ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2001/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra prezentului recurs, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 6 august 2015, sub nr. x/2015, A. S.A. (SIF Moldova S.A.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Vaslui, să se dispună obligarea pârâtei la plata către SIF Moldova S.A. a sumei de 3.599.365,14 RON, reprezentând contravaloarea acțiunilor deținute la B. S.A., pe care societatea pârâtă este ținută să le răscumpere ca urmare a nașterii dreptului de retragere în temeiul dispozițiilor Legii nr. 151/2014; obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente debitului în cuantum de 45.189.29 RON, calculată de la data scadenței aferentă dreptului de retragere până la momentul plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1715/2015, Tribunalul Vaslui a admis excepția inadmisibilității și în consecință, a respins cererea de chemare în judecată, cu această mențiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.

Prin decizia civilă nr. 261/2016, Curtea de Apel Iași a admis recursul, a casat sentința nr. 1715/2015 a Tribunalului Vaslui și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, unde a fost reînregistrată sub dosar nr. x/2015.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 4 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta C. S.A, Cluj Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Vaslui, să se dispună obligarea pârâtei la plata către C. S.A. Cluj Napoca a sumei de 355.000 RON, reprezentând contravaloarea acțiunilor deținute la B. S.A., pe care societatea pârâtă este ținută să le răscumpere ca urmare a nașterii dreptului de retragere în temeiul dispozițiilor Legii nr. 151/2014, suma fiind provizorie, urmând ca suma exactă să fie stabilită prin expertiză; obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente debitului în cuantum de 22.983 RON, calculată de la data scadenței aferentă dreptului de retragere până la momentul plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 12.12.2016, în dosarul nr. x/2016, instanța a dispus conexarea cauzei la cea înregistrată sub nr. x/2015*.

Prin sentința civilă nr. 224 din 27 februarie 2017, pronunțată în rejudecare, în dosar nr. x/2015, Tribunalul Vaslui a respins acțiunea formulată de reclamantele A. Bacău și C. S.A. Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Vaslui și a obligat reclamanta să achite pârâtei suma de 4.800 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Vaslui după rejudecare, au declarat apel A. și C..

Prin încheierea din 22 septembrie 2017, Curtea de Apel Iași a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibi1ității invocate de intimata-pârâtă și a respins proba cu expertiză evaluatorie solicitată de apelanți.

Prin decizia nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis apelul formulat de A. și C. împotriva sentinței civile nr. 224 din 27 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a respins cererea pârâtei B. S.A. Vaslui de obligare a reclamantelor apelante la plata sumei de 4.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat intimata la plata către apelante a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din 22 septembrie 2017 și a deciziei nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2015, au declarat recurs reclamantele A. și C. S.A.

Prin decizia nr. 905 din 18 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2015, s-au admis recursurile declarate de reclamantele C. S.A. și A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2017 și a deciziei nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

S-a casat, în parte, încheierea din 22 septembrie 2017, numai în ceea ce privește soluționarea cererii privind administrarea probelor.

S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția Civilă sub nr. x/2015**.

Prin încheierea din 03.06.2020, instanța de apel a dispus înlocuirea expertului desemnat inițial cu expert D. S.R.L., care figurează în tabloul ANEVAR la poziția 16 aleasă aleatoriu și s-au stabilit obiectivele pentru efectuarea expertizei evaluatorii.

Prin încheierea din 19.01.2022, instanța de apel a dispus următoarele:

"încuviințează obiecțiunile formulate de către apelantele A. și C. la răspunsul la obiecțiuni formulat de expert. Admite solicitarea formulată de intimata B. S.A. de a beneficia de un expert parte. Prorogă discutarea cererilor formulate de părți privind efectuarea unei noi expertize. Amână judecarea cauzei la 16.02.2022, ora 12:00, pentru ca expertul desemnat în cauză să răspunsă la obiecțiunile la răspunsul la obiecțiuni formulate de către apelantele A. S.A. și C.".

Prin încheierea din 10.05.2022, instanța de apel a reținut că apelantele A. S.A și C. nu formulează alte obiecțiuni cu privire la răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert și că intimata B. S.A. Vaslui nu a formulat niciun punct de vedere cu privire la răspunsul întocmit de expert, care a fost comunicat către aceasta la 20.04.2022.

