ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 386/2023

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2021, petenta S.C. A. S.R.L. a formulat contestație împotriva deciziei FN din luna iunie 2015 emisă de A.N.A.F. - Directia Generală de soluționare a contestațiilor și necomunicată debitoarei pe cale oficială, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de petentă împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.03.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, pentru suma de 8.300.477 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 468.315 RON, dobânzi aferente în sumă de 44.442 RON, penalități aferente în sumă de 28.871 RON, TVA în sumă de 2.153.695 RON, dobânzi în sumă de 152.806 RON, penalități în sumă de 97.758 RON, accize în sumă de 4.689.318 RON, dobânzi în sumă de 406.854 RON, penalități în sumă de 258.418 RON.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 59 din 07 aprilie 2021 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite excepția tardivității formulării cererii formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., în contradictoriu cu intimatele A.J.F.P. Prahova și A.N.A.F. -Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, invocată de pârâtă. Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 198/25.06.2015 emisă de A.N.A.F., ca tardiv formulat. Admite excepția inadmisibilității, invocată de instanță din oficiu. Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. x/2015, ca inadmisibil."

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulate în cadrul procedurii prealabile. În motivarea recursului s-a arătat că instanța a admis, în mod eronat, excepția tardivității formulării acțiunii și a reținut, în mod nelegal, că decizia nr. 198/25.06.2015 a fost comunicată la sediul social al reclamantei la data de 29.05.2015, deși confirmarea de primire nu conține ștampila contestatoarei și nici numele primitorului, ci doar o semnătură indescifrabilă . A susținut recurenta că nu a primit niciodată decizia nr. 198/25.06.2015, dovadă în acest sens fiind și actele depuse de către lichidatorul judiciar în dovedirea contestației formulate, respectiv o decizie fără număr, primită de acesta în cadrul corespondenței electronice purtate cu serviciul juridic al A.J.F.P. Prahova.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Alte aspecte relevante La primirea dosarului de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii de recurs, instanța de control judiciar a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON. Cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a acestei taxe judiciare de timbru a fost respinsă ca tardiv formulată, prin încheierea din 23.09.2021 din dosarul asociat nr. x/2021, astfel încât, față de nedepunerea dovezii achitării taxei judiciare de timbru, la termenul din data de 26.01.2023 Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru netimbrare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Cu titlu prealabil, față de calitatea recurentei de societate debitoare supusă procedurii falimentului în cadrul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel încât revine asupra măsurii dispuse prin rezoluție și, constatând că prezenta cale de atac este scutită de plata taxei judiciare de timbru, respinge excepția nulității recursului pentru netimbrare. Pe fondul recursului promovat, se constată că recurenta a formulat critici doar în privința soluției de respingere ca tardiv a capătului de cerere vizând anularea deciziei nr. 198/25.06.2015, astfel încât analiza instanței de recurs va fi limitată doar la acest aspect. Prin decizia nr. 198/25.06.2015 A.N.A.F. - Direcția generală de soluționare a contestațiilor a decis, în temeiul dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (3), precum și ale art. 216 alin. (4) din O.U.G. nr. 92/2003, suspendarea soluționării contestației formulate de A. S.R.L. împotriva deciziei de impunere nr. x/31.03.2015 emisă de A.J.F.P. Prahova. Instanța de fond a admis excepția tardivității formulării cererii și a respins ca tardiv capătul de cerere vizând anularea deciziei anterior menționate, reținând, în esență, că reclamanta a formulat acțiunea la data de 7.01.2021, cu mult după expirarea termenelor de 6 luni, respectiv 1 an, prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004 "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz." Din analiza actelor și lucrările dosarului, în acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că decizia nr. 198/25.06.2015 a fost comunicată reclamantei la data de 29.06.2025, conform recipisei A.R. (scrisoare recomandată cu confirmare de primire) depuse în copie la dosar fond, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 7.01.2021. Singura critică formulată de recurentă vizează necomunicarea deciziei contestate, în contextul în care confirmarea de primire nu conține ștampila contestatoarei și nici numele primitorului, ci doar o semnătură indescifrabilă. Astfel, ștampila este elementul care servește la autentificarea semnăturilor și implicit a actelor și elimină eventuala incertitudine că actul nu ar fi fost transmis sau nu ar fi fost semnat legal de persoanele în drept. Cu toate acestea, Înalta Curte reține că lipsa ștampilei în sine, dar și neindicarea în clar a numelui primitorului și semnătura indescifrabilă nu atrag nulitatea procedurii de comunicare, câtă vreme confirmarea de primire depusă la dosar conține toate mențiunile obligatorii, inclusiv pe cea privind calitatea primitorului. De asemenea, se constată și faptul că recurenta-reclamantă nu a precizat care ar fi rațiunile, justificările pentru care aspectele menționate ar impieta asupra valabilității comunicării și nici nu a urmat o eventuală procedură de denunțare a înscrisului ca fals, confirmarea de primire bucurându-se în continuare de prezumția de veridicitate. Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanță a interpretat și aplicat în mod corect prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 la situația de fapt dedusă judecății, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză.