AFFAIRE AKDAS ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.07.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE AKDAS ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA AKDAȘ ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetările nr. 23901/02, 2309/02, 23912/02, 23916/02 și 23952/02) HOTĂRÂREA ACEASTA A fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 27 septembrie 2007 STRASBURG 17 iulie 2007 DEFINITIVF 17/10/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. 2 din Convenție. Poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Akdaș și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, dl Ugrekhelidze, mele A. Mularoni, D. Jočienė, judecători, și dl Dolle, graffière de secțiune După deliberarea sa în camera Consiliului la 26 iunie 2007, înmânarea hotărârii adoptate la această dată de procedură La originea cauzei se găsesc cinci cereri (n 23901/02, 2309/02, 23912/02, 23916/02 și 23952/02) îndreptate împotriva Republicii Turcia în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 26 iunie 2000, au fost introduse de resortisanți ai acestui stat (reclamanților) ale căror detalii sunt prezentate în tabelul de mai jos. Reclamanții sunt reprezentați de dl Ensari și de dl Ensari, avocați ai lui La 14 septembrie 2006, Curtea a decis să comunice cererile guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. A fost expropriată de către reclamantă și de către a fost acordată o taxă de expropriere pentru construirea unei autostrăzi. Reclamanții, în dezacord cu sumele plătite de către Direcție, au introdus recursuri în creștere în fața Tribunalului de Mare Instanță din Ecuador. Tribunalul le-a acordat indemnizații suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratoriu simple la rata legală de 30 % pe an, calculată începând cu data cedării terenurilor către administrație. 6. În 1998, aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. (7) Hotărârea a plătit reclamanților indemnizațiile suplimentare în cauză într-un termen de aproximativ doi ani după hotărârile judecătorești definitive. Detaliile privind aceste proceduri sunt prezentate în tabelul următor: DENUMIRILE REQUERANȚELOR DATA PLĂȚII DIN CALCULUL INTERESULUI MORATORIU SUPLIMENTAR AL INDUMITELOR COMP SUPLIMENTARE în cărți turcești (TRL) Data intrării în vigoare a CURȚII DE CASTAȚIE A PLĂȚILOR (TRL) Cerere nr. 23901/02 Memet Akdaș [1] 25.09.1996 1 739 253 000 21.09.1998 13.04.2000 813 424 000 Cerere n 2309/02 Hayriee Güler Teksöz 25.09.1996 191 790 000 5.10.1998 13.04.2000 6 102 658 000 Cerere n 23912/02 Abdurrahman Kangal 04.09.1996 2 229 281 000 5.10.1998 13.04.2000 6 245 656 000 Cerere n 23916/02 1 814 700 000 21.9.1998 13.04.2000 954 930 000 Cerere n 23952/02 Mustafa Topalo (8) Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de expropriere, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997, p. 1305-1306, § 13-16) și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998-VI, p. 2674-2676, § 17-25). Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la faptele și problemele de fond pe care le ridică, Curtea consideră necesară includerea acestora în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. (10) Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în plata indemnizației suplimentare de expropriere, însoțită de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. În această privință, ei invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, care este formulat după cum urmează: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că cererile nu sunt în mod evident justificate în mod greșit, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea arată, de asemenea, că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior, p. 1317, § 31, și Aka, citată anterior, p. 2682, § 50-51). 13. Curtea a examinat prezentele cauze și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazurile prezente. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputabilă administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 15. 16. Curtea consideră că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. De asemenea, nu s-a constatat niciun alt motiv de inadmisibilitate. Cu toate acestea, având în vedere concluzia sa pe teren de la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră necesară examinarea separată pe fond a chestiunii de celeritate din punctul de vedere al articolului 6 alineatul IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 17. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se elimine numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, după caz, o satisfacție echitabilă. Victime, cheltuieli și cheltuieli de judecată 18. La depunerea cererilor, reclamanții au solicitat diferite sume pentru daune materiale și au solicitat, de asemenea, despăgubiri, fără a le cuantifica, pentru prejudicii morale. Ei nu au prezentat nicio cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 19. Guvernul contestă aceste pretenții. 20. Având în vedere modul de calcul adoptat în hotărâre Akkuș (punctul 13 de mai sus) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă domnului Memet Akdaș [2] 100 EUR (EUR), domnului Hayrieye Güler Teksöz 1 900 EUR, domnului Abdurrahman Kangal 1 850 EUR, domnului Özcan Vurdal, Niyazi Vurdal și Hasan queetino Electroluxlu 13 650 EUR împreună pentru daune materiale. 21. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele speței, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 22. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă acordarea în comun a sumei de 2 500 EUR pentru toate costurile. Interese moratorii 23. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște să se alăture cererilor Declară cererile admisibile A se vedea că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care trebuie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății pentru daune materiale 100 EUR (două mii de euro) pentru domnul Memet Akdaș 900 EUR (o mie nouă sute de euro) pentru domnul Hayrieye Güler Teksöz, 850 EUR (o mie opt sute cincizeci de euro) pentru domnul Abdurrahman Kangal, 350 EUR (o mie două mii trei sute cincizeci de euro) pentru domnul 650 EUR (treisprezece mii șase sute cincizeci EUR) împreună cu domnii Mustafa Topalo că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 17 iulie 2007 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul nr. Dolle F. Tulkens Grefier Președinte [1] Rectificat la 27 septembrie 2007 : Numele reclamanților Memet Akdaș și Abdülselam Yaman au fost exprimate după cum urmează: Rectificat la 27 septembrie 2007 : Numele reclamanților Memet Akdaș și Abdülselam Yaman au fost exprimate după cum urmează: