ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4750/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 22.07.2022, sub nr. de dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ca pârâtul să dispună obligarea Casei Județene de Pensii Giurgiu la recalcularea pensiei sale, prin marirea bazei de calcul cu 200%, în conformitate cu H.G. nr. 565/1996 și Legea nr. 3/1977.

La 22.11.2021, ca raspuns la intampinarile formulate de parati, reclamantul a precizat ca obiectul procesului vizeaza nerespectarea Legii nr. 3/1977, a H.G. nr. 565/1996 si a Legii nr. 19/2000 cu anexa 4, si nu un calcul aritmetic sau omiterea vreunui document de vechime ce intra strict in sarcina Casei de Pensii Giurgiu.

A mai adaugat ca aceste organe trebuie sa oblige Casa de Pensii Giurgiu sa respecte legile elaborate de specialistii lor si nu numai sa le transmita reclamantia sa ca simpli curieri.

La 17.02.2022 reclamantul a precizat ca in discutie este refuzul paratilor chemati in proces de a actualiza baza de calcul a pensiei cu 200 % conform art. 2 din H.G. nr. 565/1996 si Legii nr. 3/1977.

La termenul de judecata din 03.02.2022, instanta a disjuns capatul de cerere formulat de reclamant la 09.09.2021 in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Giurgiu si a dispus formarea unui nou dosar, avand ca obiect "obligatie de a face".

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 542 din data de 18 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

"Respinge excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, cu denumirea actuala Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, invocată de acesta prin intampinare.

Admite excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Casa Nationala de Pensii Publice, invocată de aceasta parata prin intampinare.

Respinge cererea de chemare in judecată formulata de reclamantul A., in contradictoriu cu paratul Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu parata Casa Nationala de Pensii Publice ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă."

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. și, fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe dintre motivele strict și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a susținut în esență că, printr-un abuz al judecătoarei B., invocând Legea nr. 303/2004, art. 99 litera " t" și " f" s-a deturnat direcția dosarului din contencios administrativ spre conflicte de muncă și asigurări sociale, formându-se dosarul disjuns nr. x/2022

Solicită destituirea din funcție a acestui magistrat care, prin atitudinea sa defăimează justiția. Acesta nu avea voie să-i disjungă acțiunea fără acordul său.

În sentința din 03.02.2022 instanța a mințit că recurentul nu s-a prezentat la strigarea cauzei, la apelul nominal, el fiind prezent în sala de judecată, astfel că instanța a refuzat să judece, nefiind vorba de nici o solicitare a sa de a lasă cauza la a doua stigare.

Solicită anularea dosarului disjuns nr. x/2022 și urmarea cursului procesual normal.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantul A. au formulat întâmpinări ambii intimați - pârâți.

În cadrul întâmpinării sale, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, soluția pronunțată de instanța fondului fiind legală și temeinică.

La rândul său, intimata Casa Națională de Pensii Publice, în cadrul întâmpinării a solicitat admiterea excepției nulității recursului, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și a se anula recursul promovat de reclamant, ca nemotivat, neexistând nici o critică concretă asupra legalității sentinței atacate.

Deopotrivă, solicită și respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinări

Recurentul - reclamant A. a răspuns la apărările celor doi intimați-pârâți, în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, susținând că își menține punctul de vedere inițial.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data 05.09.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 24.10.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când luând act de concluziile orale formulate de recurentul - reclamant - personal, atât cu privire la excepția nulității, invocată de intimata Casa Națională de Pensii Publice, cât și pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C. proc. civ., Înalta Curte a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare, în principal, asupra excepției nulității și, în subsidiar, asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice, în cadrul întâmpinării depuse la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Prin cererea depusă pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 22.07.2022, sub număr de dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ca pârâtul să dispună obligarea Casei Județene de Pensii Giurgiu la recalcularea pensiei sale, prin marirea bazei de calcul cu 200%, în conformitate cu H.G. nr. 565/1996 și Legea nr. 3/1977.

La termenul de judecată din 03.02.2022, instanta a disjuns capatul de cerere formulat de reclamant la 09.09.2021 in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Giurgiu si a dispus formarea unui nou dosar, avand ca obiect obligatie de a face.

Ca urmare a respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, ca neîntemeiată și, în contradictoriu cu pârâta Casa Nationala de Pensii Publice ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul A. și, fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la articolul 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta s-a limitat a-și exprima nemulțumirea cu privire la soluția de disjungere dispusă de instanță la termenul de judecată din data de 03.02.2022, fără a recura însă și încheierea de ședință prin care s-a pronunțat această soluție de disjungere a capătului de cerere având ca obiect " obligația de a face" și fără a formula critici concrete la adresa sentinței recurate.

Examinând astfel cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca respectivele critici de nelegalitate să poată fi circumscrise motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale pretins încălcate, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că recurentul nu a încadrat recursul său în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege sus-menționate.

Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul nu a încadrat expres recursul său în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute expres si limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nici aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menționat, partea limitându-se a-și exprima nemultumirea cu privire la disjungerea capătului de cerere formulat de reclamant în data de 09.09.2021, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Giurgiu, având ca obiect " obligație de a face", fără a combate în vreun fel raționamentul reținut de prima instanță la pronunțarea hotărârii recurate.

Ori, reține Înalta Curte că motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speța de față, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greșit de instanța de fond și necombătând în vreun fel raționamentul și argumentele instanței de fond în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii Publice și netemeinicia cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, motiv pentru care instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentul - reclamant nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, admițând excepția nulității recursului, invocată de intimata Casa Națională de Pensii Publice în cadrul întâmpinării depuse la dosar, va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul formulat de reclamantul A..

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, constatând ca fiind întemeiată excepția nulității, invocată de intimata Casa Națională de Pensii Publice în cadrul întâmpinării depuse la dosar, va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul A., făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 542 din 18 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.