Decizia nr. 541/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Primarul Orașului Cristuru Secuiesc, a solicitat anularea în tot Hotărârii nr. 645/23.09.2019 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea CNCD să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare pe criterii etnice în cazul faptelor sesizate prin petiția nr. 1042/01.03.2019 a ADEC, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1177 din 10 noiembrie 2020, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul orașului Cristuru Secuiesc, ca nefondată, a admis cererea, a anulat Hotărârea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării nr. 645/23.09.2019, a obligat pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, cu privire la petiția reclamantei nr. 1042/01.03.2019 și a obligat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Primarul Orașului Cristuru Secuiesc și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au declarat recurs. 3.1. Pârâtul Primarul Orașului Cristuru Secuiesc critică sentința sub aspectele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că soluția dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în rezolvarea petiției este perfect legală, arătând că cuprinsul normei legale din art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2004 trebuie completat la aplicare și cu textul art. 2, care prevede următoarele: "în sensul prezentei legi, prin text cu caracter de interes public se înțelege orice text care, în cadrul unor atribuții de serviciu, este afișat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice ori prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoștința publicului a unei denumiri, a unei informații sau a unui mesaj, cu conținut direct ori indirect publicitar." Instanța de fond în soluționarea cauzei nu a prezentat nici un argument care ar susține caracterul public al inscripției menționate, singurul argument pe baza căreia a pronunțat hotărârea atacată este faptul că în dosarului civil nr. x/2018 Curtea de Apel Târgu Mureș a obligat primarul orașului Cristuru Secuiesc la așezarea unei inscripții cu textul in limba română, aceasta având autoritate de lucru judecat. Față de această susținere, recurentul precizează că hotărârea dată în cauza menționată nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, întrucât nu îndeplinește condițiile pentru aceasta, cauza neavând același obiect și nefiind identitate de cauză și de părți, aceasta putând fi invocată ca practică judiciară. 3.2. Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin recursul formulat întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că amplasarea plăcii comemorative exclusiv în limba maghiară pe fațada Primăriei Cristuru Secuiesc creează o deosebire, restricție, preferință, pe bază de limbă, cu efecte asupra restrângerii dreptului de acces la informații de interes public a cetățenilor români necunoscători ai limbii maghiare. De asemenea, a mai constatat că, în ceea ce privește fondul cererii, cele reclamate au format obiectul dosarului civil nr. x/2018 care a fost soluționat, în fond, de Tribunalul Harghita prin sentința civilă nr. 303/27.02.2019, în sensul admiterii în parte. În opinia recurentului, plăcile comemorative și inscripțiile statuilor nu pot fi considerate ca având conținut de interes public. În situație contrară, toate inscripțiile statuilor și plăcilor comemorative ar trebui expuse și în limbile minorităților naționale, acolo unde populația acestor minorități ajunge la pragul de 20% din populația respectivei localități, întrucât în această situație, trebuie să li se asigure accesul la informații de interes public. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de Pârâtul Primarul Orașului Cristuru Secuiesc este tardiv, iar cel formulat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește recursul formulat de Pârâtul Primarul Orașului Cristuru Secuiesc Înalta Curte analizând cu prioritate excepția tardivității prezentului recurs, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată. Verificând data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 27 august 2021, iar recursul a fost înregistrat la data de 14 septembrie 2021, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen." Recurentul nu a solicitat repunerea în termen, astfel cum dispun prevederile art. 186 alin. (3) C. proc. civ. Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge, ca atare. În ceea ce privește recursul formulat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin petiția nr. 1042/01.03.2019, A. a sesizat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării privind conținutul discriminatoriu la adresa cetățenilor români necunoscători ai limbii maghiare a unei plăci amplasate de Primăria Cristuru Secuiesc, jud. Harghita. Prin Hotărârea nr. 645/23.09.2019, CNCD a decis că prevederile O.G. nr. 137/2000 nu sunt incidente privind executarea unor hotărâri judecătorești definitive, precum și că faptele sesizate nu reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Instanța de fond a constatat nelegalitatea hotărârii atacate, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar. Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că argumentele CNCD referitoare la lipsa atribuțiilor "în domeniul sancționării neexecutării unor hotărâri judecătorești" sunt irelevante în cauză. De asemenea, se reține că temeinic și legal s-a apreciat că fapta reclamată îndeplinește cerința impusă de lege pentru a fi considerată discriminare. Nu pot fi primite susținerile recurentului potrivit cărora "plăcile comemorative și inscripțiile statuilor nu pot fi considerate ca având conținut de interes public", de vreme ce în general statuile sunt monumente de for public iar plăcile comemorative sunt amplasate în spațiul public, pe clădiri publice, pentru a fi vizibile publicului larg. În cauză, placa comemorativă inscripționată cu un text exclusiv în limba maghiară, era amplasată pe domeniul public, pe fațada unei clădiri publice a unei instituții publice unde este accesibilă publicului larg. Intenția celor care au amplasat placa în cauză a fost tocmai ca textul acesteia sa fie accesibil publicului larg. Pe de altă parte, Înalta Curte reține că potrivit art. 1 din Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice "(1) Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punct de vedere al proprietății termenilor, precum și sub aspect gramatical, ortoepic și, după caz, sub aspectul punctuației și ortografic, conform normelor academice în vigoare. (2) Orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoțit de traducerea sau de adaptarea în limba română." Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal s-a constatat că amplasarea plăcii comemorative exclusiv în limba maghiară pe fațada Primăriei Cristuru Secuiesc creează o deosebire, restricție, preferință, pe bază de limbă, cu efecte asupra restrângerii dreptului de acces la informații de interes public a cetățenilor români necunoscători ai limbii maghiare. În ceea ce privește critica potrivit căreia instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și nu poate fi primită, deoarece instanța de fond a invocat-o doar ca practică judiciară. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală. Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Primarul Orașului Cristuru Secuiesc la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului formulat de recurentul - pârât Primarul Orașului Cristuru Secuiesc, invocată din oficiu, va respinge recursul declarat de recurentul - pârât Primarul Orașului Cristuru Secuiesc ca tardiv formulat și va respinge recursul declarat de recurentul - pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondat.