ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5348/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, admiterea plângerii/cererii, iar hotărârea să țină loc de începerea urmăririi penale asupra persoanelor din dosar; să se disjungă latura penală de cea civilă/administrativă, precizând că acțiunea are ca obiect anularea rezoluțiilor Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare și inspectorului judiciar emise în lucrarea nr. C22-1851/29.06.2022.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2272 din 29 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității; S-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 2272 din 29 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs recurentul-reclamant A., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 7 și 9 din C. proc. civ. de la 1865.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa semnăturii, în baza art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată. În ceea ce privește nedepunerea unui exemplar semnat în original al cererii, Înalta Curte reține că potrivit art. 148 C. proc. civ.: "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura." În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, prevăd că: "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă." Fiind vorba de o cerere de recurs, se impun a fi reținute și dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic. (...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) -e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile". Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a transmis cererea prin email la data de 05.02.2023, cererea nepurtând semnătura petentului. Prin adresa de comunicare emisă în cadrul procedurii de regularizare a cererii de recurs, comunicată recurentului-reclamant la data de 10.03.2023, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso din dosar, i-a fost adusă la cunoștință obligația depunerii cererii de recurs în original, purtând semnătura olografă sau de a semna exemplarul cererii de recurs depuse la dosar, sub sancțiunea anulării cererii. Cu toate acestea, până la termenul de judecată acordat în cauză, petentul nu a complinit această lipsă a cererii, respectiv nu a comunicat instanței un exemplar original și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei. Consecința nesemnării cererii de recurs este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la alin. (1) lit. e) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului nesemnat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. 3din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 2272 din 29 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii.