ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de strămutare. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare

Index alfabetic: Contestație în anulare. Cazul prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă

Principiul legalității căilor de atac

Inadmisibilitate

C. proc. civ., art. 457 alin. (1), art. 503 alin. (2) pct. 2, alin. (3)

În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (....) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”, iar potrivit celor ale art. 503 alin. (3) din același cod „dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.

Încheierea prin care a fost soluționat un incident procedural, respectiv o cerere de strămutare a judecății unui proces, nu se înscrie în sfera celor pentru care legiuitorul a reglementat posibilitatea promovării contestației în anulare, fiind inadmisibilă calea extraordinară de atac exercitată împotriva acesteia.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2431 din 21 noiembrie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 28 aprilie 2023, sub nr. x/1/2023, petenta Societatea A. S.R.L. Galați a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. y/44/2023, aflat pe rolul Curții de Apel Galați, Secția a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 1506 din 15 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea formulată de petenta Societatea A. S.R.L. Galați privind strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. y/44/2023, aflat pe rolul Curții de Apel Galați, Secția a II-a civilă.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare A. S.R.L. Galați, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., susținând că hotărârea se întemeiază pe o greșeală materială.

Contestatoarea a susținut că din eroare instanța nu a observat că motivele de strămutare referitoare la bănuiala legitimă, privind lipsa de imparțialitate a judecătorilor de la Curtea de Apel Galați sunt în concordanță cu Principiile de la Bangalore și, de asemenea, cu drepturile și principiile statuate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care se referă în mod imperativ dispozițiile art. 148 din Constituția României, care prevăd că în situația în care există neconcordanță între dreptul intern și dreptul internațional, se aplică cu prioritate dreptul internațional, adică principiul universalității.

Din eroare, instanța nu a observat că s-au invocat două excepții cu privire la cererea de strămutare, asupra cărora instanța nu a făcut niciun fel de analiză.

Contestatoarea a invocat nulitatea absolută, de ordine publică, a hotărârii atacate pentru greșelile materiale expuse anterior, subliniind că prezenta cale extraordinară de atac este o cale specială, prin care se acoperă greșelile neintenționate sau intenționate. Greșelile materiale de care face vorbire textul trebuie să existe la momentul pronunțării hotărârii și să vizeze raționamentul juridic, în așa măsură încât acesta să fie eronat.

Contestatoarea a solicitat, în esență, admiterea contestației în anulare și respectarea art. 1, 6, 13, 14, 17 din C.E.D.O., art. 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 148 din Constituția României – dreptul la justiție, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul privind interzicerea discriminării.

Contestatoarea a depus concluzii scrise prin care a solicitat, în esență, admiterea contestației în anulare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect contestația în anulare formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. împotriva încheierii nr. 1506 din 15 iunie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2023, prin care a fost respinsă cererea formulată de petenta Societatea A. S.R.L. Galați privind strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. y/44/2023, aflat pe rolul Curții de Apel Galați, Secția a II-a civilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, să anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., „

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (....) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale

” și art. 503 alin. (3) din același cod, „

dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs

”.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că încheierea prin care a fost soluționată o cerere de strămutare a judecății unui proces nu se înscrie în sfera celor pentru care legiuitorul a reglementat posibilitatea promovării contestației în anulare.

Esențial în aprecierea admisibilității contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., este faptul ca această cale extraordinară de atac să fie promovată fie împotriva unei decizii pronunțate în recurs, potrivit art. 503 alin. (2) din același cod, fie împotriva unei hotărâri a instanței de apel ce nu poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 503 alin. (3) din același act normativ.

Or, în cauză, contestația în anulare este formulată împotriva încheierii prin care a fost soluționat un incident procedural, respectiv o cerere de strămutare a judecății unui proces, hotărâre ce nu se înscrie în sfera celor pentru care legiuitorul a reglementat în mod expres posibilitatea promovării acestei căi extraordinare de atac.

În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, Înalta Curte reține că a fost atacată o încheiere pronunțată într-o cerere de strămutare, care deși era definitivă nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele menționate la art. 503 alin. (2) și (3) C. proc. civ., calea extraordinară pronunțată fiind inadmisibilă.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 508 C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. Galați împotriva încheierii nr. 1506 din 15 iunie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2023.