ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5097/2023

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.04.2023, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - INSPECTORATUL GENRAL PENTRU IMIGRĂRI - DIRECȚIA MIGRAȚIE, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea deciziei de refuz a acordării dreptului de ședere pe termen lung, comunicată prin adresa nr. x din data de 10.03.2023, ca netemeinică și nelegală; constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 194/2002 pentru acordarea dreptului de ședere pe termen lung; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1088/2023 din data de 16 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea privind pe reclamantul A. și pe pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI - DIRECȚIA MIGRAȚIUNE; a anulat decizia de refuz nr. x/10.03.2023; a obligat pârâtul la reanalizarea cererii reclamantului de acordare a dreptului de ședere pe termen lung și a obligat pârâtul la plata sumei de 595 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrațiune, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul - pârât a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale aplicabile în materie.

Dacă s-ar aprecia în aceeași manieră în care a făcut-o prima instanță, ar însemna că orice cetățean străin angajat în cadrul unei societăți comerciale ce prestează servicii de transport internațional ar putea obține dreptul de ședere pe termen lung pe teritoriul României fără a demonstra că perioada de absență este justificată de activități de transport.

În opinia recurentului, reclamantul trebuia să facă dovada că absența sa de pe teritoriul României a fost determinată de activități lucrative prin intermediul documentelor specifice transportului internațional (foi de parcurs sau alte asemenea documente) care să ateste faptul că respectivele curse desfășurate de cetățeanul străin se suprapun cu perioada de absență reținută de instituția noastră, simplele adeverințe din cuprinsul cărora rezultă că acesta are calitatea de angajat fiind insuficiente.

Intimatul - reclamant a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Excepțiile tardivității și nulității recursului au fost respinse de instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul recurentului - pârât, actele și lucrările dosarului, sentința atacată în raport cu criticile formulate, apărările expuse de intimatul - reclamant în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată incidența în cauză motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Aceste prevederi reprezintă dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, care include în conținutul acestuia toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția regulilor vizate de alte motive de casare, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile procedurale cuprinse în art. 22 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

Așadar, judecătorului trebuie să manifeste rol activ, conform art. 22 C. proc. civ., prin solicitarea ca părțile să depună lămuriri cu privire la situația de fapt atunci când este cazul, punând în discuția acestora necesitatea administrării unor probe suplimentare și chiar dispunând aceste probe pe care le consideră necesare.

Raportat la obiectul cauzei și la pozițiile exprimate de părți, Înalta Curte constată că, în cauză, prima instanță nu și-a exercitat în mod corespunzător rolul activ, situația de fapt nefiind pe deplin lămurită.

Astfel, deși în considerentele hotărârii se face referire la nota raport din data de 20.10.2022 în care se menționează faptul că "reclamantul, care este angajat pe funcția de conducător auto transport rutier de persoane, nu a prezentat înscrisuri doveditoare care să ateste faptul că acesta, prin natura serviciului, a fost ieșit din țară pentru desfășurarea unor activități de transport rutier", hotârârea a fost pronunțată exclusiv în baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, care atestă că reclamantul a deținut funcția de șofer de autobuz și de conducător auto, efectuând transport rutier de persoane, instanța de fond reținând că absentarea din țară a fost justificată de natura serviciului.

Or, simpla deținere a funcției de șofer nu este suficientă pentru a conduce la concluzia certă că perioada de absență din țară a reclamantului este datorată de efectuarea de către acesta a activității de transport internațional, în lipsa unor înscrisuri doveditoare în acest sens.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că sentința fondului încalcă prevederile art. 22 C. proc. civ., privind rolul activ al judecătorului, ceea ce impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Cu ocazia rejudecării, în raport cu dispozițiile art. 501 C. proc. civ., instanța de fond va proceda la stabilirea/lămurirea situației de fapt (dacă respectivele curse desfășurate de reclamant se suprapun cu perioada de absență reținută de autoritatea pârâtă), eventual prin administrarea de probe suplimenare, constând în foi de parcurs sau alte asemenea documente specifice transportului internațional; totodată, va dispune administrarea oricăror probatorii vor fi apreciate ca fiind concludente în soluționarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, apreciind recursul ca fiind fondat în limitele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte urmează să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație împotriva sentinței nr. 1088/2023 din data de 16 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.