ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2163/2023

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, la 16 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta SNTFC CFR Călători S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 500 RON fiecare, reprezentând amendă contravențională aplicată conform procesului-verbal de contravenție nr. x din 22 iunie 2022 emis de către organele de control ale Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători Timișoara - Birou Siguranță.

La termenul de judecată de la 26 aprilie 2023, Tribunalul Timiș, secția I civilă, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 541/PI din aceeași dată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În esență, Tribunalul Timiș a reținut că prin cererea introductivă s-a solicitat obligarea pârâților la plata unor sume reprezentând despăgubiri, reclamanta fiind unitatea cu personalitate juridică SNTFC CFR Călători S.A. Față de dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003, instanța a apreciat că este competent să judece cauza Tribunalul București.

Dosarul a fost înaintat Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 4922 din 25 septembrie 2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis exceptia de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timis, secția 1 Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență și a suspendat judecata cauzei până la solutionarea conflictului de competență.

În esență, Tribunalul București a reținut că raporturile juridice de muncă ce atrag competența exclusivă au fost încheiate și derulate de către SNTFC CFR Călători S.A. -Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timisoara, cu sediul în Municipiul Timișoara. Văzând prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii coroborat cu art. 56 alin. (2) C. proc. civ. și față de practica instanței supreme, s-a constatat că este competent teritorial să soluționeze cauza Tribunalul Timiș.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, respectiv Tribunalul Timiș, secția I civilă și Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu ce are ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a angajaților reclamantei, având natura unui conflict individual de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Instanța supremă constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată prin Sucursala Regională de Transport Feroviar Călători Timișoara, în contradictoriu cu pârâții, angajați ai acestei sucursale.

Prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "pot sta în judecată asociațiile, societățile sau entitățile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii." Astfel, legiuitorul a înțeles să le conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, cu condiția de a fi constituite potrivit legii, rațiunea fiind legată de drepturile și obligațiile persoanei juridice care se exercită prin intermediul sucursalei, așa cum este cazul în speță.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor celor două texte de lege menționate mai sus, rezultă că noțiunea de "sediu" în sensul art. 269 alin. (2) Codul muncii nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice, ci și la sediul secundar, cum este cel al unei sucursale, ce are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2023.