ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2022

Ședința publică din data de 15 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Județean Vrancea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin Compania Naționala de Investiții S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 61.097,64 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise de A. S.A. și Compania de Utilități Publice S.A. Focșani, pentru perioada 22.12.2017-12.02.2018.

Prin sentința civilă nr. 2297 din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel București veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge excepția lipsei de obiect ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Compania Națională de Investiții "C.N.I." - S.A. ca neîntemeiată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Județean Vrancea, cu sediul în Focșani, str. x, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu sediul in municipiul București, Compania Națională de Investiții S.A., cu sediul in str. x, București și chematul în garanție S.C. B. S.A., cu sediul în sector 1, București, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în garanție a S.C. B. S.A. ca rămasă fără obiect.".

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs reclamantul Consiliul Județean Vrancea, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, obligarea Ministerul Dezvoltarii Regionale și Administratiei Publice și Companiei Nationale de Investiții S.A. la plata sumei de 48114,85 RON, reprezentând restul de achitat din contravaloarea facturilor emise de A. S.A. și Compania De Utilitati Publice S.A. Focsani, pentru perioada 22.12.2017-12.02.2018, rest ce nu a fost achitat de antreprenorul S.C. B..

Arată recurenta că, nesocotind dispozițiile art. 152 din C. proc. civ., instanța de fond nu a calificat corect cererea de chemare în judecată în raport cu situația de fapt. Faptul că prin cererea de chemare in judecată s-a făcut referire la îmbogățirea fără just temei a pârâților nu înseamnă că instanța de fond nu putea califica acțiunea ca fiind o acțiune având la bază instituția răspunderii contractuale. Indicarea eronată a textelor legale nu este de natură a împiedica asupra dreptului instanței de calificare corectă a cererii, independent de poziția procesuală adoptată de parți.

Intimații pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin Compania Naționala de Investiții S.A. și au depus întâmpinare în cuprisul căreia au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ.

Prealabil, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimații pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin Compania Naționala de Investiții S.A. apreciind că, în mod formal, criticile se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privesc dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte arată că acestea au fost invocate în mod formal, reclamantul Consiliul Județean Vrancea neindicând în mod concret de ce hotărârea cuprinde motive contradictorii ori este nemotivată.

Totodată, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurentul-pârât reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanța fondului fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluționat prezenta cauză, fiind nemulțumit de fapt de soluția pronunțată de aceasta.

Înalta Curte apreciază că argumentele recurentului-pârât vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate.

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., analiza instanței de recurs presupune examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin recursul promovat, UAT Județul Vrancea a invocat faptul că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea prevederilor art. 152 din C. proc. civ., în sensul că instanța de fond nu ar fi calificat corect cererea de chemare în judecată care ar fi fost fundamentată corect în raport cu situația de fapt.

În opinia recurentei, faptul că prin acțiune s-a făcut referire la îmbogățirea fără just temei a intimaților-pârâți, aceasta nu înseamnă că instanța de fond nu putea califica acțiunea ca fiind o cerere în atragerea răspunderii civile contractuale, precum și faptul ca indicarea eronată a textelor legale nu este de natură a împiedica dreptul instanței de calificare corectă a cererii indiferent de poziția procesuală adoptată de părți.

În ceea ce privește critica recurentei-reclamante privitoare la faptul că instanța de fond ar fi aplicat în mod greșit dispozițiile art. 152 din C. proc. civ., este adevărat că în doctrină și în jurisprudență se apreciază ca cererea de chemare în judecată este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.

Dreptul de a califica o cerere constituie dreptul instanței de a da denumirea legală unei cereri intitulată greșit de către părți, dar fundamentată corect în raport de situația de fapt.

Indicarea eronată a textelor legale nu este de natură a împieta asupra dreptului instanței de calificare corectă a cererii, independent de poziția procesuală adoptată de părți.

Însă, dreptul instanței de a pune în discuție oportunitatea modificării unei cereri, implicând refundamentarea cererii întemeiate greșit în raport de situația de fapt sau schimbarea cadrului procesual (cu excepția ipotezelor în care instanța poate introduce forțat, din oficiu, alte persoane în litigiu), nu este de natură să conducă la modificarea cererii decât cu acordul părții care a formulat-o.

