ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4714/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.09.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B., prin reprezentant legal A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziilor nr. 18051/15.01.2019 și 20162/04.06.2019, emise de Fondul de Garantare a Asiguraților și obligarea pârâtei la plata sumelor de:

• daune materiale în sumă de 6000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a defunctului soț C.;

• daune materiale în sumă de 9000 RON reprezentând contravaloarea autoturismului marca x înmatriculat cu nr. x, distrus în accident;

• daune materiale în sumă de 1000 RON/luna, reprezentând prestație lunară pretinsa începând cu data accidentului (16.08.2015) până la împlinirea vârstei de 18 ani a fiului B. sau până la vârsta de 25 ani în cazul frecventării unei instituții de învățământ superior;

• daune morale 100000 EUR, pentru fiecare dintre reclamanți, reprezentând o contraprestație care să acopere suferințele morale/psihice îndurate de ei ca urmare a pierderii soțului și respectiv tatălui fiului său;

Prin sentința civilă nr. 319 din 15 martie 2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite în parte contestația formulată de reclamanții A. și B. prin reprezentant legal A., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor în Mun. Arad, jud. Arad, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, cu sediul în București.

Anulează în parte Decizia nr. 20162/04.06.2019, în ce privește art. 2, de respingere parțială a cererii de plată formulată de reclamanții A. și B..

Obligă pârâtul la plata către reclamantul B. cu titlu de daune materiale și morale, a sumei de 406.121 RON și către reclamanta A. cu titlu de daune morale, a sumei de 100.000 RON.

Respinge, în rest, contestația. ".

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând, respingerea acțiunii, ca nefondată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că în ceea ce privește majorarea daunelor morale acordate soției si fiului victimei prin sentința civilă nr. 319 din 15.03.2021 este nelegală având în vedere dispozițiile Legii nr. 213/2015 și a Normei ASF nr. 16/2015.

Consideră recurentul că prima instanță a dispus în mod neîntemeiat admiterea în parte a contestației formulată de către intimații-reclamanți, prin obligarea pârâtului la acordarea unei majorări a cuantumului daunelor morale, în condițiile în care F.G.A. este instituție publică, înființată prin lege, care nu se identifică cu asigurătorul aflat în faliment, și care are rolul de a asigura un mecanism de despăgubire, un ultim resort, în situația intrării în faliment a unui asigurător.

De asemenea, consideră că instanța de fond a dispus, în mod greșit acordarea sumei de 450.000 RON fiului victimei, suma ce reprezintă cuantificarea globală a prestației periodice și a daunelor morale.

Arată recurentul că valoare despăgubirilor se stabilește de către comisia de analiză pe baza documentației existente în dosar și în conformitate cu prevederile procedurilor interne. Dincolo de aceste aspecte, nu se justifică acordarea sumei de 450.000 RON fiului victimei ținând cont că intimații-reclamanți nu au făcut dovada cuantumului veniturilor defunctului, instanța încălcând prevederile art. 1388 si art. 1390 din C. civ.

Apreciază recurentul că soluția pronunțată de către instanța de fond este greșită si prin prisma faptului că nu a luat în considerare situația FGA. care, pentru a evita arbitrariul, s-a orientat și după un criteriu obiectiv de cuantificare a daunelor morale ce se poate acorda în caz de deces în urma accidentelor de circulație în care este atrasă răspunderea asigurătorului de răspundere civilă, fapt pentru care nu poate da curs unei cereri de plată în integralitatea sa fără a o analiza în prealabil.

De altfel, dispozițiile art. 12 si 13 din Legea nr. 213/2015 si ale art. 16 si 21 din Norma nr. 16/2015. prevăd faptul ca FGA are obligația de a realiza propria analiză a cererilor de plată și a înscrisurilor depuse în susținerea acestora.

Or, astfel cum s-a stabilit în practica judecătorească națională, daunele morale se judecă în echitate și trebuie să asigure o reparație justă, iar repararea prejudiciului în domeniul daunelor morale trebuie să urmărească realizarea unei compensări materiale cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate și fără a conduce la o sancționare a asigurătorului care, potrivit legii, poate fi obligat și la plata acestui tip de daune.

Persoanele interesate să primească despăgubiri rezultate din contractele de asigurare încheiate de asigurătorul falit au vocația de a solicita realizarea dreptului de creanță pretins în procedura specială a cererii de plată reglementată de Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților și Norma ASF nr. 16/2015.

Fondul de garantare a asiguraților nu preia de la asigurătorul în faliment o creanță certă, lichidă si exigibilă, cu atât mai mult cu cât solicitarea despăgubirilor s-a făcut în cadrul procedurii necontencioase administrative prealabile - pe cale amiabilă, intimații-reclamanți nedepunând un titlu executoriu cu privire la daune solicitate. Această concluzie decurge din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 213/2015, lege specială care a instituit o procedură administrativă de plată a despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare încheiate de asigurătorul falit, pentru a se putea crea raporturi juridice între Fondul de garantare a asiguraților și creditorii de asigurări, arată recurentul.

FGA nu plătește în baza unei răspunderi contractuale. Fondul de garantare a asiguraților neavând nici un raport contractual cu creditorul de asigurare. FGA nu preia riscul neexecutorii contractelor încheiate de către asigurătorul falit.

Fondul de garantare a asiguraților acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii ale subscrisei, obligația fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul și de aceea plățile făcute de către Fond reprezintă obligații ale asigurătorului în faliment, fiind deci achitate sau acoperite în numele și pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Normei A.S.F. nr. 16/2015 cu denumire omonimâ legii.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluționării cauzei cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor și lucrărilor dosarului reține că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin criticile formulate cu privire la fondul cauzei în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

De principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanță, conform circumstanțelor particulare, reprezintă o chestiune ce ține de temeinicia hotărârii și nu de nelegalitate și este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reține că rolul Fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, potrivit art. 5 din lege.

Intimații reclamanți sunt creditori de asigurare, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015 și au dreptul să primească despăgubiri morale, în urma insolvenței asigurătorului D., ca efect al producerii evenimentului rutier din data de 16.08.2015.

În ceea ce privește cuantificarea și acordarea daunelor morale solicitate de creditorii de asigurare este important a se reține, pentru început, că fiecare cauză comportă particularitățile sale din perspectiva gradului de severitate al atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale protejate de lege și de aceea nu poate fi stabilit un cuantum fix, general valabil pentru orice situație în care sunt vătămate drepturile cu conținut nepatrimonial.

Întinderea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, instanța acordă despăgubiri apte să constituie o indemnizație pentru satisfacție echitabilă. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil a fi echivalate material.

Așadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenția însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

În cauză, prima instanță a făcut o corectă apreciere a cuantumului lor, în raport de circumstanțele particulare relevate de probatoriul administrat în speță.

În literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească, s-a reținut constant că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Așadar, în stabilirea cuantumului daunelor morale se au în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste și echitabile, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA nr. 14/2011 (în temeiul căruia a fost emisă decizia contestată), daunele morale se acordă "în conformitate cu legislația și jurisprudența din România". În literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească, s-a reținut constant că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Așadar, în stabilirea cuantumului daunelor morale se au în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste și echitabile, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Recurentul-pârât a contestat despăgubirile stabilite de instanță pentru prejudiciul moral, invocând prevederile Ghidului pentru soluționarea daunelor morale, precum și criteriile obiective stabilite prin Decizia nr. 142/26.05.2016 privind Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (materiale și morale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi identificat vreun motiv de nelegalitate al soluției de fond prin care s-a dispus plata unei despăgubiri suplimentare în sumă de 406.121 RON pentru prejudiciul material și moral suferit de reclamantul B. și 100.000 RON pentru reclamanta A., cu titlu de daune morale.

Astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au suferit o serie de consecințe negative ale accidentului auto, indicate în cuprinsul sentinței recurate, ceea ce face ca acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în baza procedurii interne și a studiului efectuat de către Comisia de supraveghere a Asigurărilor, în colaborare cu Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, având drept scop o analiza comparativa a soluțiilor pronunțate de către instanțele de judecata în cauze penale având ca obiect vătămări corporale, ucideri din culpa, loviri si alte infracțiuni care au cauzat suferințe fizice/psihice, în urma cărora s-au acordat daune morale, din perioada anilor 2006 - 2010, să fie inadecvată situației relevate în speță.

În legislația internă nu a fost elaborat niciun act normativ care să prevadă, în concret, cu privire la nivelul despăgubirilor morale, astfel că, reperul pentru stabilirea acestuia este jurisprudența instanțelor judecătorești și principiile care s-au degajat pe această cale.

Referitor la Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii - FPVS, se constată că are un caracter de recomandare și privește soluții ale instanțelor de judecată din perioada 2011, astfel că prezenta instanță de recurs, dar nici prima instanță, nu sunt obligate să stabilească cuantumul daunelor morale în funcție de o statistică.

Astfel, jurisprudența în materia stabilirii cuantumului daunelor morale pe orice cale - civilă sau penală, a stabilit că, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Cuantificarea despăgubirilor morale presupune analizarea unei jurisprudențe relevante, pentru a se identifica situații similare, iar marja de apreciere a instanței este limitată, în cazul de față, la criteriul obiectiv al limitei sumei de 450.000 RON pentru fiecare reclamant, prevăzute de Legea nr. 213/2015.

Despăgubirea nu trebuie să se transforme într-o îmbogățire fără justă cauză, dar nici media sumelor acordate în cazuri similare de instanțele din România și jurisprudența instanțelor naționale nu reprezintă criterii obligatorii în stabilirea cuantumului daunelor morale, ci acestea ajută doar la estimarea unui atare prejudiciu.

În speță, este cert că viața familială și socială a recurenților-reclamanți a fost alterată în urma decesului numitului C., tată și soț.

Înalta Curte a luat ca reper jurisprudența publicată în materie, a secției I civile și a secției penale, pentru perioada 2016-2019, găsind relevante Deciziile nr. 3922/2018, nr. 3948/2018 și nr. 4013/2018 pronunțate de secția I civilă, precum și Deciziile nr. 410/IA/2017 și nr. 428/RC/2016, pronunțate de secția penală.

În cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a exemplificat Decizia nr. 5020/24.10.2019.

Din conținutul hotărârilor judecătorești exemplificate, s-a constatat că daunele morale au fost cuantificate atunci când sunt solicitate de către copiii majori pentru părinții decedați în accidente de circulație, la sume cuprinse între 15.000 euro și 25.000 euro, adică între 70.000 RON și 120.000 RON.

Față de circumstanțele concrete ale cauzei, de cele analizate anterior, Înalta Curte apreciază că un cuantum al daunelor materiale și morale de 406.121 RON pentru reclamantul B. și 100.000 RON pentru reclamanta A., reprezintă o separație echitabilă și efectivă fără a conduce la o îmbogățire fără justă cauză.

Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de persoana păgubită și altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei.

Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect a acordat despăgubiri suplimentare, ținând seama în evaluarea gravității suferinței produse de importanța valorilor nepatrimoniale lezate, de intensitatea și durata suferințelor psihice încercate.

Prin urmare, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 319 din 15 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.