ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5068/2023

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. - în faliment, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Nationale de Administrare Fiscala, în temeiul art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și al art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să se dispună anularea Deciziei nr. 496/17.12.2019 privind soluționarea contestației formulate de A. S.R.L. - în faliment, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru persoane juridice nr. x/25.11.2014 și a Raportului de inspecție fiscala nr. x/25.11.2014.

Reclamanta A. a formulat precizare la acțiune, în sensul că, suplimentar celor menționate în cererea de chemare în judecată, invocă un alt motiv de nelegalitate a Deciziei de soluționare a contestației nr. 496/17.12.2019, respectiv nereținerea aplicabilității prevederilor art. 2 din Legea nr. 209/2015, privind anularea obligațiilor fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a recalificării sumelor reprezentând indemnizația primită pe perioada delegării și detașării de către angajații care și-au desfășurat activitatea pe teritoriul altei țări, aferente perioadelor fiscale de până la 1 iulie 2015 și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Or, reținerea incidenței prevederilor anterior menționate ar fi condus la admiterea contestației relamantei și anularea totală a deciziei de impunere atacate.

Prin sentința civilă nr. 973 din 24 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de precizare a acțiunii și a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și MINISTERUL FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu precizarea ulterioară, dispunând anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 496/17.12.2019, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. x/25.11.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/25.11.2014.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în nume propriu, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta - pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în nume propriu, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Recurenta - pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, în principal, respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană care și-a pierdut capacitatea civilă la momentul pronunțării hotărârii, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată și a cererii precizatoare, ca inadmisibilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință a intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 32 din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condițiile legii (...)".

Totodată, conform prevederilor art. 56 C. proc. civ. "(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. (…)

(3) Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. (…)."

Așadar, capacitatea procesuală de folosință, care este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință, este aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacității civile de folosință, iar durata capacității procesuale de folosință coincide cu durata capacității civile de folosință.

În cazul persoanelor juridice supuse înregistrării, cum este cazul recurentei-reclamante din cauză, capacitatea de folosință începe, așa cum prevăd dispozițiile art. 205 din C. civ., la data înregistrării acesteia și încetează, conform prevederilor art. 251 alin. (1) și (2) din același cod, la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

Efectul legal al radierii societății din registrul comerțului, îl constituie, așadar, pierderea personalității juridice și implicit a atributelor acesteia: capacitatea de folosință, capacitatea de exercițiu și patrimoniul. După finalizarea acestor operațiuni, persoana juridică încetează efectiv să mai existe, nemaifiind considerată o entitate juridică, economică și socială.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În cauză, în urma verificărilor efectuate, prin interogarea bazei de date RECOM OnLine, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă A. S.R.L. a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerțului, la data de 11.07.2022.

În raport cu situația de fapt expusă, rezultă că intimatei-reclamante i-a încetat capacitatea procesuală de folosință, în sensul dispozițiilor art. 32 coroborat cu art. 56 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai poate fi parte în prezentul proces.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatei - reclamante A. S.R.L. și va anula acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 973 din 24 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatei - reclamante A. S.R.L.

Anulează acțiunea reclamantei A. S.R.L. ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.