În încheiere s-a consemnat faptul că, instanța a pus în discuție cererea formulată la termenul din 19.01.2022, de apelantele A. S.A și C., cât și de intimata B. S.A. Vaslui, privind efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă. Avocat E., pentru apelantele-reclamante, arată că renunță la cererea formulată, având în vedere că expertul a răspuns la obiecțiunile formulate. Instanța de apel, reținând că expertul a răspuns la obiecțiunile la expertiză formulate de părți și că părțile nu au formulat alte obiecțiuni, a constatat ca rămasă fără obiect cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză contabilă.

Prin decizia nr. 316/2022 din 29 iunie 2022, pronunțată în dosar nr. x/2015, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a dispus următoarele:

A admis cererea formulată de reclamantele A. și C. S.A. în contradictoriu cu B. S.A.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei A. suma de 5.111.089,6 RON, reprezentând contravaloarea acțiunilor și suma de 3.161.472,79 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă perioadei 19.06.2015 - 08.09.2021, dobânda urmând a fi acordată și pentru perioada următoare, până la plata efectivă a debitului principal.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei C. S.A. suma de 1.233.429,7 RON, reprezentând contravaloarea acțiunilor și suma de 762.939,97 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă perioadei 19.06.2015 - 08.09.2021, dobânda urmând a fi acordată și pentru perioada următoare, până la plata efectivă a debitului principal.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească către A. suma de 89.778,66 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat, onorariu de expert, sume achitate în stadiile procesuale anterioare (fond, apel, recurs).

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei C. S.A. suma de 41.203,92 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat, onorariu de expert, sume achitate în stadiile procesuale anterioare (fond, apel, recurs).

A stabilit onorariu definitiv pentru expertul evaluator D. S.R.L. la suma de 20.200 RON.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei A. suma de 30.533,52 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus, onorariu de expert, onorariu expert asistent, sume ce au fost achitate în prezentul apel.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei C. S.A. suma de 25.955,32 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus, onorariu de expert, onorariu expert asistent, suma ce au fost achitate în prezentul apel.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească ambelor reclamante suma de 647,46 RON, cu titlu de cheltuieli de deplasare din prezentul apel.

Împotriva acestei decizii și a încheierilor de ședință din 03.06.2020, 19.01.2022 și 10.05.2022 ale aceleiași instanțe a formulat recurs recurenta-pârâtă B. S.A., prin dl. F., în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație și Director General, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei instanței de apel, în vederea rejudecării.

A solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru început, recurenta precizează că, prin decizia nr. 905/18.04.2019, pronunțată în recurs în primul ciclu procesual, Înalta Curte a stabilit cu titlu definitiv că, este de necontestat dreptul intimatelor de retragere din societate și obligația societății de a le plăti contravaloarea acțiunilor. În acest sens, s-a decis trimiterea cauzei Curții de Apel Iași în vederea determinării pe calea unei expertize a contravalorii acțiunilor.

Mai arată că, la termenul din 07.11.2019 a fost desemnat expertul. Ulterior, la termenul din 03.06.2020, expertul desemnat inițial a fost înlocuit, noul expert desemnat neavând, în opinia recurentei, calitatea de expert tehnic judiciar în sensul art. 331 alin. (1) C. proc. civ. și O.G. nr. 2/2000, deoarece: potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, doar o persoană fizică poate fi expert tehnic judiciar, iar potrivit art. 331 alin. (1) C. proc. civ., poate fi desemnat expert doar persoana care se găsește pe lista întocmită și comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidența sa și autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

Această chestiune ar fi fost invocată în fața instanței de apel prin cererea intimatei din 13.04.2022, dar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra ei.

Susține că, deși este adevărat că, potrivit art. 330 alin. (3) C. proc. civ. și art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, expertizele tehnice judiciare pot fi efectuate și de alți specialiști care nu au calitatea de expert tehnic judiciar, acest lucru se poate face doar în ipoteza inexistenței unui expert tehnic judiciar în specialitatea cerută, situația fiind una de strictă interpretare.

Totodată, arată că dobândirea calității de expert tehnic judiciar este condiționată de susținerea și promovarea unui examen și de posedarea unor cunoștințe de specialitate dar și de drept procesual.

