ÎCCJ, Decizia nr. 64/2023

Ședința publică din data de 25 septembrie 2023

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 41/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 66/A din 3 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că, în cauză, în opinia contestatorului, în dosarul nr. x/2016 în care a fost pronunțată decizia nr. 66/A din data de 03.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar trebui să se constate că a intervenit prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată raportat la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, acesta solicitând admiterea contestației în anulare și încetarea procesului penal.

De asemenea, s-a reținut și faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Totodată, instanța supremă a reținut că dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., referindu-se la incidența unei cauze de încetare a procesului penal, fac trimitere în mod explicit la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. e) – j) din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen.. Dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. includ între cauzele de încetare a procesului penal intervenirea prescripției răspunderii penale.

Astfel, Înalta Curte a constatat că, pe de o parte, contestația în anulare este formulată împotriva deciziei penale nr. 66/A din 3 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, care a evaluat instituția prescripției răspunderii penale, iar pe de altă parte, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului A. potrivit C. pen. din 1968.

În acest context, secția penală a instanței supreme a făcut trimitere la Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în cuprinsul căreia s-a statuat că "Instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii", constatând astfel că, în ipoteza în care instanța de apel a examinat incidența dispozițiilor legale referitoare la prescripția răspunderii penale prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, invocarea naturii juridice diferite a acesteia din urmă, astfel cum a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022, nu poate fi realizată pe calea contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., întrucât constituie o chestiune de drept, iar nu o eroare de procedură.

Or, potrivit considerentelor deciziei, la paginile 82, 95 și 97, împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare, instanța de apel a făcut o analiză a prescripției răspunderii penale.

În atare condiții, s-a apreciat că invocarea cauzei de încetare a procesului penal, pe calea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., nu poate genera o nouă dezbatere asupra chestiunilor antamate și soluționate definitiv.

În acest sens, secția penală a Înaltei Curți a făcut referire la Decizia nr. 10/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 25 mai 2017, potrivit căreia, în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal. În considerentele acestei decizii s-a arătat că premisei prezumției de legalitate a soluțiilor pronunțate au impus o reglementare strictă a căilor extraordinare de atac, respectiv: pentru a repara eventuale erori de fapt care ar vicia prezumția res judicata pro veritate habetur (revizuirea), pentru a repara erorile privitoare la aplicarea legilor (recursul în casație) și pentru a înlătura erorile de procedură (contestația în anulare).

Prin urmare, s-a considerat că principiile autorității de lucru judecat și securității raporturilor juridice exclud o astfel de soluție în ordinea juridică națională, cât și la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că, în cauză, condamnarea inculpatului s-a dispus în baza C. pen. din 1968. Or, prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 s-a decis că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. actual sunt neconstituționale, astfel că efectele acestei decizii ale Curții Constituționale nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

Astfel, s-a constatat că Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale, invocată de contestator, vizează neconstituționalitatea unui text legal din noul C. pen. [art. 155 alin. (1) din noul C. pen..] și pune în discuție existența cazurilor de întrerupere a termenelor de prescripție a răspunderii penale pentru cauzele judecate ulterior datei de 1 februarie 2014, în baza legii noi, C. pen. actual.

În acest context, văzând că, în cauză, contestatorul a fost condamnat în baza C. pen. anterior, instanța supremă a apreciat că față de acesta nu sunt incidente consecințele generate de pronunțarea Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, astfel că, prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, neputându-se devolua cauza în considerarea argumentelor evocate de către contestator.

Împotriva deciziei nr. 41/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a formulat apel contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 25 septembrie 2023.

Prin cererea transmisă la dosarul cauzei la data de 18 septembrie 2023 apelantul contestator A. a învederat că înțelege să își retragă calea de atac formulată împotriva deciziei nr. 41/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Având în vedere, pe de o parte, declarația apelantului contestator A. în sensul retragerii apelului ce formează obiectul prezentei cauze, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să procedeze la retragerea acesteia până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea apelului formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 41/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 41/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2023.