Astfel, instanța are dreptul să pună în discuția părților fundamentul juridic corect al cererii sau necesitatea completării cadrului procesual, însă, în măsura în care partea insistă în soluționarea acesteia astfel cum a fost inițial formulată, instanța nu poate considera cererea modificată, întrucât aceasta ar avea drept consecință încălcarea principiului disponibilității părții în procesul civil.

Potrivit principiului disponibilității consacrat în art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., "Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare,... iar alin. (6) prevede că "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Deopotrivă, articolul 14 ce reglementează principiul contradictorialității, prevede că " 5) Instanța este obligată în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate", respectiv " 6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloce de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii".

Sub aceste aspecte, rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părții, ci trebuie să se armonizeze cu inițiativa părților, în scopul stabilirii adevărului. În cauza dedusă judecății, din modul de argumentare a soluției pronunțate, ar rezulta că instanța de apel a dat eficiență principiului disponibilității, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru existența îmbogățirii fără justă cauză.

Înalta Curte reține că judecătorul a exercitat rol activ, conchizând, în urma analizării argumentelor pe care reclamantul le-a adus în susținerea cererii sale, că prin semnarea protocolului care a avut ca obiect plata facturilor privind consumul de gaze naturale în valoare de 11.247,16 RON, apă în valoare de 1054,88 RON și canalizare 680,75 RON pentru obiectivul de investiții Bazinul de înot polo -Baza Sportivă Aleea x și achitarea sumelor stabilite, părțile au înțeles să stingă orice pretenții reciproce cu privire la cheltuielile pentru realizarea obiectivului de investiții.

Revenind, textul legal evidențiat anterior consacră posibilitatea judecătorului, ca în realizarea dezideratului aflării adevărului în cauză și aplicării corecte a legii, să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere. Însă, acest drept procesual nu poate fi exercitat cu privire la cadrul procesual fixat de reclamant, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, prin punerea în discuție a necesității formulării unor cereri sau apărări suplimentare, fără ca prin aceasta să nu intre în conflict cu alte principii fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ., sau al dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ. și art. 6 din C.E.D.O., în componenta sa referitoare la egalitatea de arme.

Rolul activ al judecătorului sub aspectul invocat poate fi exercitat numai cu privire la situația de fapt sau motivarea în drept pe care părțile le invocă, deci în legătură cu considerentele cererilor adresate instanței, fără ca instanța să fie în măsură a sugera reclamantului, cum se pretinde, a modifica cererea de chemare în judecată prin adiționarea unei cereri suplimentare celor deja solicitate sau de invocarea unui mijloc de apărare de care depinde soluționarea cauzei.

Așadar, în mod eronat, susține recurenta-reclamantă că instanța de fond ar fi făcut greșita aplicare a dispozițiilor art. 152 din C. proc. civ. în condițiile în care recalificarea acțiunii UAT Județul Vrancea putea fi făcută doar de către recurenta-reclamantă.

Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond faptul că între CNI, UAT Județul Vrancea și S.C. B. S.A. s-a încheiat un Protocol care are ca obiect reglementarea situației privitoare la plata facturilor privind consumul de gaze naturale în valoare de 11.247,16 RON, apă în valoare de 1.054,88 RON și canalizare în valoare de 680,75 RON pentru obiectivul de investiții "Bazinul de înot polo - Baza sportivă Aleea x nr. 2".

Totodată, în mod corect, a apreciat Curtea de Apel București faptul că potrivit art. 8 alin. (3) din Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 28/2013 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare locală, cheltuielile pentru probe tehnologice, teste și predare la beneficiar nu sunt suportate de la bugetul de stat, astfel încât pârâții nu aveau obligația suportării sau rambursării acestora către UAT Județul Vrancea.

De asemenea, în mod corect, a apreciat instanța de fond că prin art. 9.2.3 din contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x/23.07.2015 încheiat între CNI și Asocierea dintre S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L. s-a stabilit că obligația de plată a costului probelor și încercărilor revine antreprenorului.

În continuare, în cuprinsul recursului promovat, recurenta-reclamantă reia cererea de chemare în judecată și parte din susținerile celorlalte părți, fără a formula critici de nelegalitate vizând sentința civilă nr. 2297/20.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul de față.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Vrancea împotriva sentinței civile nr. 2297 din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel București veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Vrancea împotriva sentinței civile nr. 2297 din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel București veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2022.