ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 868/2020

Ședința publică din data de 12 mai 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Târgu Neamț la data de 7 februarie 2016, reclamanta A. a solicitat ridicarea interdicției judecătorești dispuse prin sentința civilă nr. 1277 din data de 7 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr. x/2008.

Prin sentința civilă nr. 290 din data de 9 martie 2017, Judecătoria Târgu Neamț a respins cererea reclamantei ca nefondată.

Tribunalul Neamț, secția I civilă, prin decizia nr. 1142 din data de 4 octombrie 2017, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 290 din data de 9 martie 2017, pronunțate de Judecătoria Târgu Neamț.

Împotriva decizii pronunțate de Tribunalul Neamț, petenta A. a formulat contestație în anulare, cale de atac care a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 1169 din data de 19 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei pronunțate în conterstație în anulare, contestatoarea A. a formulat apel.

Prin decizia nr. 522 din data de 8 iulie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul ca inadmisibil.

Împotriva acestei din urmă decizii, contestatoarea A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 septembrie 2019.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Recurenta a formult punct de vedere la raport, susținând că recursul este admisibil în principiu.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 12 mai 2020, fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu art. 107 C. civ., procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, iar, raportat la prevederile art. 168 C. civ., soluționarea unei cereri de punere sub interdicție se face potrivit dispozițiilor C. proc. civ.

Obiectul cauzei de față îl reprezintă o cerere de ridicare a interdicției judecătorești, iar, dispozițiile art. 943 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că judecata unei astfel de cauze urmează procedura prevăzută pentru punerea sub interdicție judecătorească, care se aplică corespunzător.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 943 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 936 din același cod, competența de soluționare a cererii de ridicare a interdicției judecătorești aparține instanței de tutelă.

Potrivit prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., respectiv în cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie.

Totodată, art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Cum decizia pronunțată, în cauză, în faza apelului este o hotărâre definitivă, decizia prin care a fost soluționată contestația în anulare declarată împotriva acesteia este, de asemenea, definitivă.

Având în vedere că obiectul prezentului recurs îl reprezintă hotărârea curții de apel prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoare împotriva deciziei definitive pronunțate în soluționarea contestației în anulare, decizia atacată în prezenta cauză este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., prin curator special B. împotriva deciziei nr. 522 din 8 iulie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2020.