ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1773/2023

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 371/18.01.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Judecătoria Ploiești a admis cererea de validare a popririi formulată de petentul B.E.J. A. în contradictoriu cu creditorul B., cu debitorul C.- Primarul Orașului Urlați și cu terțul poprit Unitatea Administrativ Teritorială Urlați, a validat poprirea instituită în sarcina terțului poprit prin adresa din data de 09.07.2020, emisă de B.E.J. A. în dosarul de executare silită nr. x/2011, asupra veniturilor datorate debitorului de către terțul poprit începând cu data de 13.07.2020 fără depășirea creanței în cuantum de 5.241,81 RON, a obligat terțul poprit să plătească creditorului sumele datorate debitorului începând cu data de 13.07.2020 fără depășirea creanței în cuantum de 5.241,81 RON, precum și la plata către petent a sumei de 186,60 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 794/14.06.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis apelurile formulate de debitorul C.- Primarul Orașului Urlați și de terțul poprit UAT Urlați și, în consecință, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins cererea, ca nefondată, obligând intimatul creditor la 40 RON cheltuieli de judecată către apelanți, reprezentând taxa de timbru.

Prin decizia civilă nr. 411 din 9 noiembrie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-creditor B., împotriva deciziei civile nr. 794/14.06.2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-debitor C. - Primarul Orașului Urlați, intimatul-terț poprit Unitatea Administrativ Teritorială Urlați și intimatul-petent Biroul Executorului Judecătoresc A..

Prin cererea de revizuire (înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 19.08.2022 și declinată Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 304/21.09.2022), întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, revizuentul-creditor B. a solicitat revizuirea decizia civilă nr. 411 din 9 noiembrie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

În motivare, revizuentul a arătat că decizia atacată este contradictorie sentinței civile nr. 371/18.01.2021 și deciziei civile nr. 794/14.06.2021 pronunțate de instanțele de fond în aceeași cauză (dosar nr. x/2020).

În esență, revizuentul susține că decizia civilă nr. 794/14.06.2021 și decizia civilă nr. 411 din 9 noiembrie 2021 au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor legale întrucât Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești nu s-au raportat la hotărârile invocate de către creditor, la înscrisurile depuse de acesta și apărările invocate prin întâmpinările formulate, ci au analizat hotărârile pronunțate în altă cauză, respectiv dosarul nr. x/2020, sens în care expune situații de fapt privind achitarea taxelor de timbru în respectiva cauză, precum și demersurile pe care le-a efectuat în vedere comunicării deciziei nr. 70/2021. În raport de hotărârile atașate cererii de revizuire, recurentul pretinde că, în cauză, nu putea fi invocată pasivitatea creditorului, astfel că nu a intervenit perimarea executării silite.

În concluzie, revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei nr. 411 din 9 noiembrie 2021 și menținerea dispozitivului sentinței nr. 371/18.01.2021 pronunțată de instanța de fond în Dosarul nr. x/2020.

Prin precizările transmise la data de 7 septembrie 2022, revizuentul a arătat că hotărârea revizuită este potrivnică jurisprudenței CEDO, iar prin notele de ședință transmise la dosar la data de 16 octombrie 2023, revizuentul invocă reaua credință a debitorului și învederează că nu a intervenit perimarea executării silite.

Intimații nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, prin limitele stabilite de art. 326 alin. (3) C. proc. civ. și prin raportare la susținerilor părților, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută "dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Admisibilitatea acestui motiv de revizuire presupune existența identității de părți, de cauză și de obiect, adică elementele caracteristice lucrului judecat. De asemenea, cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri, ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se prima hotărâre, instanța a omis să se pronunțe asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția autorității de lucru judecat. Dacă s-ar admite interpretarea contrară și s-ar considera că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă în orice situație, ar însemna să se nesocotească puterea de lucru judecat a dezlegărilor date excepției autorității de lucru judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre. Instanța de revizuire ar fi pusă în situația de a se pronunța cu privire la temeinicia soluției date în legătură cu această excepție, realizând astfel un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat, ceea ce nu este admisibil în revizuire.

Condiția ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată și soluționată în primul litigiu, deși nu este expres prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, rezultă neechivoc din interpretarea acestui text prin raportare la regulile care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre definitivă neputând fi cenzurată sub aspectul legalității și temeiniciei soluției date cu privire la excepția autorității de lucru judecat, această soluție beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate în primul proces.

În cauza pendinte, revizuentul circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. existența a trei hotărâri pronunțate în aceeași pricină, în etape procesuale diferite.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar tranșarea acestei situații, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Înalta Curte reține că prin "hotărâri potrivnice" se înțeleg acele hotărâri care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea din primul dosar.

În speță, nu doar că sentința civilă nr. 371/18.01.2021, decizia civilă nr. 794/14.06.2021 și decizia nr. 411 din 9 noiembrie 2021 au fost pronunțate în același dosar, dar verificând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire și din perspectiva celei ce impune ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei, se constată că această condiție nu este îndeplinită.

Înalta Curte reține că în fața instanței de recurs au fost analizate aspectele invocate în cuprinsul cererii de revizuire, aceaste chestiuni constituind, de altfel, fundamentul motivelor de recurs formulate de creditorul B..

Anume, analizând criticile din memoriul de recurs formulat de creditorul B., curtea de apel a reținut că a fost îndeplinită condiția semnării cererii de apel, iar cu privire la perimarea executării silite și anularea actelor de executare silită din dosarul nr. x/2011 aflat pe rolul BEJ A. și cu privire la cererea de validare a popririi deduse judecății, a reținut efectele Deciziei nr. 1641/24.02.2021 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2020.

În acest context, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate în primul proces. Necesitatea îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate și în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei probleme de drept.

Raportat la considerentele deciziei nr. x din 9 noiembrie 2021 (pagina 5) se constată că aspectele invocate de către revizuent au fost deduse judecății recursului și soluționate prin decizia a cărei revizuire se solicită. O eventuală reanalizare a acesteia în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, ar echivala cu exercitarea controlului judiciar în ceea ce privește modul de soluționare de către Curtea de Apel Ploiești a motivelor de recurs formulate de recurentul B.. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu poate avea o asemenea finalitate.

Sub acest aspect se reține că, întrucât unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca hotărârile judecătorești definitive să nu fie repuse în discuție (cauza Brumărescu împotriva României), CEDO a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptățită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive doar în scopul de a obține o reexaminare a cauzei. Competența instanțelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu constituie un motiv pentru reexaminare.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate ale deciziei nr. 411 din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, vizând modul în care instanța a apreciat cu privire la motivele de recurs invocate de creditorul B..

Or, Înalta Curte, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunile deduse judecății.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 411 din 9 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 411 din 9 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2023.