ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 351/2023

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Municipiul București, prin Primar General, solicitând obligarea acestuia la plata unor daune pentru refuzul de emitere a dispoziției care să conțină propunere de acordare a despăgubirilor sub forma punctelor pentru imobilul preluat abuziv de stat situat în municipiul București, str. x, apartament nr. x.

Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința nr. 446/29.03.2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia nr. 434/29.03.2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea ca prematură și a luat act că apelanta-reclamantă și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită sau încălcarea dispozițiilor art. 1386 alin. (2) și (4), art. 1530, art. 1532 și art. 1536 C. civ., precum și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, instanța de apel a respins în mod greșit acțiunea ca prematură, considerând că prejudiciul poate fi evaluat numai după ce va fi emisă decizia CNCI de acordare puncte.

În speță, faptul că se vor acorda măsuri reparatorii în puncte este cert, dreptul fiind constatat prin hotărârea judecătorească, iar prin fapta sa, Municipiul București a întârziat obținerea dreptului reclamantei cu 19 luni. Acest prejudiciu este cert, cuantumul său fiind stabilit de către instanță.

Din dispozițiile art. 1536 C. civ., rezultă că neexecutarea în termen a unei obligații de a face (obligația de a emite dispoziția cu propunere de acordare măsuri reparatorii în echivalent, conform hotărârii judecătorești) dă întodeauna dreptul la daune-interese echivalente, cu dobânda legală calculată de la data la care debitorul este în întârziere, calculată asupra echivalentului în bani a obligației ("de la data la care debitorul este în întârziere"), cu excepția cazului în care creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare.

Fără nicio justificare, Municipiul București, prin Primarul general, a întârziat aproximativ 19 luni să emită o dispoziție prin care nu făcea decât să ia act de hotărârea instanței. Dar fără această dispoziție și fără să înainteze dosarul la CNCI, reclamanta nu are acces la măsuri compensatorii pentru imobilul preluat abuziv de stat, situație care obliga intimatul-pârât la plata de daune, conform C. civ.

CNCI are un termen de 5 ani pentru emiterea deciziei de compensare, dar acest termen a fost amânat cu încă un an prin fapta culpabilă a intimatului-pârât.

Pentru decalarea termenului, Municipiul București are obligația de a achita daune moratorii echivalente cu dobânda legală aplicată asupra valorii bunului preluat abuziv, determinată conform grilei din anul 2020 (anul anterior, hotărârea prin care se constată daunele), potrivit art. 1349, art. 1358, art. 1530, art. 1536 C. civ.

Dacă valoarea bunului va fi mai mare, conform evaluării din decizia CNCI, se vor majora daunele. Dacă în viitor se va determina o altă valoare a daunelor, ele se pot ajusta, conform art. 1386 alin. (4) C. civ., dar, în niciun caz, nu poate fi exonerat debitorul de plata daunelor, pe motiv că în viitor s-ar putea stabili o altă valoare a lor, atât timp cât s-a stabilit că există faptă culpabilă, există prejudiciu și există un criteriu de determinare a prejudiciului la momentul producerii sale.

Hotărârea este pronunțată și cu încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, deoarece, în situația în care reclamanta ar avea acces la justiție pentru soluționarea faptei culpabile a Municipiului București abia după 5 ani, când va fi emisă decizia CNCI, în realitate va avea acces doar pentru ca acțiunea să-i fie respinsă ca prescrisă, s-a mai arătat prin motivele de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin decizia recurată, instanța de apel a invocat din oficiu excepția prematurității cererii de chemare în judecată și, evocând fondul, a respins cererea în considerarea acestei excepții procesuale.

Pentru a se pronunța această soluție, s-a apreciat, în esență, că prejudiciul pretins este incert sub aspectul cuantumului despăgubirii cuvenite, în condițiile în care modalitatea de calcul a daunelor materiale indicată de către reclamantă este susceptibilă de a fi pusă în aplicare după clarificarea aspectelor legate de evaluarea imobilului, de către instituția publică legal competentă să realizeze această operațiune, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în procedura Legii nr. 165/2013 de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Prin motivele de recurs, s-a susținut că pentru cuantificarea prejudiciului nu este necesar a se aștepta emiterea deciziei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de acordarea punctelor compensatorii, întrucât despăgubirile pot fi calculate potrivit prevederilor art. 1536 C. civ., fiind ignorate, totodată, prevederile art. 1386 alin. (2) și (4), ale art. 1530 și art. 1532 C. civ.