În acest context, învederează că, la termenul din 03.06.2020, desemnarea expertului s-ar fi realizat în lipsa oricărei verificări cu privire la existența vreunui expert tehnic judiciar care să îndeplinească cerințele legale pentru efectuarea expertizei dispuse în cauză.

Or, nerespectarea dispozițiilor legale imperative privitoare la desemnarea expertului atrage nulitatea raportului de expertiză întocmit de o persoană care nu are calitatea de expert tehnic judiciar. În aceste condiții, și hotărârea întemeiată pe raportul de expertiză nul ar fi nelegală, consecința firească fiind casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dintr-un alt punct de vedere, recurenta-pârâtă învederează, în esență, că, la termenul din 19.01.2022, instanța de apel ar fi încuviințat intimaților o cerere neprevăzută de lege, respectiv obiecțiunile față de răspunsul la obiecțiuni. Or, potrivit dispozițiilor art. 338 C. proc. civ., singura cerere care putea fi formulată de părți și încuviințată de instanță, după depunerea răspunsului la obiecțiuni, era cererea de efectuare a unei noi expertize, de către un alt expert.

Mai precizează că, la același termen, instanța de apel a dispus ca, odată cu răspunsul la obiecțiunile față de răspunsul la obiecțiuni, să refacă raportul de expertiză. Or, o astfel de soluție nu ar fi prevăzută de legea de procedură civilă, conform căreia ori se reface expertiza, ori se răspunde la obiecțiuni, dar nu ambele în același timp.

O altă critică a recurentei-pârâte privește respingerea cererii acesteia de efectuare a unei noi expertize, la termenul din 10.05.2022, cu motivarea că expertul a răspuns la obiecțiuni și părțile nu au mai formulat alte obiecțiuni.

Recurenta susține că această soluție este nelegală deoarece, din dispozițiile art. 338 C. proc. civ. nu ar rezulta că există vreo legătură între faptul că expertul răspunde sau nu la obiecțiuni și efectuarea unei noi expertize, de către un alt expert, iar pe de altă parte, părțile nu mai aveau dreptul de a formula alte obiecțiuni decât cele pe care le-au formulat deja față de raportul de expertiză.

Prin urmare, consideră că instanța de apel a respins cererea de efectuare a unei noi expertize pe considerentul că recurenta nu a formulat obiecțiuni față de răspunsul la obiecțiunile formulate față de un alt răspuns la obiecțiuni, iar o astfel de soluție și o astfel de motivare este nelegală, fiind dată cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Precizează că efectuarea unei noi expertize, de către un alt expert, se impunea și din perspectiva modului în care expertul desemnat a procedat: a stabilit prin expertiza inițială o valoare de 7,646 RON/acțiune, și-a menținut punctul de vedere prin răspunsul la obiecțiuni, prin răspunsul la obiecțiunile față de răspunsul la obiecțiuni și-a însușit integral și nemotivat punctul de vedere al intimatelor și a stabilit o valoare de 34,744 RON/acțiune (cu 455% mai mare decât cea stabilită inițial).

Soluția instanței de apel cu privire la sumele pe care recurenta a fost obligată să le plătească intimatelor este întemeiată pe raportul de expertiză, care nu ar fi fost analizat în condițiile art. 264 C. proc. civ.. Apreciază că simpla menționare a concluziilor expertizei, fără o analiză critică a ei prin raportare la apărările recurentei și la înscrisurile existente la dosarul cauzei, echivalează cu o analiză necorespunzătoare a stării de fapt și nu respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

La 08.09.2022, administratorul-judiciar al recurentei B. S.A., C.I.I. G. a depus o precizare la dosarul cauzei prin care a arătat că, prin încheierea civilă nr. 32/F/01.09.2022, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr. x/2022 de pe rolul Tribunalului Vaslui, s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei B. S.A., fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.I.I. G..

Totodată, deși nu a precizat expres că își însușește recursul, a menționat că nu este de acord cu soluționarea recursului în completul de filtru.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor-reclamante la 08.09.2022 .

Intimatele-reclamante au depus întâmpinare, în termen legal, la 07.10.2022, prin care au solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei pârâte la 13.10.2022, care a depus răspuns la întâmpinare, prin administrator judiciar.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21.03.2023, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, a dispus comunicarea raportului către părți, cu posibilitatea de a depune un punct de vedere la raport.

Părțile nu au depus un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 23.05.2023, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatele-reclamante prin întâmpinare, a admis în principiu recursul și a stabilit termen în vederea soluționării acestuia în ședință publică.

Analizând recursul în temeiul motivelor invocate și a normelor de drept incidente, Înalta Curte îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă, sub un prim aspect, faptul că instanța de apel a desemnat expertul D. S.R.L. cu nesocotirea dispozițiilor art. 331 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage și nulitatea expertizei efectuată în cauză.

Cu titlu preliminar, instanța supremă reține că, obiectul prezentei cauze constă în obligarea pârâtei la plata către foștii acționari a contravalorii acțiunilor deținute la B. S.A., pe care societatea pârâtă este ținută să le răscumpere ca urmare a nașterii dreptului de retragere în temeiul dispozițiilor Legii nr. 151/2014.

Potrivit art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, "prețul plătit de societate pentru acțiunile celui care exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării."

Art. 6 din Regulamentul Autorității de Supraveghere Financiară nr. 17/2014 prevede că, "În vederea stabilirii prețului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe piața RASDAQ pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate în situațiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, consiliul de administrație/directoratul acesteia are obligația să solicite oficiului registrului comerțului numirea unui expert autorizat independent în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate".

Totodată, instanța supremă reține că, prin decizia de casare nr. 905/18.04.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în recurs, primul ciclu procesual, s-a reținut faptul că, pentru ca prețul să reflecte valoarea reală a acțiunilor B. S.A. trebuie întocmit un nou raport de expertiză în cauză, iar părțile să aibă dreptul la un expert consilier parte.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 331 alin. (1) C. proc. civ., invocate de recurentă, rezultă că expertiza judiciară poate fi efectuată de către experți judiciari, menționați pe o listă întocmită și comunicată de către biroul local de expertiză, care cuprinde persoanele autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

Actul normativ care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, este O.G. nr. 2/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2000:

"(1) Activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și modul de dobândire a calității de expert tehnic se organizează și se desfășoară în condițiile prevăzute în prezenta ordonanță. (2) Este expert tehnic judiciar orice persoană fizică care dobândește această calitate în condițiile prezentei ordonanțe și este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit, pe specialități și pe județe, respectiv pe municipiul București. Expertul tehnic judiciar este expert oficial și poate fi numit de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești sau de alte organe cu atribuții jurisdicționale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare".

Conform art. 2 din același act normativ:

"Expertiza tehnică efectuată din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicționale, de către expertul sau specialistul numit de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, constituie expertiză tehnică judiciară".

Referitor la modul de exercitare a profesiei, sunt incidente dispozițiile art. 5:

"Activitatea de expertiză tehnică se poate exercita la alegere de către experții tehnici, individual sau în societăți comerciale constituite potrivit legii, care au ca obiect de activitate efectuarea de expertize tehnice" și art. 6:

"Experții tehnici se pot constitui în asociații profesionale, în condițiile legii".

Făcând aplicarea dispozițiilor mai sus evocate, prin încheierea din 07.11.2019, instanța de apel a dispus desemnarea unui expert evaluator în vederea efectuării expertizei și a pus în discuția părților prezente (A. și C.) obiectivele expertizei și calificarea expertului. În urma discuțiilor, s-a procedat la desemnarea aleatorie a dnei expert contabil H..

Prin adresa depusă la dosarul cauzei la 15.01.2020, dna expert contabil H. a precizat că nu poate efectua expertiza întrucât societățile financiare și alte entități de valori mobiliare, respectiv SIF, nu face parte din specializările pentru care a optat în fișa de opțiuni depusă la CECCAR.

Ulterior, la termenul din 16.01.2020, instanța de apel a luat act de precizarea depusă în cauză și, având în vedere că, la dosar a fost atașată lista cu un număr de 32 de experți din cadrul Tribunalului Iași ce au în fișa de opțiuni specializarea societăți de investiții financiare și alte entități de valori mobiliare, a desemnat aleatoriu pe dna expert I..

Prin adresa depusă la dosarul cauzei la 12.02.2020, dna expert I. a precizat că, pentru stabilirea valorii acțiunilor care sunt tranzacționate de o piață reglementată autorizată de ASF trebuie efectuată o evaluare a societății de către un evaluator independent, înscris în Registrul instrumentelor și investițiilor financiare al Autorității de Supraveghere Financiară, Secțiunea: 16-EV-Evaluatori. Menționează că, deși este evaluator ANEVAR, nu este înscrisă în acest registru, ceea ce nu îi dă dreptul de a efectua o astfel de evaluare.

La solicitarea instanței de apel, Oficiul Național al Registrului Comerțului a transmis adresa nr. x/19.02.2020, prin care a precizat că, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată prin Legea nr. 99/2013, activitatea de evaluare poate fi desfășurată numai de către persoanele ce au calitatea de evaluator autorizat și care sunt înscrise în Tabloul Evaluatorilor Autorizați din România, asociația având în componența sa mai multe categorii de membrii, evaluatori autorizați. Totodată, a menționat că lista membrilor ANEVAR care sunt înscriși în registrul ASF în calitate de evaluatori poate fi consultată pe site-ul ASF, la secțiunea 16-evaluatori.

Prin încheierea din 03.06.2020, instanța de apel a luat act de precizările dnei expert I. și ale ORC și a desemnat aleatoriu, din Registrul instrumentelor și investițiilor financiare al Autorității de Supraveghere Financiară, Secțiunea: 16-EV-Evaluatori expertul D. S.R.L. (în continuare "D.").

Prin adresa depusă la dosarul cauzei la 08.09.2020, expertul D. a precizat că nu este expert tehnic judiciar înscris în tabloul experților tehnici judiciari și nu se supune dispozițiilor O.G. nr. 2/2000. Totodată, a precizat că se află înscris pe lista cu specializarea Evaluări de întreprinderi pentru societățile agreate de ASF.

Raportat la situația de fapt și de drept prezentată mai sus, instanța supremă reține în primul rând că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 151/2014 și art. 6 din Regulamentul ASF nr. 17/2014 privind statutul juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate, determinarea prețului pentru acțiunile celui care exercită dreptul de retragere din societate trebuie efectuată de un expert evaluator autorizat independent, membru al J. și înscris în Registrul instrumentelor și investițiilor financiare al Autorității de Supraveghere Financiară, Secțiunea: 16-EV-Evaluatori.

Totodată, reține că, potrivit art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, "evaluatorii autorizați, membri ai asociației, în exercitarea independentă a profesiei, desfășoară, în principal, următoarele activități: d) evaluări de acțiuni și alte instrumente financiare".

În al doilea rând, reține că, în cauză, au fost desemnați aleatoriu doi experți tehnici judiciari, aflați pe lista biroului local de expertize, ambii experți precizând că nu pot efectua expertiza întrucât nu au calificarea și specializarea necesare în vederea evaluării acțiunilor care se tranzacționează pe piața RASDAQ.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că, potrivit art. 330 alin. (3) C. proc. civ., în domeniile strict specializate, în care nu există experți autorizați, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalități ori specialiști din domeniul respectiv.

Dispozițiile art. 330 alin. (3) C. proc. civ. cuprind o normă flexibilă, aplicabilă în domenii strict specializate, în care nu există experți autorizați pe listele Biroului Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiției, efectuarea expertizei realizându-se prin solicitarea punctului de vedere al uneia sau al mai multor personalități ori specialiști din domeniul respectiv.

În cauză, specializarea expertizei și specializarea expertului care să o întocmească nu au fost contestate.

Prin urmare, cum în cauză, nu a fost identificat un expert tehnic judiciar înscris pe lista comunicată de biroul local de expertiză, specializat în efectuarea expertizei evaluatorii a acțiunilor tranzacționate pe Piața RASDAQ, dispozițiile art. 330 alin. (3) C. proc. civ. permiteau instanței de apel să numească un evaluator autorizat, înscris pe lista ANEVAR și agreat de ASF, în vederea întocmirii raportului de expertiză evaluatorie, probă a cărei administrare a fost impusă prin decizia de casare nr. 905/18.04.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual, critica recurentei-pârâte fiind nefondată din acest punct de vedere.

