ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2225/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Primul ciclu procesual:

I.1.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților B. Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, în solidar, la plata remunerației restante pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concertele din cadrul Untold Festival, desfășurate în perioada 30 iulie 2015-2 august 2015, pe Stadionul Cluj Arena din Cluj-Napoca; la plata penalităților de întârziere aferente; obligarea pârâtelor să comunice A. un raport complet cuprinzând toate operele muzicale comunicate public în cadrul fiecărui concert din cadrul festivalului menționat, care să cuprindă denumirea concertului, denumirea formației/solistului, data și locația desfășurării concertului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate și durata de utilizare în concert a fiecărei opere muzicale; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

I.1.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 1378 din 10 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Cluj-Napoca, prin primar și a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca și a respins acțiunea împotriva acestor pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâta B. Cluj-Napoca pe care a obligat-o la plata către reclamantă a sumelor de 1.025.185 RON remunerație restantă (fără TVA) pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul concertului Untold desfășurat în perioada 30 iulie 2015-2 august 2015, la Cluj-Napoca, și 662.269 RON penalități de întârziere calculate până la data de 23 iunie 2017; a obligat pârâta la plata în continuare a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere calculate începând cu 24 iunie 2017 și până la plata integrală a debitului; a obligat pârâta să comunice A. raportul complet cuprinzând operele muzicale comunicate public în cadrul fiecărui concert din cadrul spectacolului Untold, desfășurat în perioada 30 iulie 2015-2 august 2015, peStadionul Cluj Arena din Cluj-Napoca, raport care să cuprindă denumirea concertului, denumirea formației, solistului, data și locația desfășurării concertului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate și durata utilizării în concert a fiecărei opere muzicale; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.825 RON, cheltuieli de judecată - taxă timbru, onorariu expertiză și onorariu avocat.

I.1.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, în apel:

Prin decizia nr. 1081 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1378 din 10 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a, și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea; a obligat pe pârâți, în solidar, la plata sumelor de 1.025.185 RON remunerație restantă (fără TVA) pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul festivalului UNTOLD, desfășurat în perioada 30 iulie 2015 - 2 august 2015 la Cluj-Napoca și 662.269 RON penalități de întârziere calculate începând cu data scadentă și până la data de 23 iunie 2017; a obligat pe pârâți, în solidar, la plata în continuare a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de 24 iunie 2017 și până la plata integrală a debitului și să comunice reclamantei raportul complet cuprinzând operele muzicale comunicate public în cadrul fiecărui concert din cadrul spectacolului UNTOLD, desfășurat în perioada 30 iulie 2015-2 august 2015, pe Stadionul Cluj Arena din Cluj-Napoca, raport care să cuprindă denumirea concertului, denumirea formației, solistului, data și locațiile desfășurării concertului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate și durata utilizării în concert a fiecărei opere muzicale; a obligat pârâții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.825 RON stabilite de prima instanță și la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 3.025 RON.

I.1.4. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs:

Prin decizia nr. 889 din 20 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâții Municipiul Cluj-Napoca, prin primar și Primăria Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 1081 din data de 26 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

I.2. Al doilea ciclu procesual:

I.2.1. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, în rejudecare:

Prin decizia civilă nr. 1703A din 24 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1378 din data de 10 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, prin primar.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1703A din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 noiembrie 2022, sub nr. x/2015*, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 28 noiembrie 2022, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurenta-reclamantă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport de prevederile art. 24 alin. (1) raportat la art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, apreciat că recurenta-reclamantă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, reținând că partea a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform ordinului de plată nr. x din 09 noiembrie 2022, eliberat de C., aflat la dosar.

La data de 16 decembrie 2022, recurenta-reclamantă a depus dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform ordinului de plată nr. x din 14 decembrie 2022, eliberat de C., aflat la dosar.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, restituirea cauzei la instanța de apel, pentru rejudecarea apelului, iar în subsidiar, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 1378/10.10.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în sensul obligării în solidar a intimaților-pârâți la plata către A. a sumei de 1.025.185 RON plus TVA, reprezentând remunerația restantă datorată pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul festivalului UNTOLD, desfășurat în perioada 30.07.2015-02.08.2015la Cluj Napoca și a sumei de 662.269 RON penalități de 0,1% cu întârziere calculate până la data de 24.06.2017 și la plata penalităților în continuare, până la plata efectivă a remunerațiilor; să comunice A. un raport complet cuprinzând toate oeperele muzicale comunicate public în cadrul fiecărui concert din cadrul spectacolului Untold desfășurat în perioada 30.07.2015-02.08.2015, pe Stadionul Cluj Arena și Cluj-Napoca, raport care să cuprindă: denumirea concertului, denumirea formației, solistul, denumirea, data și locația desfășurării concertului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate și durata de utilizare în concert a fiecărei opere muzicale; cu obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de A. pentru toate etapele procesuale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, cu privire la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea art. 3 C. civ., în sensul în care instanța de apel a reținut, în mod nelegal, că o federație constituită în temeiul art. 35 din O.G. nr. 26/2000, așa cum este intimata-pârâtă Federația "B."nu se încadrează în noțiunea de întreprindere, întrucât nu are drept scop obținerea de profit (un scop lucrativ).