Criticile astfel formulate sunt fondate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a pretins producerea unui prejudiciu prin fapta culpabilă a pârâtului Municipiul București de neexecutare a obligației de a face stabilite prin decizia civilă nr. 201/15.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, prin care a fost constatată calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 165/2013, iar pârâtul Municipiul București a fost obligat să înainteze dosarul către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Pretențiile deduse judecății au fost întemeiate în mod explicit pe dispozițiile art. 1536 C. civ., invocate chiar prin acțiunea introductivă.

În cursul judecății, ca urmare a emiterii de către pârât a dispoziției Primarului General, la data de 18.09.2020, reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că pretențiile sale vizează executarea cu întârziere a obligației de a face și sunt în cuantum de 9640 RON, constând în dobânda legală penalizatoare afișată de BNR pentru perioada 15.02.2019-18.09.2020, aplicată la valoarea imobilului, calculată potrivit grilei notarilor publici din anul 2020.

Art. 1536 C. civ. prevede că "În cazul altor obligații decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligației, cu excepția cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligației."

Această normă reglementează nu numai acordarea de daune moratorii în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face executate cu întârziere, dar și mijloacele de evaluare a acestora, stabilind un criteriu legal de determinare a cuantumului daunelor-interese, în măsura în care nu există o evaluare convențională ori se solicită evaluarea judiciară, atunci când creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare decât cel presupus de evaluarea legală.

După cum s-a arătat anterior, reclamanta din prezenta cauză a susținut executarea cu întârziere de către pârât a unei obligații de a face stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ce reprezintă titlu executoriu, și s-a raportat la criteriul legal indicat de art. 1536 C. civ., respectiv dobânda legală asupra echivalentului în bani al obligației, de la data la care debitorul este în întârziere.

Prin urmare, Înalta Curte constată ca fiind greșită premisa de analiză efectuată de către instanța de apel, în sensul că reclamanta ar fi solicitat ca daunele-interese să fie calculate potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, conform căruia "Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte și se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu."

Referirea reclamantei la grila notarială s-a făcut în contextul identificării echivalentului în bani al obligației de a face, prevăzut de art. 1536 C. civ. drept reper al calculului dobânzii legale - această dobândă reprezentând, de fapt, cuantumul daunelor-interese moratorii cuvenite, potrivit legii -, prin valoarea imobilului vizat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligației de a face, ce constituie cauza cererii de chemare în judecată.

S-a considerat, așadar, prin cererea de chemare în judecată, că stabilirea valorii imobilului în același mod precum în cadrul procedurii prevăzute de legea reparatorie este obiectivă și, în același timp, rezonabilă, fără ca reclamanta să fi urmărit, prin acțiunea de față, calcularea numărului de puncte compensatorii și rezolvarea parțială a dosarului de despăgubiri, astfel cum s-a reținut prin decizia recurată, și nici o dublă reparație constând în măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013, prin promovarea demersului de față concomitent cu derularea procedurii reglementate de acel act normativ.

Este de subliniat, totodată, că reclamanta nu s-a raportat la grila notarială valabilă "pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională", astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, ci a invocat grila notarială aferentă anului 2020.

Din acest motiv, este nejustificată aprecierea instanței de apel conform căreia evaluarea imobilului ar implica în mod necesar trecerea unei perioade de timp, iar cuantumul despăgubirii ar depinde în mod direct de momentul soluționării dosarului administrativ, de vreme ce modul de calcul invocat de către reclamantă presupune raportarea la data producerii prejudiciului pretins, respectiv anul 2020, partea făcând referire, în acest sens, la prevederile art. 1386 alin. (2) C. civ., în conformitate cu care "La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului".

Față de cele expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat în mod greșit că nu este posibilă evaluarea la acest moment a prejudiciului, astfel încât acesta nu ar avea caracter cert, cât timp nu au fost analizate pretențiile reclamantei din perspectiva prevederilor art. 1536 C. civ., cu toate că acest text de lege a fost în mod explicit invocat prin cererea de chemare în judecată, fiind incident, în aceste condiții, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte va admite recursul reclamantei și, în baza art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 434A din 29 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2023.