ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2500/2023

HOTĂRÂRE

22.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2500/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17.11.2022, sub nr. x/2022, pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, constatarea încetării antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat de C. sub nr. x/21.06.2022 (în continuare, "antecontractul de vânzare"), obligarea pârâtei la plata sumei de 98.896 RON, actualizată cu indicele de inflație, a dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, și a cheltuielilor de judecată. În subsidiar, a solicitat constatarea rezoluțiunii antecontractului de vânzare sau rezoluțiunea acestui act juridic și obligarea pârâtei la plata sumei de 98.896 RON, actualizată cu indicele de inflație, a dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 42/07.03.2023, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă a admis excepțiile necompetenței sale materiale și teritoriale, invocate prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat constatarea încetării antecontractului de vânzare și obligarea pârâtei, cu sediul în Iași, la plata sumei de 98.896 RON, actualizată cu indicele de inflație și a dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

A evocat dispozițiile art. 98 alin. (1) raportate la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., stabilind că, din punct de vedere material, judecătoria este competentă să soluționeze cauza în primă instanță, valoarea obiectului cererii fiind situată sub pragul de 200.000 RON; din perspectiva teritorială, a dat eficiență art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel învestită, Judecătoria Iași a admis, prin sentința civilă nr. 5354/17.05.2023, excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

În motivarea acestei soluții, a statuat că reclamantul urmărește prin demersul judiciar stingerea obligației sale de a încheia un contract de vânzare, pentru un preț de 800.000 de euro, context în care valoarea avansului a cărui restituire este pretinsă este nerelevantă în determinarea jurisdicției competente.

În consecință, a stabilit că, în temeiul art. 95, 98 alin. (1) și 101 C. proc. civ., criteriul pentru determinarea instanței competente material este valoarea obiectului actului juridic contestat, care, în cauză, este prețul de 800.000 de euro, convenit de părți pentru imobilul obiect al promisiunii.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința nr. 114/2023/civ./14.09.2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, apreciind că normele de competență aplicabile obiectului litigiului - acțiune în reziliere -, reglementează o competență alternativă, de ordine privată.

Tribunalul a statuat că antecontractul din care derivă disputa litigioasă privește obligația de a încheia un contract de vânzare cu privire la imobilul situat în Botoșani, iar reclamanta a promovat acțiunea pe rolul Tribunalului Botoșani, alegând astfel între cele două instanțe deopotrivă competente și fixând în mod definitiv competența teritorială a acestei instanțe.

Învestit prin declinare, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă a constatat ivit conflictul negativ de competență, prin sentința nr. 61/18.10.2023, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului procedural.

A observat că Tribunalul Iași și-a declinat competența în favoarea Tribunalul Botoșani, instanță care, anterior, s-a declarat necompetentă și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță imediat superioară și comună celor două.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru următoarele considerente:

Cele două instanțe aflate în conflict au statuat divergent asupra temeiului juridic incident în cauză pentru stabilirea instanței competente teritorial; prima instanță a dat eficiență dreptului comun în materie - art. 107 C. proc. civ. -, în timp ce a doua instanță, decelând premisa aplicării art. 113 alin. (1) pct. 3, a apreciat că reclamantul avea opțiunea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în sensul art. 116 din cod.

Instanța supremă reamintește că, în interpretarea și aplicarea C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 8/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581/12.09.2013; instanța de unificare a reținut că în acțiunile având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare a unui imobil, înregistrate înainte de 15.02.2013, competența teritorială se determină în raport cu dispozițiile art. 10 pct. 1 din C. proc. civ. ce a fost abrogat prin art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012, conform căruia, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Prin considerentele deciziei, s-a atribuit caracter alternativ competenței teritoriale - între instanța de la domiciliului pârâtului și cea de la locul executării obligației - numai în situația în care actul juridic încheiat de părți a prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligației.

Această dezlegare subzistă și în actuala reglementare, în care art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. reproduce art. 10 pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865. Judecătorul poate determina competența teritorială în acest temei, numai în prezența unei stipulații contractuale exprese, inechivoce, de vreme ce, în etapa procesuală a verificării competenței, instanței nu i se permite să interpreteze actul juridic, pentru a conchide asupra locului în care urmează a fi executată obligația.

În situația în care părțile nu au predeterminat locul executării obligației în actul juridic încheiat - cum este cazul în speța de față -, competența teritorială nu mai este alternativă, neputându-se stabili care este instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației; în consecință, nici art. 116 C. proc. civ. nu este incident.

Consecutiv, în prezentul litigiu devine aplicabilă norma de competență teritorială de drept comun, reglementată de art. 107 C. proc. civ., în temeiul căreia jurisdicția competentă teritorial pentru soluționarea cererii formulate împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L., al cărei sediul este în Iași, este Tribunalul Iași.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.