Or, hotărârea recurată încalcă alin. (3) al art. 3 C. civ., care dispune în mod expres că, pentru noțiunea de exploatare a unei întreprinderi, nu prezintă relevanță dacă activitatea are sau nu un scop lucrativ.

Pe cale de consecință, instanța de apel a interpretat și a aplicat, în mod greșit, și art. 1146 C. civ.

Nelegalitatea hotărârii atacate a fost invocată și prin prisma încălcării art. 969 și urm. din vechiul C. civ., art. 1270 și urm. din noul C. civ. și art. 1312 din Legea nr. 8/1996, în forma aplicabilă în perioada în litigiu, în sensul că principalul izvor al răspunderii contractuale, invocate drept temei al acțiunii, îl constituie contractul-cadru cu caracter normativ reprezentat de Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 189/2010, cu modificările publicate prin Decizia ORDA nr. 203/2011.

În conformitate cu teza finală a art. 131

2

din Legea nr. 8/1996, contractul-cadru este opozabil și Municipiului Cluj-Napoca, întrucât a fost negociat de organismul de gestiune colectivă cu reprezentanții organizatorilor de spectacole, desemnați potrivit legii, stabilește obligațiile A. și ale organizatorilor de spectacole în cazul în care utilizarea operelor muzicale este una licită, realizată după autorizarea ei de către A., precum și solidaritatea coorganizatorilor spectacolului pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute de acesta.

A menționat că instanța de apel nu arătat pentru ce motiv nu a reținut acest contract-cadru drept izvor al obligațiilor contractuale ale Municipiul Cluj-Napoca, iar hotărârea recurată nu demonstrează de ce nu poate fi reținută răspunderea contractuală întemeiată pe contractul-cadru (metodologie) pentru coorganizatorul obligat solidar la executarea obligației nedivizibile, de obținere a autorizării, atunci când contractul subsecvent, prin care se acordă autorizarea, este încheiat de un alt codebitor solidar, coorganizator.

A precizat că executarea unei obligații solidare de către unul dintre codebitorii solidari îi liberează și pe ceilalți codebitori, potrivit art. 1039 din vechiul C. civ. și art. 1.443 din noul C. civ.

Prin hotărârea recurată nu s-a demonstrat de ce un coorganizator, codebitor solidar, nu este liberat de obligația sa de a obține autorizarea din partea A., dacă aceasta a fost obținută de un al codebitor și de ce, într-un astfel de caz, fapta sa este una ilicită; de ce, în acest caz, răspunderea sa este una delictuală și nu una contractuală, potrivit contactului cadru (metodologie).

A mai arată că instanța de apel nu a demonstrat mecanismul juridic prin care aceeași utilizare a operelor muzicale, autorizată potrivit metodologiei, poate să fie atât licită, pentru un coorganizator, cât și ilicită, pentru ceilalți coorganizatori; nu a demonstrat instanța de apel nici mecanismul juridic, prin care aceeași utilizare autorizată poate să constituie atât izvor al dreptului la remunerație, întemeiat pe răspunderea contractuală, cât și izvor al dreptului la despăgubiri, întemeiat pe răspunderea delictuală față de ceilalți coorganizatori.

A menționat că instanța de apel a ignorat atât opozabilitatea contractului-cadru, cât și solidaritatea pe care acesta o prevede pentru obligația contractuală prevăzută de acesta, de a obține autorizarea prealabilă a A. printr-un alt act subsecvent; instanța de apel a ignorat cu desăvârșire natura juridică mixtă a metodologiei, contractuală și normativă.

A susținut că printre obligațiile solidare prevăzute de contractul-cadru este și aceea de a obține autorizarea prealabilă a A. pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spectacol, iar îndeplinirea de către oricare dintre coorganizatori a acestei obligații solidare contractuale, care își are izvorul în contractul cadru, profită tuturor celorlalți codebitori solidari, potrivit art. 1039, art. 1056 și art. 1057 din vechiul C. civ.

Astfel, obligația de a obține autorizarea comunicării publice a operelor muzicale în spectacolul în litigiu este una nedivizibilă și solidară, iar executarea ei de către B. profită și Municipiului Cluj-Napoca și îl liberează de executarea acesteia.

Tot astfel, potrivit art. 1056 din vechiul C. civ., în actele încheiate de B., care au ca obiect stingerea sau împuținarea obligației care își are izvorul în contractul-cadru, aceasta îi reprezintă și pe ceilalți codebitori ai obligației; la îndeplinirea obligației de obținere a autorizării prealabile B. i-a reprezentat, prin efectul legii, și pe ceilalți codebitori ai acestei obligații, comunicarea publică a operelor muzicale fiind una licită, autorizată și pentru codebitorul solidar Municipiul Cluj-Napoca.

Este lipsit de temei legal considerentul instanței de apel, potrivit cărui Municipiul Cluj-Napoca nu ar răspunde contractual față de A. pentru că nu ar fi împuternicit B. să încheie contractul subsecvent celui cadru, reprezentat de autorizația licență neexclusivă.

În condițiile în care utilizare este una autorizată, este exclusă răspunderea civilă delictuală a oricăruia dintre intimați, astfel că răspunderea codebitorilor solidari este tot una contractuală, întemeiată, însă, pe contractul-cadru (metodologie) în care sunt reglementate obligațiile pe care intimatele le au față de A. în cazul în care utilizarea operelor muzicale este una licită, autorizată.

Or, în mod nelegal, instanța de apel a reținut că Municipiul Cluj-Napoca nu poate răspunde contractual în baza contractului-cadru dacă numai un alt coorganizator a îndeplinit obligația solidară de a încheia contractul subsecvent, prin care se obține autorizarea prealabilă a comunicării publice a operelor muzicale; nu oprează situația în care intimatului Municipiul Cluj-Napoca i-ar fi fost opuse alte drepturi și obligații, diferite față de cele stabilite prin contractul-cadru (metodologie).

Recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea recurată este dată și cu încălcarea art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a art. 1 din Primul Protocol adițional la acesta.

Sub acest aspect, a arătat că dreptul patrimonial de autor, inclusiv dreptul la remunerare ce decurge din acesta, este recunoscut de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca bun în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție, iar autoritatea publică Municipiul Cluj-Napoca s-a sustras obligațiilor sale față de autorii operelor muzicale și încalcă dreptul lor patrimonial de autor, care include și dreptul la remunerație.

În acest context, a menționat că Municipiul Cluj-Napoca a fost cel care a inițiat constituirea B. devenită insolvabilă, fiind membru fondator al acesteia, pe care a folosit-o și o folosește pentru a se sustrage de la plata drepturilor de autor datorate pentru utilizarea operelor muzicale utilizate în cadrul evenimentelor realizate ca parte integrantă a implementării proiectului "Capitala Europeană de Tineret".

A precizat că art. 6 din Convenție se opune unei soluții precum cea recurată, care nu permite atragerea responsabilității principalului inițiator implicat în organizarea spectacolului în litigiu, și anume Municipiul Cluj-Napoca;această normă juridică se opune și unei soluții precum cea apelată, care este echivocă, în sensul că nu stabilește de ce utilizarea operelor muzicale a fost una ilicită pentru Municipiul Cluj-Napoca, cu toate că prin contractul-cadru normativ este suficientă autorizarea unui coorganizator pentru ca utilizarea operelor muzicale să fie una licită pentru toți coorganizatorii spectacolului în litigiu.

A menționat că normele Convenției evocate și Primul protocol adițional la aceasta se opun unei soluții precum cea recurată, din care rezultă că pentru autoritatea publică Municipiul Cluj-Napoca nu poate fi atrasă nici răspunderea contractuală, pentru că nu ar fi parte a contractului subsecvent de autorizare, nici cea delictuală, pentru că utilizarea nu a fost și nu putea fi una ilicită, de vreme ce a fost una unică și autorizată.

A susținut că, în mod nelegal, instanța de apel a reținut că decizia nr. 889 din 20 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în primul ciclu procesual, ar fi dezlegat complet chestiunea calității procesuale pasive.

Instanța de recurs a dezlegat doar aspectul de drept care privește calitatea procesuală pasivă a Municipiului Cluj-Napoca pentru pretenții care își au izvorul în răspunderea contractuală întemeiată pe contractul autorizație-licență neexclusivă seria x nr. x

A considerat că decizia instanței de recurs nu cuprinde o dezlegare a chestiunii de drept privind raportul juridic contractual al părților ce decurge din contractul-cadru (metodologie), în cazul în care utilizarea operelor muzicale este una licită.

Instanța de recurs nu a fost învestită prin cererea de recurs anterioară cu o astfel de analiză, drept urmare, această chestiune de drept nu a fost pusă în dezbaterea părților în recurs, în ciclul procesual anterior, iar recurenta și-a întemeiat pretențiile, precum și apelul, și pe obligațiile intimatelor ce decurg din contractul cadru (metodologie).

A susținut că instanța de a apel nu a demonstrat că, prin decizia de casare, a fost dezlegată și problema identității dintre părțile raportului litigios generat de neexecutarea obligațiilor din contractul-cadru (metodologie) dedus judecății, și părțile litigiului.

De altfel, considerentele hotărârii recurate sunt subsumate, la rândul lor, doar efectelor relativității si opozabilității contractului autorizație-licență neexclusivă seria x nr. x, cu ignorarea naturii juridice contractuale a Metodologiei.

O altă critică se raportează la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel care vizau calitatea Municipiului Cluj-Napoca de organizator al spectacolului în litigiu.

