ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5332/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 decembrie 2022, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților au solicitat:

- obligarea pârâtului să emită o decizie cu privire la cererea formulată de reclamantul C. prin care a solicitat stabilirea valorii și despăgubirii pentru autovehiculul avariat marca x cu nr. de înmatriculare x;

- obligarea pârâtului să emită o decizie cu privire la cererea nr. x/28.08.2022 formulată de reclamantul A., prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru vătămările suferite ca urmare a accidentului auto din data de 07.11.2021;

- obligarea pârâtului să emită o decizie cu privire la cererea nr. x/28.08.2022 formulată de reclamantul B., prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru vătămările suferite ca urmare a accidentului auto din data de 07.11.2021.

Prin sentința civilă nr. 62/24.02.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamanții C., A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5932/15.05.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții C., A. și B., în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Curții de Apel București.

În motivarea soluției pronunțate, Judecătoria Sectorului 2 a reținut că normele de competență materială instituite prin O.U.G. nr. 102/2021 de modificare a Legii nr. 213/2015 sunt norme speciale, derogatorii, care nu comportă o interpretare extensivă.

În esență, a susținut că sensul noțiunii de "decizie de respingere" nu poate fi extins și la dimensiunea negativă a conduitei autorității publice.

Astfel, doar în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ pot face obiect de analiză actele administrative de autoritate propriu-zise sau tipice, actele administrativ-jurisdicționale și actele asimilate (în cadrul cărora se circumscrie și refuzul de rezolvare a unei cereri). Valorificarea drepturilor de către persoană vătămată decurgând din pasivitatea FGA pe calea unei acțiuni distincte de contestare la instanțele de drept civil, nu se circumscrie unei "partajări a competenței materiale a instanțelor în raport de conduita emitentului actului atacat". Prin modificarea operată, însuși legiuitorul a optat pentru extragerea unei categorii restrânse de acte juridice din sfera de aplicare a regimului specific de contencios administrativ.

O normă ce reglementează o competență specială exclusiv în favoarea instanțelor civile, circumstanțiată strict ipotezei emiterii prealabile a unei decizii de respingere din partea FGA, nu poate fi extinsă altor situații, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens din partea legiuitorului, decât cu depășirea sferei de competență a puterii judecătorești.

De asemenea, potrivit art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ., judecătoriile judecă în prima instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de obiectul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe, iar potrivit pct. 2 al aceluiași articol, căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate în cazurile prevăzute de lege (ceea ce nu este cazul în speță).

În concluzie, Judecătoria Sectorului 2 București a statuat că, prin raportare la dispozițiile general edictate în materia contenciosului administrativ precum și a normelor speciale derogatorii din legea nr. 213/2015, din punct de vedere material, competența soluționării în primă instanță a prezentei cauzei revine Curții de Apel București, instanță calificată material prin prisma calității instituției vizate, dar și a naturii obligației deduse judecății.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1338 din data de 12.09.2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că, deși, în speță, nu se critică o decizie emisă de pârât, de respingere a sumelor pretinse, acțiunea este circumscrisă art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, întrucât finalitatea urmărită de reclamanți este aceea de acordare a sumei solicitate prin cererea de plată, iar lipsa de răspuns a FGA este asimilată deciziei de respingere a cererii. În plus, este evident că legiuitorul, prin dispozițiile legale evocate, a atribuit raportului juridic o natură civilă și că nu se poate atribui competența de soluționare a contestațiilor împotriva cererilor de plată respinse, instanțelor civile și să revină competența instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește cererile de obligare a FGA la soluționarea cererilor de plată.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține că reclamanții A., B. și C. au învestit instanța de judecată cu o cerere prin care au solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de admitere sau respingere a cererilor de plată formulate de aceștia.

Înalta Curte mai reține că, prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la data 14 decembrie 2022, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților.

Potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanță, astfel cum au fost modificate prin intrarea în vigoare la 24.09.2021 a O.U.G. nr. 102/2021, art. I pct. 23 și art. III alin. (1): "În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază ca fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ce definesc noțiunea de contencios administrativ, ca fiind:

"activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim", precum și dispozițiile alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora:

"Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

În lumina acestor prevederi legale, nu are relevanță faptul că, în prezenta cauză, se critică refuzul nejustificat al FGA de soluționare a cererilor, acesta fiind asimilat din punct de vedere al competenței, unui litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ, devenind astfel incidente prevederile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește dispoziția prevăzută de art. VI din O.U.G. nr. 102/2021, care prevede că "Procedurile administrative gestionate de Fondul de garantare a asiguraților pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, proceduri care au fost începute anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora", aceasta reglementează normele de drept aplicabile procedurii administrative desfășurate în fața Fondului, și nu pe cele ale procedurii judiciare, pentru care sunt aplicabile dispozițiile noi de procedură, conform art. 24 C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte constată că, în cauză, competența materială de soluționare a cererii revine, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 102/2021, instanței civile.

Față de valoarea obiectului cererii, care este inferioară sumei de 200.000 RON, competența materială aparține judecătoriei, fiind aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Totodată, în virtutea prevederilor art. 123 C. proc. civ., din punct de vedere teritorial, competența aparține instanței civile de la sediul pârâtului, care, în cauza pendinte, se află în circumscripția Judecătoriei Sector 2.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.