Decizia nr. 2571/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 287 a Tribunalului Brașov

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 10.10.2019 sub nr. x/2019 reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare având încheierea de autentificare x/2017; repunerea părților în situația anterioară încheierii promisiunii mai sus menționate cu predarea posesiei cel mai târziu la data împlinirii termenului de a formula întâmpinare în dosar; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta B. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei pârâte S.C. A. S.R.L. la perfectarea contractului de vânzare cumpărare pentru imobilul ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/8.11.2017; obligarea pârâtului la remedierea deficiențelor de construcție și amenajări interioare conform promisiunii de vânzare și proiectului, atât în ceea ce privește apartamentul nr. x cât și întreg imobilul; în subsidiar, s-a solicitat diminuarea prețului vânzării în cuantumul reprezentat de aceste deficiențe. I.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 287/S, pronunțată de Tribunalul Brașov în 21.12.2021, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B.. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante pentru formularea petitului 2 al cererii reconvenționale. A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. și a fost obligată reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. să încheie cu pârâta-reclamantă contract de vânzare pentru imobilul ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare autentificat sub nr. x/2017 la BNP C., pentru prețul diminuat cu 3480 euro față de cel stabilit în promisiunea de vânzare. Au fost respinse celelalte pretenții din cererea reconvențională. A fost respinsă cererea de reducere a onorariului de expert și s-a încuviințat onorariu definitiv de 4000 RON pentru expertiza efectuată în cauză. A fost obligată pârâta-reclamantă B. să plătească în contul Biroului Local de Expertize Brașov suma de 3000 RON reprezentând diferență onorariu expert, pentru Raportul de expertiză tehnică judiciară x/2021 întocmit de expert D.. S-a luat act că părțile vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. I.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 2029Ap din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a fost respins apelul formulat de reclamanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 287/S/21.12.2021 pronunțate de Tribunalul Brașov, ca neîntemeiat și a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 1.978 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. I.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 2029Ap din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs reclamanta-pârâtă A. S.R.L.. În dezvoltarea recursului formulat, prin care a solicitat admiterea recursului cu casarea deciziei atacate, și, pe cale de consecință, schimbarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește diminuarea prețului contractului de vânzare cumpărare cu suma de 3.480 euro față de cel stabilit în promisiunea de vânzare-cumpărare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, s-a arătat că s-a încălcat principiul disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ. și principiul rolului activ în aflarea adevărului, consacrat de art. 22 din același cod, dispozițiile art. 1551 C. civ. reținute de ambele instanțe nefiind invocate de către pârâtă prin întâmpinare sau prin cererea reconvențională. Atât timp cât prin cererea inițială cu care a fost învestită instanța de fond s-a solicitat ca în principal să efectueze remedierea deficiențelor, consideră că aceste deficiențe nu echivalează cu o neexecutare parțială. Arată că în speță nu se poate vorbi de o neexecutare sau de o neexecutare parțială, pentru a se putea aplica dispozițiile art. 1551 C. civ., ci, în realitate sunt deficiențe care apar în majoritatea lucrărilor de construcții, pentru care există termene de remediere. În cauză, apartamentul a fost predat la data de 03.09.2018, sens în care s-au încheiat între părți Procesul-verbal de predare primire și Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/03.09.2018, prilej cu care pârâta a arătat că "apartamentul este realizat conform normelor în vigoare". Susține că nici la acel moment și nici ulterior, până la data convocării la notar pârâta nu a ridicat pretenții privind aceste deficiențe și nici nu a solicitat vreodată reducerea prestației sale. Învederează că la momentul convocării la notar, la data de 22.08.2019, pârâta a menționat în fața notarului faptul că nu mai este de acord cu semnarea în formă autentică a Contractului de vânzare cumpărare, pentru o serie de motive, neîntemeiate: că suprafața terenului aferent blocului de 955 mp nu coincide cu cea din realitate; că a fost formulată sesizarea către Primăria mun. Brașov Inspectoratul Județean în construcții nr. x/27.06.2019; precum și o serie de aspecte, deficiențe, care nu au fost menționate în Procesul-verbal de predare-primire imobil nr. x/03.09.2019, toate acestea fiind consemnate în încheierea de certificare nr. 5/22.08.2019 la C. și E.. Susține că, în condițiile în care cererea intimatei de obligare a reclamantei să încheie contractul de vânzare-cumpărare a fost admisă, se deduce în mod clar că raportul obligațional a rămas în ființă, drept pentru care naște în continuare drepturi și obligații în sarcina ambelor părți contractante, inclusiv sub aspectul remedierilor. Mai arată că pârâta nu a permis accesul în spațiu pentru a se remedia deficiențele. Instanța de fond a reținut că "prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză s-a constatat existența unor deficiențe, pentru care s-au identificat soluții de remediere și costul acestora". Contrar acestor rețineri, expertul tehnic judiciar a stabilit că prețul acestor deficiențe este aproximativ, nicidecum fix, astfel că nu se poate aprecia cu certitudine că aceasta este suma cu care s-ar putea "diminua prețul" promisiunii de vânzare cumpărare. În drept a invocat incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. I.