În primul ciclu procesual, instanța de apel a găsit întemeiate criticile ce priveau reținerea în mod nelegal de către prima instanță a faptului că Municipiul Cluj-Napoca nu ar avea calitatea de organizator (coorganizator) al spectacolului în litigiu, însă, în rejudecare, aceste critici nu au mai fost avute în vedere și nici probele care dovedeau calitatea Municipiul Cluj-Napoca de organizator (coorganizator) al spectacolului în litigiu.

Faptul că Municipiul Cluj-Napoca nu este menționat în contractul-autorizație licență neexclusivă drept coorganizator este lipsit de relevanță, în condițiile în care calitatea de organizator (coorganizator) al unui eveniment este o situație de fapt ce decurge din actele și din faptele persoanei respective, iar A. nu conferă astfel de calități, nici contractual și nici prin acte unilaterale.

A precizat că, în rejudecare, instanța de apel nu a mai analizat și nu s-a pronunțat cu privire la următoarele motive de apel și apărări referitoare al calitatea Municipiului Cluj-Napoca de organizator (coorganizator) al spectacolului în litigiu:

- uzanțele privind recunoașterea calității de organizator pentru autoritățile publice locale, confirmate de practica judiciară (Decizia civilă nr. 5724 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și de proprietate intelectuală), privind contractul cadru (metodologie); în speță a invocat și a dovedit că Municipiul Cluj-Napoca a asigurat spații necesare desfășurării evenimentului, l-a inițiat și l-a finanțat;

- însăși B. a fost înființată din inițiativa Municipiului Cluj-Napoca cu scopul declarat de a gestiona și de a asigura astfel managementul programului Tineret@Cluj-Napoca 2015 (Capitala Europeană a Tineretului);

- mențiunea expresă din cererea de finanțare, aprobată de Municipiul Cluj-Napoca, potrivit căreia "această relație (dintre B. și Municipiul Cluj-Napoca) este foarte importantă prin prisma faptului că primăria este cea care a dobândit oficial titlu de Capitală Europeană de Tineret, dar a încredințat implementarea programului D., cu care s-a câștigat aceste titlu, B."; cu alte cuvinte, la momentul la care Municipiul Cluj-Napoca a inițiat acest eveniment, a elaborat proiectul și strategia acestuia, B. nici măcar nu exista, abia ulterior Municipiul Cluj-Napoca a inițiat înființarea Federație "B." care urma să intermedieze și să presteze acele servicii pe care autoritatea publică inițiatoare nu le putea presta în mod direct;

- în echipa care se ocupa de coordonarea proiectului a fost inclusă și d-na E., din partea Municipiului Cluj-Napoca, consilier în cadrul acestei autorități publice, care a asigurat punerea în practică a "relațiilor de colaborare dintre B. și Municipiul Cluj-Napoca";

- Municipiul Cluj-Napoca a inițiat evenimentul în litigiu și a apelat la mai multe asociații pentru că, în calitatea sa de autoritate publică, nu avea capacitatea și nici nu putea presta în mod nemijlocit unele dintre serviciile specifice acestora.

II.2. Apărările formulate în cauză:

II.2. Întâmpinarea:

La data de 12 ianuarie 2023, în termen legal, intimații-pârâți Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, și Primăria Municipiului Cluj-Napoca au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii deciziei atacate, ca legală.

Prioritar, au invocat neconcordanța motivelor recursului, în sensul în care criticile deduse judecății au fost încadrate în pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect ce rezultă în pagina 2 a cererii de recurs, însă în pagina finală se precizează că recursul este întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ.

Au arătat că recursul nu a fost motivat în raport de motivele de casare prevăzute la pct. 6 și 7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci în raport doar de pct. 8 al aceluiași articol, pentru celelalte motive de casare invocate, fără a fi motivate, se impune a se constata nulitatea recursului față de art. 489 C. proc. civ.

Totodată, au considerat că este inadmisibilă solicitarea recurentei-reclamante de casare a hotărârii recurate și de restituire a cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului, având în vedere dispozițiile art. 497 C. proc. civ., precum și faptul că litigiul dedus judecății a fost trimis o dată spre rejudecare la instanța de apel.

Au susținut și că, față de dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., criticile formulate de recurenta-reclamantă cu referire la situația de fapt reținută de instanța de apel cu privire la tipul de răspundere civilă incidentă în cauză, obligațiile contractului de finanțare nerambursabilă de la bugetul local, care nu prevăd calitatea de organizator/coorganizator, susținerile din partea finală a recursului care sunt în sensul reanalizări de către instanța de control judiciar a stării de fapt nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele stabilite imperativ pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Intimatii-pârâți au arătat și că, întrucât decizia civilă nr. 1703A/2021 respectă prevederile art. 501 C. proc. civ., susținerile părții adverse potrivit cărora hotărârea recurată este dată cu încălcarea art. 969 și urm. vechiul C. civ., art. 1270 și urm. din noul C. civ. și art. 131

2

din Legea nr. 8/1996 nu pot fi luate în considerare.

Față de dezlegările date în cauză prin decizia de casare, au susținut că hotărârea instanței de apel este legală, având în vedere că respectă prevederile art. 501 C. proc. civ., impunându-se înlăturarea criticilor formulate sub acest aspect.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Municipiul Cluj-Napoca și Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu au avut calitatea de organizatori sau coorganizatori ai Festivalului Untold 2015.

Totodată, în mod corect, instanța de apel a apreciat că, în speță, raportat la starea de fapt reținută, nu a fost dovedită solidaritatea dintre intimații-pârâți Municipiul Cluj-Napoca și B., prin raportare la natura răspunderii civile contractuale angajate.

Prin urmare, au concluzionat că, în mod legal, instanța de apel a menținut hotărârea tribunalului, întrucât doar B. Cluj-Napoca are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, întrucât și-a întemeiat acțiunea pe tărâmul răspunderii contractuale ca urmare a neexecutării obligațiilor izvorâre din autorizația de licență neexclusivă.

II.2.2. Răspunsul la întâmpinare:

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura de filtrare a recursului:

Raportul întocmit în cauză, la data de 12 mai 2023, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, la data de 19 mai 2023 și, respectiv, la data de 23 mai 2023, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, iar părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 19 septembrie 2023, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 10 octombrie 2023, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursul declarat dereclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1703A din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2023, a fost admis în principiu recursul și s-a stabilit termen pentru judecata căii de atac, în ședință publică, la data de 21 noiembrie 2023, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În prealabil, se observă că, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., printr-o primă critică de nelegalitate a deciziei atacate, recurenta-reclamantă a înțeles să reproșeze instanței de apel încălcarea art. 3 C. civ. și, pe cale de consecință, încălcarea și aplicarea greșită a art. 1146 C. civ., arătând că, în contextul evaluării noțiunii de exploatare a unei întreprinderi reglementate de legiuitor în alin. (3) a art. 3 C. civ., nu prezintă relevanță faptul că intimata-pârâtă B. Cluj-Napoca nu are drept scop obținerea de profit (scop lucrativ).

În fundamentarea răspunderii solidare a intimatului-pârât Municipiul Cluj-Napoca alături de intimata-pârâtă B. Cluj-Napoca, aceste texte de lege au făcut obiectul criticilor expuse pentru prima dată în rejudecarea apelului, în cuprinsul notelor scrise depuse la data de 16 noiembrie 2022, consecința fiind aceea că instanța de apel, trecând peste faptul că ele nu au fost susținute prin cererea de apel inițială, a pășit la examinarea lor, însă aceasta s-a produs, în ansamblul criticilor, ținând cont de limitele deciziei de casare și de ordinea cronologică în care partea a înțeles să le invoce.

În consecință, reținând că recurenta a adus în discuție argumente legate de solidaritatea debitorilor pe temeiul răspunderii contractuale, în evaluarea criticilor deduse judecății recursului, instanța de recurs urmează să dea prevalență celei prin care recurenta a pretins încălcarea dispozițiilor art. 969 și urm. vechiul C. civ., art. 1270 și urm. noul C. civ. și art. 131

2

din Legea nr. 8/1996, în forma aplicabilă în perioada în litigiu, prin raportare la izvorul răspunderii contractuale - Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 189/2010, cu modificările aduse prin Decizia ORDA nr. 203/2011, care stabilește obligațiile organizatorilor de spectacole în cazul în care utilizarea operelor muzicale este una licită, realizată după autorizarea ei de către A., precum și solidaritatea coorganizatorilor spectacolului pentru neîndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute de contractul-cadru menționat.

Totodată, a menționat că executarea obligaților solidare de către unul dintre codebitori îi liberează și pe ceilalți codebitori și profită acestora din urmă, potrivit art. 1039 din vechiul C. civ. (art. 1443 din noul C. civ.), art. 1056 și art. 1057 din vechiul C. civ.

Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate.

Prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual, instanța de recurs a trasat elementele de care instanța de apel trebuie să țină cont în reevaluarea calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, în coordonatele expuse de reclamantă prin cererea de apel, ținând cont că temeiul acțiunii este reprezentat de răspunderea civilă contractuală, contractul invocat fiind autorizația licență neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor în concerte, spectacole ori manifestări artistice seria x nr. x/24.07.2015, încheiată între recurenta-reclamanta A. și intimata-pârâtă B. Cluj Napoca, pentru organizarea festivalului UNTOLD, derulat în intervalul 30.07.2015-02.08.2015.

Or, în prezența răspunderii contractuale (excepția) nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală (regula), câtă vreme Legea nr. 8/1996 nu prevede posibilitatea unei astfel de opțiuni pentru părțile contractante, actul normativ special în materie neînțelegând să deroge de la regimul juridic de drept comun al raportului dintre răspunderea civilă contractuală și răspunderea civilă delictuală.

Rejudecând, în limita motivelor de apel, ce au privit în mod exclusiv problema calității procesuale pasive a intimatului-pârât Municipiul Cluj-Napoca, respectiv a statuărilor obligatorii din decizia de casare, potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel a apreciat că raportul juridic contractual vizează exclusiv părțile semnatare ale autorizației licență neexclusivă, respectiv reclamanta A. și pârâta B. Cluj-Napoca, astfel că obligațiile decurgând din acesta nu se pot răsfrânge asupra Municipiul Cluj-Napoca, terț față de contract.

Acest raționament este unul corect, întrucât autorizația licență neexclusivă, ce constituie cauza cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui contract de adeziune, a cărui încheiere este impusă de art. 1 din Metodologia privind remunerațiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr. 266/2011, conform căruia "1. Utilizatorii de opere muzicale în scop ambiental au obligația ca, înaintea oricarei utilizări de opere muzicale, să obțină din partea A. autorizația licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și să plătească remunerații potrivit tabelului dinprezenta metodologie, indiferent de durata efectivă a utilizării."

Efectele acesteia fiind specifice unui contract sinalagmatic, generează drepturi și obligații reciproce și interdependente doar între părți, potrivit art. 1280 C. civ., iar încheierea autorizației nu poate produce efecte nici în favoarea, nici împotriva terților.

De vreme ce intimata-pârâtă B. Cluj-Napoca este partea care a figurat în contract, răspunderea acesteia este una contractuală, care nu poate fi extinsă dincolo de această sferă în privința intimatului-pârât Municipiului Cluj-Napoca, față de care operează principiile relativității și opozabilității efectelor autorizației de licență neexclusivă, reglementate de art. 1280 și art. 1281 C. civ., ceea ce presupune că, prin neparticiparea la încheierea actului juridic, intimatul-pârât Municipiul Cluj-Napoca nu poate exercita drepturile și nici nu poate executa obligațiile ce le revin părților contractante, fiind terț față de contract.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Metodologia nu reglementează o răspundere contractuală a unui utilizator în domeniu, în caz contrar, ștergându-se orice distincție între o utilizare autorizată și una neautorizată. O asemenea teză lipsește de efecte juridice prevederea din art. 1 al Metodologiei, citată anterior, care obligă pe utilizatori la obținerea autorizației licență neexclusivă în prealabil comunicării publice a operelor, din moment ce desocotirea oricărui utilizator cu organismul de gestiune colectivă s-ar produce în baza Metodologiei, independent de autorizarea prealabilă a utilizării. Or, un asemenea rezultat nu poate fi acceptat în operațiunea de interpretare a normelor.

Metodologia dă naștere obligației de obținere a autorizației în sarcina tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat [cărora le este opozabilă Metodologia, potrivit art. 131

2

alin. (2) din Legea nr. 8/1996], după cum generează și obligația de plată a remunerației cuvenite titularilor de drepturi, însă, odată încheiată autorizația licență neexclusivă cu un utilizator concret, raporturile dintre aceștia sunt reglate prin acest act juridic, ale cărui efecte nu se extind asupra terților, în virtutea principiului relativității efectelor contractului.

În cazul unei utilizări neautorizate în prealabil, organismul de gestiune colectivă poate pretinde de la utilizator executarea obligației de plată a remunerației, direct în baza Metodologiei, dar în acest caz răspunderea este una delictuală, iar nu contractuală, comunicarea publică efectuată fără autorizarea prealabilă și fără plata remunerației reprezentând o faptă ilicită.

Acest mecanism este aplicabil și în cazul coorganizatorilor unui eveniment de natura celui prevăzut de Metodologie, persoane juridice sau persoane fizice autorizate (în sens de profesioniști) care reprezintă "utilizatori" în sensul art. 2 din Metodologie, întrucât "organizează concerte, spectacole sau manifestări artistice în cadrul cărora sunt utilizate opere muzicale".

Obligațiile prevăzute de Metodologie, inclusiv obligația obținerii autorizației licență neexclusivă, revin fiecărui utilizator în parte, socotindu-se că fiecare dintre aceștia realizează acte de comunicare publică a operelor muzicale.

Prin urmare, autorizația licență neexclusivă încheiată cu organismul de gestiune colectivă trebuie să fie acordată tuturor coorganizatorilor, în calitate de utilizatori, din moment ce, astfel cum s-a arătat anterior, autorizația licență neexclusivă produce efecte exclusiv între părțile acestui act juridic.

În absența încheierii autorizației licență neexclusivă cu toate persoanele a căror calitate de "utilizator" este invocată de către organismul de gestiune colectivă, răspunderea acestora poate fi atrasă doar pe temei delictual.

Constatările anterioare nu sunt infirmate de caracterul solidar al obligațiilor prevăzute de Metodologie în sarcina coorganizatorilor unui eveniment în cadrul căruia sunt utilizate opere muzicale [conform art. 2 alin. (2) din Metodologia publicată prin Deciza ORDA nr. 189/2010, invocat de recurentă drept izvor al solidarității, "În cazul în care activitățile de organizare a unui concert, spectacol ori a unei manfestări artistice se realizează de două sau mai multe persoane, acestea răspund solidar pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezenta metodologie"].

Potrivit art. 1443 C. civ., "Obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor."

Pe acest temei, executarea obligației solidare de către unul dintre codebitori presupune, în speță, ca unul dintre aceștia să solicite de la organismul de gestiune colectivă autorizația licență neexclusivă, dar acest act juridic trebuie să fie încheiat cu toți utilizatorii, din moment ce, ulterior, raporturile dintre aceștia decurg din acest act juridic, care produce efecte inter partes, executarea obligației de plată a remunerației putând fi solicitată în acest caz doar pe temeiul contractului.

Metodologia consacră, astfel, o formă de solidaritate legală, fie în coordonatele răspunderii civile contractuale între persoanele care își asumă toate calitatea de organizatori și încheie autorizație licență cu organismul de gestiune, fie în coordonatele răspunderii civile delictuale între organizatorii unui concert, spectacol ori a unei manifestări artistice care nu încheie autorizația de licență cu organsimul de gestiune colectivă.

În consecință, nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante conform cărora Municipiul Cluj-Napoca ar trebui să răspundă solidar în calitate de coorganizator al evenimentului, conform Metodologiei publicate prin decizia ORDA, având în vedere că aceasta vizează răspunderea civilă delictuală, care nu reprezintă cauza acțiunii introductive.

În ceea ce privește pretinsa prezumție a mandatului tacit dintre codebitorii solidari, care ar fi operat prin efectul legii, Înalta Curte reține, pe de o parte, că instituția mandatului tacit între codebitorii solidari poate privi doar aspecte ce țin de executarea obligației la care sunt supuși aceștia în egală măsură, respectiv obținerea autorizației licență neexclusivă, dar nu poate reprezenta temeiul nașterii obligației plății remunerației în sarcina celui care nu a înțeles să se oblige contractual, atunci când se solicită instanței obligarea acestuia din urmă la îndeplinirea prestației pe temei contractual.

Este nefondată și critica cu privire la încălcarea de către instanța de apel a art. 3 C. civ. și, pe cale de consecință, încălcarea și aplicarea greșită a art. 1146 C. civ., în contextul evaluării noțiunii de exploatare a unei întreprinderi reglementate de legiuitor în alin. (3) a art. 3 C. civ.

Instanța de apel a apreciat că prezumția de solidaritate instituită de art. 1446 C. civ. nu operează în cauză, având în vedere, pe de o parte, că textul de lege face referire la "obligații contractante", ceea ce conduce la temeiul răspunderii contractuale, iar pe de altă parte, că federația este o organizație fără scop patrimonial, potrivit art. 35 din Ordonanța nr. 2/2000, ce nu intră în sfera definiției de întreprindere, câtă vreme actele, chiar de natură comercială, privite stricto sensu, ce intră în exercițiul activității sale, cu consecința obținerii de beneficii, se circumscriu scopului federației.

Într-adevăr, dispozițiile art. 1446 C. civ. instituie o prezumție de solidaritate "între debitorii unei obligații contractate în exercițiul activității unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel", însă, fără nici un dubiu, raportat la sediul materiei și la cuprinsul normei în discuție, aceasta se aplică numai în situația unor obligații civile derivând din acte juridice, fiind "obligații contractate".

Pe de altă parte, sintagma "exploatarea unei întreprinderi" este definită de alin. (3) al art. 3 C. civ. ca fiind exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.

Așadar, întreprinderea (ca profesionist al raporturilor juridice) constă în activitatea organizată exercitată de una sau mai multe persoane, prin intermediul căreia, fie se produce, administrează sau înstrăinează bunuri, fie se prestează servicii, aceasta indiferent dacă se urmărește sau nu un scop lucrativ.

Însă noțiunea de întreprindere nu este compatibilă cu cea a federației dată de Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

Astfel, potrivit art. 35 alin. (2) din actul normativ evocat, "Federațiile dobândesc personalitate juridică proprie și funcționează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță pentru asociațiile fără scop patrimonial, condiții care li se aplică în mod corespunzător, cu excepțiile stabilite în prezentul capitol."

În cauză, intimata-pârâta B. Cluj-Napoca este constituită potrivit O.G. nr. 26/2000, scopul declarat al acesteia fiind învestirea în tineret pentru o dezvoltare urbană sustenabilă și responsabilă și susținerea comunităților de tineri din Cluj-Napoca prin implementarea progamului Cluj-Napoca Capitala Europeană a Tineretului 2015 și organizarea de diverse programe sau proiecte.

Prin Contractul de finanțare nerambursabilă nr. x a Proiectului intitulat "Rezervarea artiștilor internaționali principali pentru programul 2015", intimata-pârâtă a obținut de la bugetul local finanțarea necesară derulării activităților în vederea atingerii obiectivelor proiectului, în calitate de organizator.

Intimata-pârâtă este, așadar, o persoană juridică cu organizare proprie și un scop nelucrativ, ceea ce impune concluzia includerii sale în categoria profesioniștilor, iar împrejurarea că aceasta a desfășurat o serie de activități necesare îndeplinirii scopului său, nu poate fi interpretată ca reprezentând exploatare a unei întreprinderi, întrucât nu constituie o activitate economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic.

Argumentul soluției creării unui prejudiciu în patrimoniul recurentei-reclamante, prin prisma încălcării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în sensul în care Municipiul Constanța se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor față de autorii operelor muzicale și încalcă dreptul lor patrimonial de autor, care include și dreptul la remunerare, nu poate fi reținut în cazul nesocotirii unei obligații legale (utilizarea de opere muzicale prin comunicare publică în scop lucrativ, pentru care era ținut pârâtul la plata unor remunerații), după cum nu poate fi reținut nici pentru stabilirea calității de codebitor al acestor obligații exclusiv în sarcina intimatului-pârât, pentru cele deja arătate în cele ce preced.

Recurenta-reclamantă a criticat decizia recurată prin prisma aprecierii instanței de apel asupra dezlegării complete a chestiunii calității procesuale pasive prin decizia de casare, în condițiile în care instanța de recurs a tranșat doar aspectul ce viza calitatea procesuală pasivă a Municipiului Cluj-Napoca pentru pretenții care își au izvorul în răspunderea contractuală întemeiată pe contractul autorizație licență neexclusivă seria x nr. x, nu și cel în contractul-cadru (metodologie), pe temeiul căruia și-a întemeiat pretențiile și apelul, chestiune cu care instanța nu a fost învestită prin cererea de recurs anterioară și nici nu a fost pusă în dezbaterea părților.

Înalta Curte amintește că, dată fiind natura juridică a recursului, aceea de cale extraordinară de atac, al cărei scop este, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., acela de a supune instanței de recurs examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalității deciziei de casare sub aspectul nedezlegării raportului juridic contractual ce decurge din Metodologie nu poate face obiectul cenzurii instanței de recurs, pentru remedierea eventualelor greșeli de judecată sau de ordin procedural, partea având la îndemnă alte remedii procesuale prevăzute de lege.

În considerentele deciziei de casare, pronunțate în primul ciclu procesual, în evaluarea criticilor formulate de Municipiului Cluj-Napoca cu privire la nesocotirea prevederilor art. 36 C. proc. civ., instanța de recurs a reținut că soluția dată de curtea de apel s-a fundamentat pe o greșită determinare a subiectelor raportului juridic de drept material dedus judecății, ținând cont de motivele cererii de chemare în judecată, temeiul ce a stat la baza demersului judiciar și normele legale incidente în cauză.

În rejudecare, curtea de apel a evocat dispozițiile C. civ. în materia răspunderii civile contractuale, a cărei incidență a fost reținută în cauză cu putere de lucru judecat prin decizia de casare, precum și cele care reglementează răspunderea solidară a debitorilor, și, pornind de la starea de fapt reflectată de probatoriul administrat în reevaluarea chestiunea calității procesuale pasive a Municipiului Cluj-Napoca, a apreciat că doar intimata-pârâtă B. Cluj-Napoca poate fi chemată să acopere prejudiciul pentru neexecutarea obligațiilor contractuale izvorâte din autorizația de licență neexclusivă seria x nr. x/24.07.2015, cea care a fost parte contractantă.

O altă critică de nelegalitate a deciziei atacate, susceptibilă de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a raportat la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel și a probelor ce vizau calitatea Municipiului Cluj-Napoca de organizator al spectacolului în litigiu, cu trimitere la aspectele ce țin de calitatea de organizator (coorganizator) al unui eveniment dedusă din situația de fapt circumstanțiată de asigurarea spațiilor necesare desfășurării evenimentului, pe care l-a inițiat și l-a finanțat; înființarea B. din inițiativa Municipiului Cluj-Napoca cu scopul declarat de a gestiona și de a asigura astfel managementul programului Tineret@Cluj-Napoca 2015 (Capitala Europeană a Tineretului); compunerea echipei care s-a ocupat de coordonarea proiectului; colaborarea cu mai multe asociații în legătură cu evenimentul ce a avut loc.

Înalta Curte apreciază că nemotivarea hotărârii sub aspectul omisiunii analizei motivelor de apel a fost invocată doar formal, în realitate, prin criticile formulate, recurenta-reclamantă tinde la reaprecierea situației de fapt prin reanalizarea probelor, însă instanței de apel i-a fost atribuită atât competența de a evalua și a hotărî în privința administrării probelor care sunt utile și concludente pentru stabilirea situației de fapt, căreia i se circumscrie raportul juridic litigios, cât și puterea de a aprecia liber probele concret administrate, în concordanță cu art. 258 corelat cu art. 264 C. proc. civ.

În consecință, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., drept pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1703A din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1703A din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2023.