ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2593/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Față de acțiunea reclamantei, pârâta a depus la data de 1 septembrie 2021 o cerere reconvențională, prin care a solicitat anularea clauzelor contractuale pe care le consideră abuzive în temeiul art. 4 din Legea nr. 193/2000, art. 80-82 și art. 84 din Legea nr. 296/2004, în sensul că penalitățile de întârziere sunt disproporționat de mari față de pagubele suferite de profesionist, iar această clauză contractuală nu a fost negociată, având caracter preformulat.

Se enumeră ca fiind abuzive și clauzele contractuale privind termenul de prescripție de 5 ani, imposibilitatea invocării impreviziunii de către cumpărător, precum și clauza conform căreia toate obligațiile cumpărătorului sunt considerate esențiale de către vânzătoare.

Prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 9 martie 2022, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L. și s-au respins excepțiile invocate și cererea reconvențională formulată de pârâta Societatea Agricolă "B.".

Prin sentința civilă nr. 113 din 3 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, s-a admis excepția inadmisibilității cererii în anularea hotărârii arbitrale, cererea fiind respinsă ca inadmisibilă.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat respingerea în mod greșit a acțiunii în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., ca inadmisibilă, prin raportare la criticile invocate.

Sub acest aspect, s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că argumentele pârâtei nu reprezintă critici privind încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, independente de situația de fapt.

Potrivit recurentei analiza excepției lipsei de interes în promovarea acțiuni arbitrale este o excepție absolută, de ordine publică, peremptorie și dirimantă, care nu presupune analiza temeiniciei hotărârii arbitrale.

În cauză, se analizează interesul ca o condiție de exercițiu a acțiunii; însă, încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor imperative prevăzute la art. 64 din Legea nr. 58/1934 și pct. 333 din Norma B.N.R. nr. 6/1994 are drept consecință respingerea demersului judiciar ca lipsit de interes.

Se mai susține că în mod greșit curtea de apel a reținut că pârâta a invocat pentru prima oară în acțiunea în anulare încălcarea dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d), raportat la art. 33 C. proc. civ., iar tribunalul arbitral nu a avut posibilitatea analizării acestor critici.

Or, aceste dispozițiile imperative sunt cele care reglementează cerința interesului actual al reclamantului în exercitarea acțiunii civile, iar pârâta a învederat tribunalului arbitral deținerea titlurilor cambiale de către reclamantă, dar acesta, ignorând dispozițiile art. 575 C. proc. civ., coroborate cu art. 22 din același cod, nu a analizat cererea introductiva prin prisma interesului de a acționa.

În aprecierea recurentei, în mod greșit curtea de apel a reținut că apărările reclamantei din acțiunea în anulare privind încălcarea art. 64 din Legea nr. 58/1934 și pct. 333 din Norma B.N.R. nr. 6/1994 sunt aspecte ce vizează fondul cauzei și nu le-a analizat întrucât exced controlului judecătoresc de legalitate a hotărârii arbitrale.

Potrivit recurentei interesul este înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, fără să aibă în vedere interesul material care formează substanța dreptului subiectiv, ci doar justificarea dreptului de a invoca și urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic.

În consecință, s-a susținut că încălcarea de către reclamanta a dispozițiilor art. 64 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin și pct. 333 din Norma BNR nr. 6/1994 se circumscriu motivului de nelegalitate a hotărârii arbitrale, prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a menționat că decizia recurată cuprinde considerente contradictorii deoarece instanța reține obligația reclamantei din acțiunea arbitrală de a îndeplini cerința de a restitui titlurile cambiale părții adverse, instituită prin pct. 333 din Norma BNR nr. 6/1994, în cazul în care alege să formuleze acțiunea pe dreptul comun pentru satisfacerea pretențiilor sale, pentru ca ulterior să constate că încălcarea normelor evocate nu privește nelegalitatea hotărârii arbitrale.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28 aprilie 2023 intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

La data de 28 noiembrie 2023 recurenta-pârâtă Societatea Agricolă "B." a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului, însoțite de înscrisuri.

Cauza a fost înregistrată la 21 martie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar prin rezoluția din data de 16 mai 2023 s-a fixat termen de judecată la 5 octombrie 2023.

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2023 a fost amânată cauza la 7 decembrie 2023, pentru citarea administratorului judiciar al recurentei, desemnat ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței față de aceasta.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și a temeiurilor de drept invocate, reține următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentă, este fondat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Așadar, obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ de dispozițiile citate, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat, clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Criticile recurentei privind considerentele contradictorii ale deciziei recurate nu sunt fondate. Recurenta a susținut că deși curtea de apel a reținut obligația de a restitui titlurile cambiale părții adverse, instituită prin pct. 333 din Norma BNR nr. 6/1994, în cazul în care alege să formuleze acțiunea pe dreptul comun pentru satisfacerea pretențiilor sale, ulterior a constatat că încălcarea normelor evocate nu privește nelegalitatea hotărârii arbitrale.

