ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2466/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 19 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Gorj au solicitat:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 74 alin. (2) cu referire la art. 81 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, art. 1 alin. (3) și art. 3 alin. (2)-(4) și alin. (10) din O.G. nr. 13/2011, art. 1535 din C. civ., art. 1 din Primul Protocol Adițional la C.E.D.O. și dispozițiile art. 2 și art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000, ale art. 20 din Carta Drepturilor Fundamentale coroborate cu art. 3 al Directivei 2000/78/CE.

Pârâtul Tribunalul Gorj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 413/PI din 06 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de trimitere a reținut că pretențiile reclamanților, pensionari, cu domiciliul în localitatea Târgu-Jiu, județul Gorj, reprezintă un litigiu de muncă, tribunalul având competența materială de a soluționa conflictul de muncă, în vreme ce competența teritorială este dată, ca regulă, tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

A apreciat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât reclamanții, pensionari, nu au formulat o cerere de chemare în judecată de competența instanței la care aceștia își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, devenind, astfel, aplicabile prevederile de drept comun din legislația muncii în ce privește instanța competentă.

Prin urmare, reținând că reclamanții, la momentul formulării acțiunii, aveau domiciliul în circumscripția Tribunalului Gorj, raportat la dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, față de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Gorj.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată la 30 mai 2023 pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub același număr unic, respectiv 5571/30/2022.

Învestit prin declinare, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 936/2023 din 05 octombrie 2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de conflict, evocând dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, a reținut că Tribunalul Gorj are calitatea de pârât, astfel că, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., competența teritorială era alternativă, cererea de chemare în judecată putând fi introdusă, la alegerea reclamanților, fie la aceasta instanță, fie la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Tribunalul Gorj a mai constatat că reclamanții, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., au ales să sesizeze Tribunalul Timiș, instanță aflată în raza Curții de Apel Timișoara ce se învecinează cu Curtea de Apel Craiova în a cărei circumscripție se află Tribunalul Gorj.

A mai reținut că, odată ce reclamanții au făcut această alegere nu se mai poate reveni asupra ei, deoarece instanța sesizată a devenit competentă să soluționeze pricina, iar pârâtul nu ar putea să ceară declinarea competenței și nici instanța nu ar putea să o dispună din oficiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 18 octombrie 2023, sub numărul x/2022.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Timiș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Timiș și Tribunalul Gorj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență ivit, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, instanța supremă reține că reclamanții, foști judecători în cadrul Tribunalului Gorj, au învestit Tribunalul Timiș cu o acțiune întemeiată pe obligația de a face, având ca obiect drepturi salariale, plata indemnizației egale cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, cuvenită în conformitate cu dispozițiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, actualizată cu indicele de inflație de la data pensionării, până la data plății efective, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor datorate, calculată de la data pensionării, până la data plății efective.

Prin urmare, reclamanții, foști judecători, eliberați din funcție, prin pensionare, conform Decretului nr. 795/12.10.2020 al Președintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 934/12.10.2020 (pentru reclamantul A.), respectiv conform Decretului nr. 181/16.02.2022 al Președintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 158/16.02.2022 (pentru reclamanta B.), la data introducerii acțiunii, au învestit Tribunalul Timiș cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Gorj.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal, "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.".

În speță, reclamanții, cu domiciliul în localitatea Târgu-Jiu, județul Gorj, au fost judecători în cadrul Tribunalului Gorj, fiind eliberați din funcție la 12 octombrie 2020 (A.), respectiv la 16 februarie 2022 (B.), ca urmare a pensionării. Potrivit art. 208 și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data sesizării instanței), competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamanții își au domiciliul, respectiv Tribunalului Gorj.

Reclamanții nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, astfel că nu este incidentă ipoteza prevăzută expres de art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte însă, potrivit art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, dacă instanța competentă potrivit legii are deopotrivă și calitatea de pârât în cererea de chemare în judecată.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.».

Se deduce, astfel, că norma de la art. 127 alin. (2) coroborată cu cea de la alin. (2

1

) din C. proc. civ. reglementează un drept de opțiune al reclamantului care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate. Așadar, în această situație, legea lasă la aprecierea reclamantului un drept de a alege în a se judeca:

- fie la o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, atunci când apreciază că acea calitate a pârâtului (instanța de judecată, una și aceeași cu cea care ar fi competentă a judeca litigiul) ar putea împieta asupra imparțialității completului de judecată învestit;

- fie să sesizeze chiar instanța competentă potrivit legii, atunci când are încredere în obiectivitatea și imparțialitatea judecătorilor ce activează la această instanță și când apreciază că simpla împrejurare că instanța de judecată învestită are și calitatea de pârât în cauză nu va avea nici o influență asupra obiectivității completului de judecată care va soluționa litigiul.

În speță, reclamanții au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Timiș, aflat în circumscripția Curții de Apel Timișoara, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Craiova de care aparține Tribunalul Gorj, instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanții și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) coroborate cu cele de la alin. (2

1

) C. proc. civ. reglementează o competență alternativă caz în care, conform art. 116 C. proc. civ., dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce aceasta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la instanța alternativă (Tribunalul Timiș), această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanței învestite, respectiv Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2023.