Cererii recurentei de constatare a nulității raportului de expertiză motivat de faptul că expertul desemnat în cauză nu avea calitatea de expert tehnic judiciar, instanța supremă îi aplică dispozițiile cuprinse în art. 174 alin. (3) și art. 178 alin. (3) lit. b) C. proc. civ.. Nulitatea raportului de expertiză este una relativă, de vreme ce interesul ocrotit este unul privat. Nulitatea relativă poate fi invocată la termenul la care s-a săvârșit neregularitatea, sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul imediat următor și înainte de a pune concluzii pe fond.

Or, deși societatea D. S.R.L. a fost desemnată să efectueze raportul de expertiză în cauză prin încheierea din 03.06.2020, termen la care pârâta-recurentă a fost absentă, Înalta Curte constată că nici la termenul imediat următor, nici ulterior pe parcursul etapei procesuale a apelului, pârâta nu s-a opus desemnării acestui expert, susținerea invocată direct prin cererea de recurs fiind, pentru aceste motive, tardiv formulată.

Nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că a invocat această neconformitate la termenul din 13.04.2022, iar instanța de apel a omis să se pronunțe asupra ei, întrucât, așa cum rezultă din practicaua încheierii întocmită la termenul din 13.04.2022, pârâta nu a fost prezentă la acel termen și nici nu a depus vreun înscris în acest sens.

De asemenea, nu se poate aprecia nelegalitatea încheierii de ședință din 19.01.2022, pentru faptul că instanța de apel a încuviințat reclamantelor obiecțiunile formulate față de răspunsul expertului la obiecțiunile la raportul de expertiză judiciară, în condițiile în care, art. 337 C. proc. civ. cuprinde o normă dispozitivă, iar instanța a apreciat că, în raport de răspunsul oferit de expert la obiecțiunile anterior formulate și de solicitările părților din dosar se impune lămurirea expertizei.

Instanța supremă reține că dispozițiile art. 337 C. proc. civ. nu limitează numărul de obiecțiuni care se pot face la raportul de expertiză, ci, din contră, permite lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori de câte ori instanța nu se declară lămurită cu explicațiile anterior date de expert.

Nu i se poate reproșa instanței de apel, instanță devolutivă, nici faptul că nu a încuviințat o nouă expertiză la termenul din 10.05.2022, la cererea pârâtei-recurente, potrivit art. 338 C. proc. civ., în condițiile în care, și această prevedere legală are caracter facultativ pentru judecător, fiind motivată respingerea ei. Pe de altă parte, instanța poate dispune efectuarea unei noi expertize numai pentru motive temeinice. Potrivit alin. (2) al art. 338 alin. (2) C. proc. civ., noua expertiză poate fi solicitată, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.

Recurenta-pârâtă susține că, în cauză, efectuarea unei noi expertize se impunea din perspectiva modului în care expertul a procedat, respectiv a stabilit prin expertiza inițială o valoare de 7,646 RON/acțiune, și-a menținut punctul de vedere prin răspunsul la obiecțiuni, iar prin răspunsul la obiecțiunile față de răspunsul la obiecțiuni și-a însușit integral și nemotivat punctul de vedere al intimatelor-reclamante și a stabilit o valoare de 34,744 RON/acțiune (cu 455%mai mare decât cea stabilită inițial).

În realitate, această critică echivalează cu veritabile obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, care se pot formula numai în termenul prevăzut de lege, respectiv la primul termen după depunerea raportului, în condițiile art. 337 C. proc. civ., sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 185 din același act normativ, și nu direct în calea de atac a recursului.

Pe de altă parte, instanța supremă constată că, la termenul din 10.05.2022, instanța de apel a reținut pe de o parte, că pârâta, absentă la acest termen de judecată, nu a depus un punct de vedere la răspunsul întocmit de expert, care a fost comunicat către aceasta la 20.04.2022, iar pe de altă parte că intimatele-reclamante nu au alte obiecțiuni la raportul de expertiză și că renunță la cererea de solicitare a unei noi expertize.

Totodată, reține că, prin încheierea din 19.01.2022, pârâtei B. S.A. i s-a încuviințat participarea unui expert parte la efectuarea expertizei, respectiv dna K..

Așadar, nu se poate admite că, în cauză, a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil al recurentei-pârâte, în condițiile în care aceasta nu a înțeles să își exercite drepturile în termenele stabilite de lege.

