ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5096/2023

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comuna Șotânga și Unitatea Administrativ Teritorială Șotânga, a formulat plângere în contencios administrativ împotriva Hotărârii de Guvern nr. 543/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 432 Bis din 21.06.2011, în ceea ce privește poziția nr. 229 din anexa nr. 49, respectiv suprafața de 19.300 m.p. teren sport, solicitând admiterea cererii și revocarea Hotărârii de Guvern pentru această suprafață de teren.

Prin sentința nr. 47 din data de 30 martie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes invocată de către Unitatea Administrativ Teritorială Șotânga și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comuna Șotânga, prin primar și Unitatea Administrativ Teritorială Șotânga, ca fiind lipsită de interes.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de fond a înțeles să motiveze admiterea excepției lipsei de interes prin preluarea, în integralitate a argumentelor pârâtei. Consecința modalității de motivare este încălcarea dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv instanța nu a arătat motivele pentru care s-a admis și s-au respins susținerile părților, fiindu-i creată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii.

Nemotivarea soluției, sub forma preluării argumentelor de la partea adversă atrage incidența încălcării dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, a susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile de drept procesual, receptiv art. 33 C. proc. civ., această critică fiind încadrată de recurentă în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, toate condițiile prevăzute de art. 33 C. proc. civ. (interesul trebuie să fie: determinat, legitim, personal, născut și actual) sunt îndeplinite în cauză.

În concret, a arătat că: (i) folosul material al A. S.A. este acela de a anula titlul de proprietate al UAT Șotânga, titlu care este reprezentat de H.G. nr. 543/2011. Folosul este unul concret deoarece anularea titlului va conduce la pierderea dreptului de proprietate; (ii) legitimitatea interesului vine din garantarea dreptului de proprietate, prin art. 44 din Constituția României și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A. S.A. este proprietar al terenului. Titlul său de proprietate este reprezentat de sent. civ. nr. 673 în dosar nr. x/2009 O hotărâre judecătorească are aceeași valoarea juridică în dovedirea dreptului de proprietate ca o hotărâre de guvern. Daca s-ar admite contrariul, ar însemna că autoritatea executivă, prin actele emise prevalează în fața autorității judecătorești în ceea ce privește preferinței titlului de dobândire a dreptului de proprietate; (iii) interesul aparține în exclusivitate A. S.A., acesta fiind titularul dreptului de proprietate, așa cum a arătat anterior; (iv) reclamanta a inițiat acest dosar pentru a se apăra față de expirarea titlului de proprietate de UAT Șotânga, respectiv H.G. nr. 543/2011 în momentul când a folosit-o ca dovadă a titlului de proprietate, deși anterior acestei hotărâri de guvern, UAT Șotânga nu a avut niciun act de proprietate.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/20045 în ceea ce privește interpretarea pe care o oferă noțiunilor de interes legitim și noțiunii de interes legitim public.

Interesul legitim este justificat de eventualitatea în care instanța anulează titlul de proprietate al pârâtei UAT Șotânga, în dosarul în care a fost admisă cererea de revendicare reținându-se tocmai H.G. nr. 543/2011 ca fiind actul prin care se face dovada dreptului de proprietate.

Reglementarea de legiuitor a unei acțiuni directe îndreptată împotriva unui act administrativ este tocmai pentru a preîntâmpina un abuz dîn partea autorităților. Or, în prezenta cauză tocmai un astfel de abuz s-a reclamat prin cererea introductivă, respectiv emiterea unei Hotărâri de Guvern prin care un imobil, proprietate privată, a unei persoane juridice a fost trecut în domeniul public al unei UAT, cu încălcare dispozițiilor legale. Practic a operat o expropriere.

Recurentei i s-a produs o vătămare prin nerespectarea unui drept, respectiv a dreptului de proprietate, nefiind avut în vedere faptul că dovada dreptului de proprietate a UAT Șotânga este reprezentată de H.G. nr. 543/2011.

