SECȚIUNEA AKDAȘ ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetările nr. 23901/02, 2309/02, 23912/02, 23916/02 și 23952/02) HOTĂRÂREA ACEASTA A fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 27 septembrie 2007 STRASBURG 17 iulie 2007 DEFINITIVF 17/10/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. 2 din Convenție. Poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Akdaș și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B.
Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, dl Ugrekhelidze, mele A. Mularoni, D. Jočienė, judecători, și dl Dolle, graffière de secțiune După deliberarea sa în camera Consiliului la 26 iunie 2007, înmânarea hotărârii adoptate la această dată de procedură La originea cauzei se găsesc cinci cereri (n 23901/02, 2309/02, 23912/02, 23916/02 și 23952/02) îndreptate împotriva Republicii Turcia în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 26 iunie 2000, au fost introduse de resortisanți ai acestui stat (reclamanților) ale căror detalii sunt prezentate în tabelul de mai jos. Reclamanții sunt reprezentați de dl Ensari și de dl Ensari, avocați ai lui La 14 septembrie 2006, Curtea a decis să comunice cererile guvernului.
În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. A fost expropriată de către reclamantă și de către a fost acordată o taxă de expropriere pentru construirea unei autostrăzi. Reclamanții, în dezacord cu sumele plătite de către Direcție, au introdus recursuri în creștere în fața Tribunalului de Mare Instanță din Ecuador. Tribunalul le-a acordat indemnizații suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratoriu simple la rata legală de 30 % pe an, calculată începând cu data cedării terenurilor către administrație. 6. În 1998, aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive.
(7) Hotărârea a plătit reclamanților indemnizațiile suplimentare în cauză într-un termen de aproximativ doi ani după hotărârile judecătorești definitive.
Detaliile privind aceste proceduri sunt prezentate în tabelul următor: DENUMIRILE REQUERANȚELOR DATA PLĂȚII DIN CALCULUL INTERESULUI MORATORIU SUPLIMENTAR AL INDUMITELOR COMP SUPLIMENTARE în cărți turcești (TRL) Data intrării în vigoare a CURȚII DE CASTAȚIE A PLĂȚILOR (TRL) Cerere nr. 23901/02 Memet Akdaș [1] 25.09.1996 1 739 253 000 21.09.1998 13.04.2000 813 424 000 Cerere n 2309/02 Hayriee Güler Teksöz 25.09.1996 191 790 000 5.10.1998 13.04.2000 6 102 658 000 Cerere n 23912/02 Abdurrahman Kangal 04.09.1996 2 229 281 000 5.10.1998 13.04.2000 6 245 656 000 Cerere n 23916/02 1 814 700 000 21.9.1998 13.04.2000 954 930 000 Cerere n 23952/02 Mustafa Topalo (8) Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de expropriere, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997, p. 1305-1306, § 13-16) și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998-VI, p. 2674-2676, § 17-25).
Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la faptele și problemele de fond pe care le ridică, Curtea consideră necesară includerea acestora în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. (10) Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în plata indemnizației suplimentare de expropriere, însoțită de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. În această privință, ei invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, care este formulat după cum urmează: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale.
Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că cererile nu sunt în mod evident justificate în mod greșit, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea arată, de asemenea, că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.
Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior, p. 1317, § 31, și Aka, citată anterior, p. 2682, § 50-51). 13. Curtea a examinat prezentele cauze și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazurile prezente. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputabilă administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor.
În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 15. 16. Curtea consideră că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. De asemenea, nu s-a constatat niciun alt motiv de inadmisibilitate. Cu toate acestea, având în vedere concluzia sa pe teren de la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră necesară examinarea separată pe fond a chestiunii de celeritate din punctul de vedere al articolului 6 alineatul IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 17. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se elimine numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, după caz, o satisfacție echitabilă.
Victime, cheltuieli și cheltuieli de judecată 18. La depunerea cererilor, reclamanții au solicitat diferite sume pentru daune materiale și au solicitat, de asemenea, despăgubiri, fără a le cuantifica, pentru prejudicii morale. Ei nu au prezentat nicio cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 19. Guvernul contestă aceste pretenții. 20. Având în vedere modul de calcul adoptat în hotărâre Akkuș (punctul 13 de mai sus) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă domnului Memet Akdaș [2] 100 EUR (EUR), domnului Hayrieye Güler Teksöz 1 900 EUR, domnului Abdurrahman Kangal 1 850 EUR, domnului Özcan Vurdal, Niyazi Vurdal și Hasan queetino Electroluxlu 13 650 EUR împreună pentru daune materiale.
21. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele speței, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 22. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă acordarea în comun a sumei de 2 500 EUR pentru toate costurile. Interese moratorii 23. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște să se alăture cererilor Declară cererile admisibile A se vedea că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care trebuie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății pentru daune materiale 100 EUR (două mii de euro) pentru domnul Memet Akdaș 900 EUR (o mie nouă sute de euro) pentru domnul Hayrieye Güler Teksöz, 850 EUR (o mie opt sute cincizeci de euro) pentru domnul Abdurrahman Kangal, 350 EUR (o mie două mii trei sute cincizeci de euro) pentru domnul 650 EUR (treisprezece mii șase sute cincizeci EUR) împreună cu domnii Mustafa Topalo că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
17 iulie 2007 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul nr. Dolle F. Tulkens Grefier Președinte [1] Rectificat la 27 septembrie 2007 : Numele reclamanților Memet Akdaș și Abdülselam Yaman au fost exprimate după cum urmează: Rectificat la 27 septembrie 2007 : Numele reclamanților Memet Akdaș și Abdülselam Yaman au fost exprimate după cum urmează:
AFFAIRE AKDAȘ ET AUTRES c. TURQUIE (Requêtes n os 23901/02, 23909/02, 23912/02, 23916/02 et 23952/02) ARRÊT Cette version a été rectifiée conformément à l'article 81 du règlement de la Cour le 27 septembre 2007 STRASBOURG 17 juillet 2007 DÉFINITIF 17/10/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Akdaș et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M me F. Tulkens, présidente, MM. A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, M. Ugrekhelidze, M mes A. Mularoni, D. Jočienė, juges, et de M me S. Dollé, greffière de section . Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 juin 2007, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouvent cinq requêtes (n os 23901/02, 23909/02, 23912/02, 23916/02 et 23952/02) dirigées contre la République de Turquie en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention ») et introduites, le 26 juin 2000, par des ressortissants de cet Etat (les requérants) dont les détails figurent dans le tableau ci-dessous.
2.Les requérants sont représentés par M es Ș. Ensari et M. Ensari, avocats à İskenderun. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n'a pas désigné d'agent pour la procédure devant la Cour.
3.Le 14 septembre 2006, la Cour a décidé de communiquer les requêtes au Gouvernement. Se prévalant des dispositions de l'article 29 § 3, elle a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l'affaire. EN FAIT I.
4. En 1993, la Direction générale des routes nationales (« la Direction ») procéda à l'expropriation de terrains appartenant aux requérants et sis à İskenderun, pour la construction d'une autoroute.
5.Les requérants, en désaccord avec les montants payés par la Direction, introduisirent des recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation auprès du tribunal de grande instance d'İskenderun. Le tribunal leur accorda des indemnités complémentaires d'expropriation, assorties d'intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l'an à calculer à partir de la date de la cession des terrains à l'Administration.
6.En 1998, ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs.
7.La Direction versa aux requérants les indemnités complémentaires en question dans un délai s'élevant à deux ans environ après les décisions judiciaires définitives. Les détails relatifs à ces procédures figurent dans le tableau suivant :
MONTANTS DES INDEMNITES COMPLEMENTAIRES en livres turques (TRL)
(TRL) Requête n o 23901/02 Memet Akdaș [1] 25.09.1996 1 739 253 000 21.09.1998 13.04.2000 4 813 424 000 Requête n o 23909/02 Hayriye Güler Teksöz 25.09.1996 2 191 790 000 5.10.1998 13.04.2000 6 102 658 000 Requête n o 23912/02 Abdurrahman Kangal 04.09.1996 2 229 281 000 5.10.1998 13.04.2000 6 245 656 000 Requête n o 23916/02 İbrahim Hafızoğlu 11.09.1996 1 814 700 000 21.9.1998 13.04.2000 4 954 930 000 Requête n o 23952/02 Mustafa Topaloğlu İsmail Toy Mustafa Bayram Sabahattin Ünlüyılan Musa Çirkin Abdülselam Yaman 1 Osman Çetinoğlu M. Özcan Vurdal Niyazi Vurdal Hasan Çetinoğlu 19.08.1996 14 078 454 000 14.12.1998 16.05.2000 39 234 035 000 II.
8. Pour le droit et la pratique internes pertinents en matière d'expropriation, voir les arrêts Akkuș c. Turquie (9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16) et Aka c. Turquie (23 septembre 1998, Recueil 1998-VI, pp. 2674-2676, §§ 17-25). EN DROIT I.
9. Compte tenu de la similitude des affaires quant aux faits et problèmes de fond qu'elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre en vertu de l'article 42 § 1 de son règlement. II.
o 1
10.Les requérants se plaignent d'une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l'administration dans le paiement de l'indemnité complémentaire d'expropriation, assortie d'intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d'inflation très élevé en Turquie. A cet égard, ils invoquent l'article 1 du Protocole n o 1, qui est libellé comme suit : « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d'utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu'ils jugent nécessaires pour réglementer l'usage des biens conformément à l'intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d'autres contributions ou des amendes. » A. Sur la recevabilité
11.La Cour constate que les requêtes ne sont pas manifestement mal fondées, au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que celles-ci ne se heurtent à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de les déclarer recevables. B. Sur le fond
12.La Cour a traité, à maintes reprises, d'affaires soulevant des questions semblables à celles des cas d'espèce et constaté la violation de l'article 1 du Protocole n o 1 (voir Akkuș , précité, p. 1317, § 31, et Aka , précité, p. 2682, §§ 50-51).
13.La Cour a examiné les présentes affaires et considère que le Gouvernement n'a fourni aucun fait ni argument convaincant pouvant mener à une conclusion différente dans les cas présents. Elle constate que le retard pris dans le paiement de l'indemnité complémentaire accordée par les juridictions internes est imputable à l'administration expropriante, qui a fait subir aux propriétaires un préjudice distinct s'ajoutant à l'expropriation de leurs biens. C'est ce retard qui amène la Cour à considérer que les requérants ont eu à supporter une charge spéciale et exorbitante qui a rompu le juste équilibre devant régner entre les exigences de l'intérêt général et la sauvegarde du droit au respect des biens. En s'inspirant de son mode de calcul bien établi (voir Akkuș , précité, p. 1311, §§ 35-36), elle constate que ce retard a fait subir aux intéressés un préjudice certain.
14.Par conséquent, il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n o 1. III.
15. Les requérants se plaignent que la durée de la procédure d'expropriation a méconnu l'article 6 § 1 de la Convention.
16.La Cour estime que ce grief ne saurait être déclaré manifestement mal fondé, au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Aucun autre motif d'irrecevabilité n'a non plus été relevé. Cependant, eu égard à sa conclusion sur le terrain de l'article 1 du Protocole n o 1, la Cour n'estime pas nécessaire d'examiner séparément sur le fond la question de célérité sous l'angle de l'article 6 § 1. IV.
17. Aux termes de l ' article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage, frais et dépens
18.Les requérants ont réclamé, lors de l'introduction de leurs requêtes, différentes sommes au titre de dommage matériel. Ils demandent également un dédommagement, sans le chiffrer, pour le préjudice moral. Ils n'ont présenté aucune demande au titre de frais et dépens.
19.Le Gouvernement conteste ces prétentions.
20.Considérant le mode de calcul adopté dans l'arrêt Akkuș (paragraphe 13 ci-dessus) et à la lumière des données économiques pertinentes, la Cour accorde à M. Memet Akdaș [2] 2 100 euros (EUR), à M me Hayriye Güler Teksöz 1 900 EUR, à M. Abdurrahman Kangal 1 850 EUR, à M. İbrahim Hafizoğlu 2 350 EUR, à MM. Mustafa Topaloğlu, İsmail Toy, Mustafa Bayram, Sabahattin Ünlüyılan, Musa Çirkin, Abdülselam Yaman [3] , Osman Çetinoğlu, M. Özcan Vurdal, Niyazi Vurdal et Hasan Çetinoğlu 13 650 EUR conjointement au titre du dommage matériel.
21.Quant au préjudice moral, la Cour estime que, dans les circonstances de l'espèce, le constat de violation constitue en soi une satisfaction équitable suffisante.
22.Compte tenu des éléments en sa possession et de sa jurisprudence en la matière, la Cour juge raisonnable d'accorder aux requérants, conjointement, la somme de 2 500 EUR pour tous frais confondus. B. Intérêts moratoires
23.La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Décide de joindre les requêtes ; 2. Déclare les requêtes recevables ; 3. Dit qu'il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n o 1 ; 4. Dit qu'il n'y a pas lieu d'examiner séparément le grief tiré de l'article 6 § 1 de la Convention ; 5. Dit a) que l ' Etat défendeur doit verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article 44 § 2 de la Convention, les sommes suivantes, à convertir en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du versement : i. pour dommage matériel : - 2 100 EUR (deux mille cent euros) à M. Memet Akdaș 1 , - 1 900 EUR (mille neuf cent euros) à M me Hayriye Güler Teksöz, - 1 850 EUR (mille huit cent cinquante euros) à M. Abdurrahman Kangal, - 2 350 EUR (deux mille trois cent cinquante euros) à M. İbrahim Hafizoğlu, - 13 650 EUR (treize mille six cent cinquante euros) conjointement à MM. Mustafa Topaloğlu, İsmail Toy, Mustafa Bayram, Sabahattin Ünlüyılan, Musa Çirkin, Abdülselam Yaman [4] , Osman Çetinoğlu, M. Özcan Vurdal, Niyazi Vurdal et Hasan Çetinoğlu ; ii. pour frais et dépens 2 500 EUR, conjointement aux requérants ; iii. plus tout montant pouvant être dû sur les sommes ci-dessus au titre d'impôts ; b) qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ces montants seront à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 6. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 juillet 2007 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. S. Dollé F. T ulkens Greffière Présidente [1] Rectifié le 27 septembre 2007 : Les prénoms des requérants Memet Akdaș et Abdülselam Yaman étaient libellés comme suit : « Mehmet » et « A. Selam ». [2] Rectifié le 27 septembre 2007 : Le prénom du requérant Memet Akdaș était libellé comme suit : « Mehmet ». [3] Rectifié le 27 septembre 2007 : Les prénoms des requérants Memet Akdaș et Abdülselam Yaman étaient libellés comme suit : « Mehmet » et « A. Selam ». [4] Rectifié le 27 septembre 2007 : Le prénom du requérant Abdülselam Yaman était libellé comme suit : « A. Selam ».