ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4323/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.07.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției Inspectorului Șef privind dosarul nr. x.

Prin sentința nr. 1924 din data de 14 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale;

A luat act de modificarea cererii de chemare în judecată (respectiv a cadrului procesual pasiv), în sensul că reclamantul nu a înțeles să se judece în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară;

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice față de contestația formulată de reclamant împotriva rezoluțiilor Inspecției Judiciare;

A respins contestația formulată de reclamantul A. împotriva rezoluțiilor Inspecției Judiciare, în contradictoriu cu pârâții persoane fizice B., C., D., E., F., G. și H., ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă;

A respins acțiunea în pretenții, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1924 din data de 14 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A..

Arată că această speță se plimbă de la un tribunal la altul de 15 ani; că noul înscris primit de la Primăria Plopu demonstrează că a avut dreptate și că stropirile s-au efectuat în alte zile decât cele menționate în anunțuri, deși, în calitate de apicultor, trebuia anunțat în scris și sub semnătiură de luare la cunoștință, iar substanțele cu care fac stropiri nu trebuiau să fie toxice pentru albine.

Arată că Inspecția Judiciară nu și-a făcut datoria.

Precizează că în plângerea depusă a indicat corect adresele pârâților, dar în cei 15 ani de procese nu a fost prezent în instanță niciun pârât.

Consideră că i-a fost distrusă proprietatea privată.

4.1. Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, întrucât aspectele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

4.2. Intimatul F. a formulat întâmpinare, prin care contestă cele susținute de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs.

4.3. Intimatul C. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului formulat de către recurentul-reclamant A., invocată de către intimata-pârâtă Inspecția Judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată, sub un prim aspect, faptul că recurentul-reclamant nu a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. ce constituie temeiul de drept al cererii de recurs.

Pe de altă parte, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acesta prezentând starea de fapt și nemulțumirea sa față de soluțiile pronunțate în cauza sa, precum și cu privire la durata foarte mare de timp în care s-a luptat cu autoritățile, aspecte ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Astfel, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă la adresa hotărârii recurate, respectiv nu a arătat argumentele pentru care a considerat că soluția instanței de fond este greșită, în condițiile în care prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice și a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, respectiv de respingere în rest a contestației, ca neîntemeiate.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speță, susținerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalității hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conține motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va constata nul recursul de față.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1924 din data de 14 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1924 din data de 14 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.