Apărările formulate în cauză În termen legal intimata B. a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A susținut intimata că din analiza soluționării cererii de apel se observă că pretinsele motive de recurs ce se doresc a fi încadrate la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fac parte din motivele avute în vedere de către recurentă în fața Tribunalului Brașov. Astfel, nu poate fi considerat ca motivat recursul când sunt reiterate motivele de la prima instanță, fără a considera necesară aducerea acestora în vederea instanței de apel. Pe de altă parte, cu privire la lipsa totală a oricărui argument referitor la aplicarea art. 488 alin. (1) pct. (6) C. proc. civ., arată că reclamanta nu explică în nicio modalitate în ce constă, în concret, nemotivarea hotărârii recurate prin raportare la exigențele acestui motiv de recurs. II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de reclamantă, prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Primul motiv de recurs critică o pretinsă depășire a limitelor judecății de către instanța de apel atunci când a reținut ca temei de drept substanțial al reducerii prestației intimatei dispozițiile art. 1551 C. civ. Cu toate că este corectă susținerea intimatei în sensul că această critică nu poate fi încadrată în vreunul din cazurile de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte observă că prin raportare la prevederile art. 489 alin. (2) din același cod, este chemată a proceda la o încadrare corectă a criticilor formulate în cazurile de casare, în măsura în care aceasta este posibilă. Or, invocând încălcarea art. 9 C. proc. civ., ce reglementează principiul disponibilității procesului civil și, respectiv a dispozițiilor art. 22 din cod referitoare la principiul rolului activ al judecătorului, recurenta a formulat o critică susceptibilă de încadrare în pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care această critică este apreciată a fi una de nelegalitate și excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Procedând la examinarea acestui motiv de recurs, instanța constată însă că prevederile art. 1551 din C. civ. au fost reținute de Tribunalul Brașov în argumentarea soluției date cererii reconvenționale, ca temei al reducerii prestațiilor, iar parcurgerea cererii de apel pe care recurenta-reclamantă a formulat-o cu privire la sentința primei instanțe a relevat că în calea de atac această chestiune nu a făcut obiectul criticilor. Fată de aceste împrejurări, devin incidente prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., acest motiv de recurs neputând fi primit, deoarece el nu a fost invocat în calea de atac a apelului, ci privește, primordial, sentința primei instanțe. De aceea, nu poate fi primit motivul de recurs care are în vedere greșita aplicare a prevederilor art. 1551 C. civ. și nici argumentarea conexă acestuia, care susține absența unei neexecutări în cauza de față - aceasta din urmă fiind o chestiune care ține de faptele deduse judecății, lăsate în aprecierea instanțelor de fond. Cu privire la celelalte susțineri din cererea de recurs, Înalta Curte observă, în acord cu intimata, că ele nu privesc nici greșita aplicare sau interpretare a legii de drept substanțial și nici eventuale vicii ale motivării deciziei recurate sau absența considerentelor acesteia, chestiunile invocate neputând fi încadrate nici în cazurile de casare indicate expres de recurentă și nici în celelalte cazuri de casare prevăzute de lege. Dimpotrivă, argumentele dezvoltate tind la reevaluarea situației de fapt reținută de instanțele de fond în scopul arătat, de a se reține că pârâta nu a invocat deficiențele construcției în termenul prevăzut în promisiunea de vânzare. O atare reevaluare nu este permisă instanței de recurs, chemată a cenzura decizia instanței de apel exclusiv sub aspectul legalității sale. De asemenea, același răspuns trebuie să primească și motivele recursului care se referă la modalitatea de evaluare a reducerii prestației cumpărătoarei intimate, fiind vorba de valoarea probatorie a expertizei administrate în cauză, element a cărui apreciere revine instanțelor de fond. În consecința acestor argumente, se constată că motivele recursului declarat nu pot fi primite prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.