ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1564/2023

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 25.01.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumelor de 17.157 euro și de 3.387,28 RON, reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului produs ca urmare a executării sale silite, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5908/13.10.2022, Judecătoria Cluj-Napoca, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtei, în calitate de fost angajator, la plata către fostul salariat, a unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului suferit în executarea obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă, sunt incidente dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011. Astfel, procedând la calificarea juridică a cererii, potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a stabilit că natura ei juridică este cea a unui conflict de muncă în sensul dispozițiilor art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011. Prin urmare, în temeiul art. 208 din aceeași lege și art. 269 alin. (2) din Codul muncii, reținând că domiciliul reclamantului este în jud. Iași, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 429/27.02.2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării lui.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantului este o acțiune în regres împotriva pârâtei, pentru recuperarea sumelor la care a fost obligat de instanța franceză și pentru care a fost executat silit, temeiul juridic al acțiunii fiind art. 1.384 C. civ. De aceea, a apreciat că nu este incident art. 253 din Codul muncii, pentru a atrage competența jurisdicției muncii, ci că, în baza art. 94 lit. k) și art. 107 C. proc. civ., competența materială aparține instanței învestite de reclamant, Judecătoria Cluj-Napoca.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Natura juridică a cererii deduse judecății - prin care reclamantul solicită fostului său angajator despăgubiri pentru prejudiciul suferit în îndeplinirea obligațiilor rezultate din contractul individual de muncă - este a unui conflict de muncă, după cum rezultă din art. 253 din Legea nr. 53/2003, republicată (Codul muncii).

Ca atare, sub aspectul regulilor de procedură aplicabile, sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Așadar, față de natura litigiului, competența materială de soluționare a prezentei cauze aparține tribunalului, iar cea teritorială, alternativă, de ordine privată, este partajată între tribunalul de la domiciliul reclamantului și cel în circumscripția căruia acesta își are locul de muncă.

În speță, reclamantul a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca, instanță care, soluționând excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și-a evaluat propria competență nu doar sub aspect material, prin prisma caracterului de ordine publică al acesteia, ci și teritorial, statuând asupra necompetenței de ordine privată, care însă putea fi invocată doar de pârâtă, prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În aceste circumstanțe, având în vedere caracterul de ordine privată al necompetenței teritoriale în prezenta speță și neinvocarea ei în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. de către pârâtă, prin întâmpinare, în fața Judecătoriei Cluj-Napoca, competența teritorială revine Tribunalului Cluj, în favoarea căruia, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.