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Șotânga a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Susținerile recurentei referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor de drept procesual, respectiv art. 33 C. proc. civ., se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate în cadrul acestui motiv de recurs.

Înalta Curte nu poate reține nici incidența motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul nemotivării hotărârii.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

În cauză, Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă dispozițiile art. 425 C. proc. civ., judecătorul de fond justificând argumentat soluția adoptată, susținerile recurentei nefiind întemeiate.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este fondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

Instanța de recurs reține că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilește cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând în detaliu categoriile de subiecte care pot avea calitate procesuală activă, persoanele sau entitățile care pot fi chemate în judecată, obiectul acțiunii, condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, precum și limitele controlului judecătoresc asupra actelor administrative. Astfel, articolul 1 are ca obiect principal de reglementare calitatea procesuală activă în contenciosul administrativ, sfera subiectelor de sesizare a instanței, a persoanelor sau entităților care sunt îndreptățite să formuleze acțiuni în contencios administrativ, trasând și coordonatele generale ale exercitării dreptului la acțiune. Condițiile generale de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv și justificarea unui interes, trebuie analizate în funcție de trăsăturile specifice raportului de drept public dedus judecății, pentru că dreptul administrativ operează cu noțiunile de "capacitate de drept public" și de "capacitate administrativă", care au un conținut diferit față de capacitatea juridică civilă.

În acest cadru, reclamant poate fi, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.

Definiția persoanei vătămate se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, text potrivit căruia are această calitate orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea unei cereri în termenul legal. În acest sens, un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim privat, definit în art. 2 alin. (1) lit. p) ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Noțiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ" nu se confundă cu noțiunea de "interes" în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în dreptul procesual civil. Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Potrivit poziției nr. 229 din anexa nr. 49 a Hotărârii de Guvern nr. 543/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 432 Bis din 21.06.2011, imobilul teren de sport în suprafața de 19.300 m.p. a fost atestat ca aparținând domeniului public al UAT Comunei Șotânga.

Contestând această hotărâre, recurenta - reclamantă a invocat și dovedit interesul legitim derivat din faptul că prin sentința civilă nr. 673 din 18.04.2011, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. x/2009, s-a statuat asupra constatării dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 21.000 mp, teren situat în localitatea Șotânga, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. x/17.08.2000.

Împrejurarea că în cadrul dosarului nr. x/2018, având ca obiect revendicare imobiliară, s-a reținut lipsa unui titlu valabil pe care reclamanta din prezenta cauză l-ar deține asupra imobilului teren 19.300 mp., concluzie însușită și folosită drept argument în soluția de respingere ca lipsită de interes a acțiunii promovate de reclamantă în contencios administrativ, este nerelevantă, întrucât, în cauza de față, se analizează legalitatea emiterii unei hotărâri de guvern în raport cu dispozițiile Legii nr. 213/1998, care stabilesc imperativ condițiile în care se poate determina apartenența unui bun la domeniul public.

Chiar dacă prin sentința nr. 3936/14.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a admis acțiunea reclamantei UAT Comuna Șotânga, având ca obiect revendicare imobiliară, și a fost obligată pârâta S.C. A. S.A. să lase în proprietate și posesie respectivul teren către Comuna Șotânga, aceasta nu constituie un obstacol în verificarea legalității actului administrativ, câtă vreme art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce reflectă dispoziția constituțională cuprinsă în art. 52 alin. (1), recunoaște oricărei persoane care se consideră vătămată "într-un drept al său ori într-un interes legitim" posibilitatea formulării unei acțiuni având ca finalitate anularea actului administrativ.

Prin urmare, interesul recurentei-reclamante de a se clarifica apartenența bunului teren de sport în suprafață de 19.300 mp atestat prin actul administrativ atacat, reprezentat de H.G. nr. 543/2011, anexa 49, poziția 229, ca aparținând domeniului public al UAT Comunei Șotânga există și este, în mod evident, legitim.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenta - reclamantă A. S.A., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. S.A. împotriva sentinței nr. 47 din 30 martie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.