ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1680/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 394 din 28 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 774/AS din 19 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare.

În motivarea cererii, contestatorul expune istoricul litigiului, arătând că a contestat în cauză decizia nr. x din 10 noiembrie 2020, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Constanța, secția I civilă, ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3 din 6 ianuarie 2021.

Contestatorul arată că împotriva acestei hotărâri a declarat apel, ce a fost respins de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă prin decizia civilă nr. 522 din 18 aprilie 2022.

Împotriva acestei decizii, contestatorul arată că a formulat cerere de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 774/AS din 19 septembrie 2022, pronunțată în dosar numărul x/2022, a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Împotriva deciziei civile nr. 774/AS din 19 septembrie 2022, contestatorul precizează că a formulat cerere de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, prin decizia nr. 394 din 28 februarie 2023, pronunțată în dosar nr. x/2022, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității căi extraordinare de atac în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepția invocată și a respins recursul declarat în cauză, ca inadmisibil.

Potrivit contestatorului, dispozițiile art. 483 alin 2 C. proc. civ. vizează hotărârea primei instanțe care a fost supusă apelului. Precizează, însă, contestatorul că nu a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 522 din 18 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, întrucât nu avea deschisă calea de atac împotriva acestei hotărâri, ci împotriva deciziei civile nr. 774/AS din 19 septembrie 2022, prin care a fost respinsă cererea de revizuire, astfel că respingerea recursului ca inadmisibil este rezultatul unei erori materiale a instanței de recurs.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele care succed:

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestația în anulare obișnuită sau de drept comun și de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestația în anulare specială.

Conform dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocate de contestator, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Înalta Curte arată că prin eroare materială, în înțelesul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs.

În noțiunea juridică de eroare materială se includ greșelile de procedură contând în confundarea unor elemente importante, care au influențat decisiv hotărârea pronunțată în cauză.

Acest motiv de contestație în anulare corespunde celui reglementat anterior de art. 318 din vechiul C. proc. civ., vizând erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale recursului, care au avut drept consecință soluționarea greșită a acestei căi de atac. Așadar, acest motiv vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

O altă condiție pentru admiterea contestației în anulare întemeiate pe acest text de lege este aceea că eroarea trebuie să fie esențială, adică o eroare care a determinat pronunțarea unei soluții greșite față de actele existente la dosar, fără a se confunda acest motiv cu erorile materiale la care se referă art. 442 C. proc. civ.. Dispoziția art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. are în vedere greșelile evidente, involuntare, săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.

Raportat la aceste considerente, în speță, se constată că eroarea materială invocată de contestator constă în faptul că instanța de recurs nu a observat că partea nu a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 522 din 18 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, întrucât nu avea deschisă calea de atac împotriva acestei hotărâri, ci împotriva deciziei civile nr. 774/AS din 19 septembrie 2022, prin care a fost respinsă cererea de revizuire, nefiind incident în cauză art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în raport de care instanța de recurs a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și a respins recursul ca inadmisibil.

Argumentele contestatorului nu pot fi reținute, din decizia atacată reieșind că instanța a luat în examinare recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 774/AS din 19 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Totodată, instanța de recurs a constatat că, în cauză, reclamantul a dedus judecății un conflict în materia asigurărilor sociale, iar în raport de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale, în același sens fiind și dispozițiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

A constatat instanța de recurs că decizia civilă nr. 522 din data de 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, este o hotărâre definitivă de la data pronunțării sale, recursul împotriva unei atare hotărâri fiind suprimat prin lege, iar în acord cu dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia din calea de atac de retractare a revizuirii, nr. 774/AS din 19 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, nu poate fi atacată cu recurs, fiind, de asemenea, definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Reiese, astfel, că soluția pronunțată de instanța de recurs nu este consecința unei erori materiale, ci a aplicării dispozițiilor legale incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul contestatorul A. împotriva deciziei nr. 394 din 28 februarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 394 din 28 februarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2023.