Verificând decizia recurată se constată că instanța a reținut că pârâta a criticat hotărârea arbitrală pentru încălcarea condiției de a justifica un interes în exercitarea acțiunii cauzale, prin raportare la dispozițiile pct. 333 din Norma BNR nr. 6/1994, a invocat încălcarea acestor dispoziții pentru prima dată în acțiunea în anulare și a concluzionat că aceste critici vizează fondul acțiunii arbitrale fără a constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii arbitrale care să se circumscrie prevederilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută existența unor considerente contradictorii privind analiza condiției interesului în promovarea acțiunii cauzale prin raportare la cerința prevăzută la pct. 333 din Norma BNR nr. 6/1994, întrucât curtea de apel nu a analizat această cerință, considerând că vizează aspecte privind fondul acțiunii în anulare și nu se circumscrie motivului de nelegalitate a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., invocat de pârâtă.

De asemenea, recurenta-pârâta a criticat decizia recurată și pentru nemotivare, deoarece a relevat faptul că tribunalul arbitral nu a analizat apărările esențiale ale pârâtei privind lipsa condiției de a justifica un interes în promovarea acțiunii cauzale.

Înalta Curte constă că aceste critici privind nemotivarea deciziei recurate sunt fondate.

Sub acest aspect, instanța supremă reține că la pag. 4 și 5 din acțiunea în anulare pârâta a invocat în mod expres nemotivarea hotărârii tribunalului arbitral, care are drept sancțiune nulitatea hotărârii.

În acest sens, pârâta a susținut că lipsa de interes în promovarea acțiunii cauzale a fost pusă în discuția tribunalului arbitral prin apărările formulate în cauză, însă tribunalul a respins aceste apărări fără a motiva, reținând doar că părțile au agreat ca plățile să se facă prin compensare, operațiune care, oricum, nu exclude folosirea titlurilor cambiale.

Totodată, verificând decizia recurată, Înalta Curte constată că deși curtea de apel, învestită cu soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, a reținut (la pag. 10, primul alineat) că s-a invocat nemotivarea hotărârii tribunalului arbitral față de apărările formulate de pârâtă privind condiția justificării unui interes în promovarea acțiunii cauzale, prin raportare la art. 64 din Legea nr. 58/1934 și pct. 333 din Norma BNR nr. 6/1994, nu a răspuns acestor critici de nelegalitate a hotărârii arbitrale.

Înalta Curte subliniază că aceste critici privind nemotivarea hotărârii pronunțate de tribunalul arbitral se circumscriu motivului prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive: (...) g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării ori nu este semnată de arbitrii".

Or, în virtutea respectării principiului aflării adevărului, precum și a rolului activ al judecătorului, potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., instanța de apel avea obligația de a califica juridic criticile de nelegalitate privind neanalizarea de către tribunalul arbitral a apărărilor privind lipsa interesului în promovarea acțiunii cauzale în motivul de desființare a hotărârii arbitrale prevăzut la art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. și de a le analiza ca atare.

Aceasta, întrucât în calificarea juridică a unor critici de nelegalitate instanța nu este ținută de omisiunea sau denumirea greșită dată de parte motivului de nelegalitate formulat, ci trebuie să manifeste rol activ, calificând sau recalificând în mod corect susținerile părților.

Așadar, Înalta Curte constată că deși sentința recurată cuprinde în dispozitiv soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale, considerentele nu exprimă punctul de vedere al instanței referitor la toate motivele invocate de recurentă.

O motivare neadecvată a unei hotărâri raportată la argumentele și apărările principale, precum și contraargumentația și observațiile formulate echivalează cu nemotivarea soluției și, implicit, cu nerezolvarea fondului cauzei.

În acest context este evident că pentru exercitarea corespunzătoare a controlului judiciar se impune ca la judecata în primă instanță să se cerceteze toate susținerile și argumentele părților, astfel încât criticile formulate într-o eventuală cale de atac să permită examinarea și valorificarea lor separată.

Trebuie reamintit că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Albina împotriva României și Gheorghe împotriva României subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținând că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.

De asemenea, în cauzele Dima împotriva României și Artico împotriva Italiei, aceeași Curte a arătat că, întrucât Convenția nu urmărește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat "reținute", adică analizate corespunzător de către instanța sesizată.

Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menționate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Aceste dispozițiile legale au fost prevăzute de legiuitor atât în interesul unei bune administrări a justiției, cât și pentru a da posibilitatea instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient al modului de desfășurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată incidența cazului de casare reglementat de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece motivarea deciziei recurate este neadecvată în raport de aspectele cu care a fost învestită, hotărârea necuprinzând astfel motivele pe care se întemeiază.

Având în vedere că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este întemeiat, întrucât instanța de apel nu a motivat decizia recurată, cu consecința nulității hotărârii, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza criticilor recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În considerarea celor evocate, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 din C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Societatea Agricolă "B.", prin administrator judiciar C.. și administrator special D., împotriva sentinței nr. 113 din 3 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, pe care o va casa, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că pretențiile părților, derivând din cheltuielile de judecată efectuate în calea extraordinară de atac a recursului vor fi analizate cu prilejul rejudecării cauzei în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Societatea Agricolă "B." prin administrator judiciar C.. și administrator special D. împotriva sentinței nr. 113 din 3 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2023.