ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2613/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- obligarea pârâților să achite indemnizația egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, calculată în raport de cuantumul indemnizației de încadrare lunară brută pe care au avut-o în luna anterioară pensionării, în temeiul dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, ce au fost menținute prin dispozițiile art. 141 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, din 15 octombrie 2018);

- actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale penalizatorii aferente, începând cu data de la care dreptul era datorat, respectiv data eliberării din funcție prin pensionare și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției la includerea și asigurarea în bugetul Tribunalului Gorj a sumelor necesare plății sumelor menționate mai sus.

În fapt, reclamantele au arătat că au o vechime continuă în magistratură de peste 20 de ani, începând cu august 1997 și au fost eliberate din funcția de judecător, prin pensionare, în anul 2022.

În drept, reclamantele au invocat prevederile art. I din Primul Protocol Adițional la CEDO și dispozițiile art. 2 și art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000, ale art. 20 din Carta Drepturilor Fundamentale coroborate cu art. 3 al Directivei 2000/78/CE.

Prin sentința nr. 414 din 6 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivare, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantele sunt pensionare, astfel că nu au formulat o cerere de chemare în judecată "de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia".

Prin urmare, s-a reținut că devin aplicabile prevederile de drept comun din legislația muncii în ce privește instanța competentă, respectiv art. 269 alin. (2) din Codul muncii și față de domiciliul reclamantelor din mun. Tg-Jiu, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Prin sentința civilă nr. 827 din 21 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii competența de soluționare a litigiului ar reveni Tribunalului Gorj, însă având în vedere calitatea de parte a instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, devin incidente prevederile art. 127 alin. (2

1

) raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

În această situație, reclamantele pot sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în care se află instanța ce ar fi competentă.

Prin urmare, s-a reținut că reclamantele și-au manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Timiș, această instanță devenind competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura opțiunea părții.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Timiș și Tribunalul Gorj, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Instanța a fost învestită cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, prin care reclamantele, în calitate de judecător pensionar, au solicitat obligarea la plata indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Gorj, care potrivit art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data formulării acțiunii, ar fi fost competent să soluționeze cauza, precum și opțiunea reclamantei privind instanța sesizată.

Așadar, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât reclamantele au formulat acțiunea împotriva Tribunalului Gorj, instanță căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor generale, competența să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ.

În consecință, reclamantele aveau posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

În cauză, Înalta Curte reține faptul că potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., reclamantele au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Timiș, aflat în circumscripția Curții de Apel Timișoara, învecinată Curții de Apel Craiova, în circumscripția căreia se află Tribunalul Gorj, pârât în prezenta cauză.

Așadar, potrivit dispozițiilor legale evocate, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantelor, astfel că, odată ce și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la o altă instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Prin urmare, Înalta Curte constată că potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantele au ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanțele deopotrivă competente, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Craiova, respectiv Tribunalul Timiș, instanță competentă să soluționeze această cauză.

Față de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) și art. 116 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2023.