O ultimă critică a recurentei-pârâte privește faptul că, soluția instanței de apel cu privire la sumele pe care a fost obligată să le plătească intimatelor-reclamante, este întemeiată pe raportul de expertiză care nu este analizat în condițiile art. 264 C. proc. civ.. Precizează recurenta că simpla menționare a concluziilor expertizei, fără o analiză critică a ei prin raportare la apărările recurentei și la înscrisurile existente la dosarul cauzei, echivalează cu o analiză necorespunzătoare a stării de fapt și nu respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că potrivit art. 264 C. proc. civ., "instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. (2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare".

Recursul este una dintre cele trei căi extraordinare de atac prevăzute de C. proc. civ., alături de revizuire și contestația în anulare, reprezentând o modalitate prin care justițiabilii pot solicita anularea, parțială sau totală, a unei hotărâri judecătorești. Spre deosebire de apel - calea ordinară de atac prin intermediul căreia părțile pot cere instanței de apel să rejudece anumite aspecte cuprinse în hotărârea atacată (recurată) - recursul nu presupune rejudecarea fondului cauzei, ci numai casarea (anularea), în tot sau în parte, a hotărârii recurate și trimiterea acesteia spre rejudecare instanței competente.

În esență, o hotărâre poate fi atacată numai pentru anumite motive de nelegalitate, prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Cu alte cuvinte, dacă o persoană este nemulțumită de soluția dată de instanța de apel, nu poate solicita instanței de recurs să judece întreaga cauză, pentru a pronunța o hotărâre diferită de cea din apel. În recurs nu se poate face o reapreciere a probelor, soluție spre care tinde și recurenta prin invocarea ca fiind greșit interpretate probele de la dosar. Instanța supremă constată că instanța de apel a făcut aprecierea probelor în concordanță cu dispozițiile art. 264 C. proc. civ., iar o reanalizare a acestora de către instanța de recurs nu este permisă de dispozițiile legale.

Instanța de apel a conchis că, potrivit concluziilor finale ale raportului de expertiză în specialitatea întreprinderi și față de faptul că niciuna dintre părți nu au formulat obiecțiuni suplimentare, acțiunile societății B. S.A. au fost evaluate la suma de 34,744 RON/acțiune, astfel că această concluzie ce e dată de interpretarea probelor și stabilirea unei situații de fapt nu poate forma obiectul analizei instanței de recurs deoarece, criticile recurentei, în realitate, sunt o argumentație ce aduce în discuție calitatea probatoriilor administrate de părți și aprecierea dată de judecători valorii probatoriilor administrate în acest scop. Toate aceste critici pun în discuție o problemă de temeinicie a hotărârii, vizând modalitatea în care judecătorii fondului au evaluat probatoriile și și-au format convingerea asupra temeiniciei cererii deduse judecății, iar nu critici de nelegalitate în înțelesul dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

Cum aceste chestiuni de fapt sunt date în competența exclusivă a instanțelor de fond, ele nu pot face obiectul controlului exercitat de instanța de recurs deoarece, astfel cum prevăd dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii aplicate cu regulile de drept aplicabile. Orice susținere care relevă erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză, excedează analizei instanței de recurs, în cadrul acestei căi de atac extraordinare nefiind posibilă repunerea în discuție a situației de fapt și nici rediscutarea probatoriului.

Instanța de recurs constată că, deși recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul și pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin memoriul de recurs nu a dezvoltat nicio critică de nelegalitate ce ar putea fi analizată din perspectiva motivului de casare invocat.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar L.., împotriva încheierilor de ședință din 3 iunie 2020, 19 ianuarie 2022 și 10 mai 2022 și deciziei civile nr. 316/2022 din 29 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 5.910,25 RON către intimata-reclamantă C. S.A. și la plata sumei de 6.105,41 RON către intimata-reclamantă A. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar L.., împotriva încheierilor de ședință din 3 iunie 2020, 19 ianuarie 2022 și 10 mai 2022 și deciziei civile nr. 316/2022 din 29 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 5.910,25 RON către intimata-reclamantă C. S.A. și la plata sumei de 6.105,41 RON către intimata-reclamantă A. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2023.