Decizia nr. 2694/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 1807/2023 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, B., C., D., E., F., G., H., I. și Inspecția Judiciară a contestat Rezoluția de clasare nr. 1952/2022 emisă în lucrarea nr. C 22-1980 și Rezoluția inspectorului șef al Inspecției Judiciare emisă în soluționarea plângerii împotriva rezoluției de clasare menționate.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1807 din 14 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii și a pârâților persoane fizice B., C., D., E., F., G., I. și H. și a respins acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Deopotrivă, a respins în rest acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 Cod procedură civilă, acesta solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal sub același număr de unic de dosar, respectiv sub nr. x/2023.

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăți Prin Decizia nr. 4624 din data de 17 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității recursului și, pe cale de consecință, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1807 din data de 14.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Cererea de revizuire formulată în cauză Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, recurentul-reclamant A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 4624 din data de 17 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, pe considerentul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate, ci s-a pronunțat pe ce nu s-a cerut, respectiv pe o excepție care nu este prevăzută de art. 246 C. proc. civ., ori s-a pronunțat neprocedural, iar acest fapt este pedepsit de art. 178 C. proc. civ. În dezvoltarea cererii de revizuire, revizuentul a expus istoricul procesului, reluând aceleași motive invocate și în cadrul cererii de recurs ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 Cererea de revizuire a fost întemeiată de revizuent pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Împotriva cererii de revizuire formulate de revizuentul A. au formulat întâmpinări intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, în cadru cărora au invocat excepția inadmisibilității, solicitând respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă. În subsidiar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul întâmpinării sale, a solicitat și respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, instanța de recurs apreciind în mod corect că recursul este inadmisibil întrucât a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive, astfel că cererea de revizuire este neîntemeiată. În cadrul ambelor întâmpinări, în susținerea excepției inadmisibilității, intimații au invocat, în esență, faptul că hotărârea ce se solicită a fi revizuită nu se încadrează în categoria hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, având în vedere că instanța de recurs s-a rezumat la analiza îndeplinirii condițiilor impuse de lege privind admisibilitatea căii de atac exercitate și nu a făcut nici un fel de apreciere asupra situației de fapt dedusă judecății, întrucât a analizat cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea recursului. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul întâmpinării sale, în susținerea excepției inadmisibilității revizuirii, a mai arătat că, față de motivele invocate de revizuent în cadrul cererii de revizuire, acesta invocă în mod formal motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., argumentele invocate neputând fi încadrate în acest motiv, revizuentul fiind, de fapt, nemulțumit de soluția definitivă pronunțată de instanța care a soluționat calea de atac a recursului, însă acest aspect nu mai poate fi pus în discuție în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Răspunsul la întâmpinări Revizuentul - recurent A. a formulat Răspunsuri la întâmpinările depuse de intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, în cadrul cărora a solicitat a se respinge aceste întâmpinări, pe considerentul că nu sunt întocmite conform art. 205 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) din Codul de procedură civilă, admisibilitatea revizuirii, Înalta Curte urmează să admită excepția inadmisibilității, invocată de intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară în cadrul întâmpinărilor și, pe cale de consecință, va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate: Înalta Curte amintește că revizuirea este o cale extraordinară de atac reglementată de dispozițiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ. Dispozițiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Art. 509 C. proc. civ. reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre motivele de la pct. 1-11. Astfel, potrivit art. 509 alin. (1) Cod procedură civilă, sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 - 11, hotărârile pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7 -

În speță, revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (…)". Înalta Curte reține că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 din acest articol. Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanțelor naționale, hotărârile instanței de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanța admite recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reținut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea acestuia în temeiul unei excepții, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse și hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluționarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competență, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecății. O hotărâre a instanței de recurs evocă fondul și atunci când se rejudecă pricina în fond după casarea cu reținere sau când, în recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi care au fost determinante în pronunțarea soluției. Prin urmare, nu poate forma obiectul revizuirii întemeiate pe pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul, ca inadmisibil ori ca nefondat. Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte constată că, în cauză, obiectul cererii de revizuire îl formează Decizia nr. 4624 din data de 17 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1807 din data de 14.11.2023 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil, astfel că această decizie nu s-a pronunțat asupra fondului și nici nu a evocat fondul, ci doar a constatat că recursul a fost promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesuspectibilă de a fi atacată cu recurs, astfel că, această hotărâre nu face parte din categoria hotărârilor expres și limitativ prevăzute de textul antereferit din C. proc. civ. Se constată, așadar, că, în speță, ipoteza reglementată de textul de lege anterior menționat nu este respectată, întrucât, prin decizia atacată pe calea revizuirii s-a respins, ca inamisibil, recursul și, prin urmare, nu s-a evocat fondul, hotărârea atacată cu revizuire nefiind pronunțată, în rejudecare, după casarea cu reținere, ori pe baza unor înscrisuri noi administrate în recurs și care să fi fost determinante în pronunțarea soluției, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nelăsând loc de interpretare asupra faptului că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, este o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire. III. Temeiul legal al soluției pronunțate în revizuire Prin urmare, raportat la cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat în susținerea cererii și, reținând că revizuirea este îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, Înalta Curte, admițând excepția inadmisibilității, invocată de intimații Consiliului Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, în cadrul întâmpinării, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul-recurent A., ca inadmisibilă.