ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5750/2022

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.11.2021 sub numărul de dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat să se dispună suspendarea Deciziei Prim-Ministrului României nr. 547/2021 din data de 17 noiembrie 2021, publicată în "Monitorul oficial al României", partea I, nr. 1097 din 17 noiembrie 2021, până la pronunțarea instanței de fond învestită cu soluționarea cererii de anulare a acestui act administrativ.

Prin sentința civilă nr. 216 din 10 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepția lipsei de obiect, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Prim Ministru României, prin Secretariatul General al Guvernului și intervenienții accesorii B., Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de uz Veterinar ("I. C. P.B.M.U.V."), C., D., E., F., G. și H., ca neîntemeiată.

Admite cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții accesorii B., Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de uz Veterinar ("I. C. P.B.M.U.V."), C., D., E., F., G. și H..".

Împotriva a sentinței nr. 216 din 10 februarie 2022a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin recursul său pârâtul I. a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului pârâtul a susținut următoarele:

Eliberarea din funcție a fost dispusă intempestiv fără a fi indicat niciun motiv care să justifice un astfel de demers și cu nerespectarea termenului de 5 ani pentru care a fost dispusă numirea în funcție, începând cu data de 26.11.2019.

Mai arată recurentul că decizia de eliberare din funcție înainte de împlinirea termenului de 5 ani nu a fost motivată, în plus la momentul emiterii deciziei primul-ministru exercita cu caracter interimar funcția de șef al Guvernului României.

Totodată, arată recurentul că era implicat într-o serie de proiecte la care participa și/sau trebuia să participe reclamantul, în calitatea sa de președinte al ANSVSA, activitățile planificate pentru exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, la care a fost obligat să renunțe periclitându-se imaginea și interesele României în relație cu organizatorii întâlnirilor inetrenaționale.

În privința pagubei iminente susține recurentul că diminuarea drepturilor salariale nete și excluderea de la facilitățile constând în autovehicul de serviciu și serviciile aferente organizării cabinetului demnitarului, intervenite în mod firesc ca urmare a ocupării unei alte funcții decât cea de președinte al ANSVSA, are un efect păgubitor direct.

Intimații-intervenienți și intimata-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor au depus întâmpinări în cuprinsul cărora au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Excepția nulității recursului

Prin recursul declarat reclamantul a expus considerentele prin care a înțeles să critice hotărârea instanței de fond, care se circumscriu motivelor de legalitate invocate, apte de a permite instanței de control judiciar a realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită.

Prin urmare, excepția nulității recursului reclamantului se dovedește a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de fond a fost învestită cu controlul jurisdicțional de legalitate al Deciziei nr. 547/2021 emisă de Prim-ministrul României, act administrativ prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de președinte, cu rang de secretar de stat, al Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, aspectele de nelegalitate de care s-a prevalat reclamantul în calitate de persoană vătămată în drepturile și interesele sale legitime prin emiterea acestuia constituind: nemotivarea eliberării din funcție înaintea împlinirii termenului de 5 ani, posibilitatea/imposibilitatea emiterii deciziei de către un prim ministru care exercită cu carater interimar funcția de șef al Guvernului României, aspecte legate de proiectele la care participa și/sau trebuia să participe reclamantul în calitatea sa președinte al ANSVSA și diminuarea veniturilor salariale nete.

După cum se cunoaște, suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că nu există împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

Așadar, pretinsele motive de nelegalitate, invocate de recurent în susținerea condiției cazului bine justificat, reiterate în recurs, nu pot fi reținute ca reprezentând cauze care să justifice suspendarea, deoarece implică elemente de fapt și de drept care trebuie analizate și stabilite în cadrul acțiunii de fond având ca obiect anularea Deciziei nr. 547/2021.

Recurentul nu a demonstrat existența cazului bine justificat așa cum este el definit în Legea nr. 554/2004, examinarea elementelor specifice îndeplinirii/neîndeplinirii obligației de a motiva și justifica eliberarea din funcție înainte de împlinirea termenului de 5 ani, obligație invocată de recurent, precum și a posibilității/imposibilității emiterii deciziei în cauză de către un prim-ministru care exercita cu caracter interimar funcția de șef al Guvernului României, și stabilirea unor concluzii certe în privința acestor elemente, implică o procedură specifică acțiunii de fond, iar nu cererii de suspendare, astfel cum s-a arătat în precedent.

Simpla suspiciune a părții reclamante privind nelegalitatea actului nu conduce la îndeplinirea condiției privind existența cazului bine justificat.

Condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Înalta Curte constată că nu este suficient ca reclamantul să afirme existența unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu serios asupra legalității actului, un stadiu incipient al convingerii că, în final, este posibil ca prezumția de legalitate să fie răsturnată. Indiciile de nelegalitate trebuie să fie evidente, să poată fi identificate cu ușurință, la nivelul aparențelor.

Înalta Curte apreciază că afirmațiile pe care le face reclamantul legate de proiectele la care participa și/sau trebuia să participe reclamantul, în calitatea sa de președinte al ANSVSA, și de activitățile planificate pentru exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, invocate de reclamant în susținerea cererii de suspendare și reluate în recurs, nu pot fi reținute ca reprezentând împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității Deciziei nr. 547/17.11.2021, fiind vorba de elemente de fapt care ar trebui dovedite în cadrul acțiunii în anulare.

Paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului ar trebui să implice existența unui prejudiciu material viitor, dar previzibil, sau perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

În altă ordine, recurentul nu a administrat prin niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, în cazul pierderii unei componente a salariului lunar, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 216 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de către intimații intervenienți F., D., E., Institutul pentru controlul produselor biologice și medicamentelor de uz veterinar, G. și intimata pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 216 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.