ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2685/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu-Mare, secția I civilă la 08.10.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu-Mare, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 400.000 euro, cu titlu de daune.

Prin încheierea nr. 227/D/11.10.2021, Tribunalul Satu-Mare, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a aceluiași tribunal.

Astfel învestit, Tribunalul Satu-Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat încheierea civilă nr. 372/F/01.11.2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceluiași tribunal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Oradea în vederea soluționării acestuia.

Prin sentința nr. 26/C/2021-P.I./12.11.2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Satu-Mare, secția I civilă.

La 27.12.2021, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii.

Prin sentința civilă nr. 153/D/01.07.2022, Tribunalul Satu-Mare, secția I civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.

Apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 107/2023-A/31.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a declarat recurs, solicitând, în esență, casarea ei și rejudecarea cauzei sau trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța competentă.

La 31.05.2023, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

La termenul de astăzi, instanța supremă Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului, în temeiul art. 485 alin. (1) raportat la art. 185, art. 457 alin. (1), art. 154 alin. (6) - (6)

1

și art. 165 pct. 3 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că:

Potrivit dispozițiilor art. 485 C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

În conformitate cu prevederile art. 154 alin. (6) C. proc. civ., "comunicarea citațiile și a altor acte de procedură se poate face de grefa instanței și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea actului și confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop", iar alin. (6

1

) al aceluiași articol stabilește că "citațiile și celelalte acte de procedură menționate la alin. (6) se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta".

Potrivit prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește, iar conform art. 182 alin. (1) C. proc. civ., termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Înalta Curte constată că la dosarul de apel se regăsește cererea apelantei S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., prin care aceasta și-a exprimat acordul pentru comunicarea actelor de procedură în format electronic și a furnizat adresa de poștă electronică pentru primirea acestora, iar la fila x din același dosar, se află dovada că decizia instanței de apel a fost comunicată recurentei la 24.02.2023, prin modalitatea aleasă.

Cum recursul a fost declarat la 03.04.2023, potrivit ștampilei aplicate pe plicul de la dosarul de recurs, de oficiul poștal, dând eficiență prevederilor legale evocate, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile, ultima zi a acestuia din urmă fiind data de 27.03.2023 inclusiv.

De asemenea, se reține că recurenta nu a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condițiile art. 186 C. proc. civ.

Așa fiind, recursul a fost declarat după împlinirea termenului, împrejurare care atrage incidența art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea părții din exercitarea dreptului, actul de procedură afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Soluția se justifică și prin prisma Deciziei nr. 75/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 182 din 03.03.2023, care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 154 alin. (1), (6) și (6)

1

, art. 163 alin. (5), art. 164 alin. (4) și art. 175 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) C. proc. civ., dacă partea a solicitat și a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiționată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispozițiilor art. 154 alin. (1) din același act normativ.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului legalității căilor de atac, ce transpune dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste și previzibile administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În considerarea argumentelor expuse, care prevalează și exclud de la analiză aspectele invocate de recurentă pe fondul cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva deciziei civile nr. 107/2023-A/31.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.