ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1894/2023

Ședința publică din data de 3 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1350 C. civ.

Prin decizia nr. 140A din 2 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2056 din 21 septembrie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

În esență, recurenta a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1523 alin. (2) lit. d) C. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., fiind un litigiu în materia asigurărilor, această cale de atac a fost înlăturată. Totodată, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor invocate de intimată.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În cauză, prin acțiunea promovată la data de 06.05.2022, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 711.059 RON, cu titlu de despăgubire achitată beneficiarului unei polițe de asigurare de bună - execuție, precum și la plata penalităților de întârziere aferente.

Pârâta B. S.R.L., în calitate de asigurat a încheiat cu reclamanta A. S.A., în calitate de asigurător o poliță de asigurare de garanție de bună-execuție în favoarea beneficiarului D. "Sistemul integrat de gestionare a deșeurilor județul Hunedoara", având seria x și nr. x, în considerarea obligațiilor asumate de pârâtă prin contractul nr. x din 22.08.2018, pentru suma de 711.059 RON. Contractul de asigurare a fost prelungit prin actul adițional nr. x din data de 14.08.2019 până la data de 27.08.2020.

Reclamanta, în calitate de asigurător a chemat în judecată pe asiguratul său, pârâta B. S.R.L., prevalându-se de clauzele contractului de asigurare, pentru a-i solicita restituirea sumei plătite beneficiarului asigurării cu titlu de despăgubire, având în vedere că reclamanta a achitat beneficiarului asigurării o sumă mai mică decât valoarea facturilor emise de acesta pe numele asiguratului, respectiv reclamanta a achitat cu titlu de despăgubire numai suma de 711.059 RON, deși pe numele pârâtei, beneficiarul asigurării, emisese facturi în cuantum de 771.944,96 RON. În fapt, reclamanta A. a achitat beneficiarului asigurării numai valoarea garanției la plata căreia s-a obligat prin poliță, respectiv suma de 711.059 RON

Se observă, astfel, că litigiul dedus judecății aparține materiei asigurărilor, în condițiile în care acțiunea în regres este inclusă în activitatea de asigurare, subrogarea asigurătorului în drepturile beneficiarului prin formularea acțiunii în vederea recuperării sumei datorate de către pârâta din cauză, avându-și izvorul în contractul de asigurare.

Hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 140A din 2 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă, pentru următoarele considerente:

Art. 483 alin. (2) C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe, respectiv 6 mai 2022, prevede că:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, hotărârile judecătorești pronunțate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, ca urmare a modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018.

Așadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ în materiile prevăzute expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a acestor prevederi.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

În acest context, cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, iar recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 140A din 2 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 140A din 2 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2023.