ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4711/2023

Ședința publică din data de 19 octombrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova:

- anularea Deciziei nr. l/P/05.01.2018 emisă de Ministerul Finanțelor Publice;

- anularea Dispoziției obligatorii nr. CRR-AIF 1587/22.05.2017 și a Raportului de inspecție economico - financiară nr. CRR-AIF 1586/22.05.2017, emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova;

- obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova să avizeze decontul justificativ în sumă de 15.835 RON;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de societatea reclamantă.

În primul ciclu procesul, prin sentința nr. 270 din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea formulată și a anulat actele administrativ-fiscale contestate.

Prin Decizia nr. 4399 din 4 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor, D.G.R.F.P. Brașov, prin A.J.F.P. Alba și D.G.R.F.P. Craiova, a casat sentința recurată și dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Problema de drept analizată în recurs a fost dacă A. poate fi încadrată în categoria operatorilor economici prevăzută de art. 3 pct. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011, câtă vreme nu a fost beneficiar nemijlocit al unor sume acordate din bugetul general și dacă putea face obiectul unei inspecții economice financiare, în baza O.U.G. nr. 94/2011.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că raportat la prevederile art. 4 din H.G. nr. 1008/2006 privind aprobarea închiderii definitive și monitorizării factorilor de mediu post-închidere a unor mine și cariere, poate face obiectul unor inspecții economico-financiare orice operator economic care beneficiază de sume acordate de la bugetul de stat, legiuitorul nefăcând distincție între beneficiarii direcți sau indirecți ai acestor sume; din justa interpretare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 94/2011 respectiv art. 2 lit. f) și art. 3 alin. (2) lit. d) din Normele Metodologice, privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2012, subiectul unei inspecții economico-financiare poate fi un operator economic care beneficiază în mod direct sau indirect de fonduri/subvenții de la bugetul de stat, iar obiectul controlului îl constituie fundamentarea ori justificarea utilizării respectivelor fonduri/subvenții potrivit destinațiilor stabilite.

În cauză, în rejudecare, s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

În rejudecare, prin sentința nr. 45 din 2 martie 2022 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepția inadmisibilității invocata prin întâmpinare.

Admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice.

Anulează Decizia nr. 1/P/05.01.2018, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Anulează Raportul de inspecție economico-financiară nr. x/22.05.2017 și Dispoziția obligatorie nr. x/22.05.2017, ambele emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Obligă pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova să avizeze decontul justificativ în sumă de 15.835 RON, întocmit de reclamantă."

Împotriva sentinței au declarat recurs: 1/pârâtul Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba; 2/Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, ambii criticând-o pentru nelegalitate.

3.1/Recursul recurentului pârât Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurentul a arătat, cu privire la constatările instanței asupra nelegalității Măsurii nr. 1, pe motiv inspecția s-a realizat cu depășirea obiectivului inspecției economico-financiare, că acestea sunt date cu încălcarea art. 6 și 17 din O.U.G. nr. 94/2011, precum și cu ignorarea art. 85 din legea nr. 207/2015.

Organele de inspecție economico- financiară au competențe generale, în conformitate cu atribuțiile Ministerului Finanțelor și au dispus în mod legal conducerii societății si procedeze la înregistrarea sediului secundar la A.J.F.P. Gorj- S.F.O. Motru.

Referitor la decontarea cheltuielilor pentru perioada 01-23 decembrie 2016, a arătat recurentul că instanța de fond a ignorat că Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova prin Serviciul de Inspecție Economico - Financiară, Compartimentul Gorj are competență generală să verifice modul de fundamentare și justificare a sumelor acordate de la bugetul de stat, fiind abilitată să verifice documentele justificative ale S.C. A. S.R.L., în baza cărora a întocmit decontul justificativ, decont care urma să stea la baza încasării alocațiilor bugetare de către S.C. B. S.A. București. Relevante în acest sens sunt dispozițiile H.G. nr. 1008/2006 - art. 4 alin. (3) și (4) și art. 6 din Legea nr. 82/1991.

În vederea avizării decontului justificativ pentru luna octombrie 2016, organul de inspecție fiscală a întocmit Nota unilaterală nr. CRR-AIF -3632/16.12.2016 în cuprinsul căreia se precizează faptul că au fost verificate documentele justificative.

Referitor la legalitatea Raportului de inspecție economico- financiară nr. x/22. Q5.2017 și a Dispoziției obligatorii, s-a arătat în recurs că acestea s-au emis ca urmare a faptului că: lipseau situații lunare de lucrări, care să cuprindă toate lucrările prevăzute în devizele generale ale obiectivelor, conform contractului încheiat, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (5) H.G. nr. 1008/2006; prestarea de servicii nu a fost efectuată pe durata execuției lucrărilor așa cum este stipulat în contract, și nu au fost efectuate în conformitate cu graficul de prestare cuvenit, reclamanta nepărezentând graficul de execuție a lucrărilor pentru luna decembrie 2016, ci doar graficul de eșalonare fizică și valorică a lucrărilor pe întreg anul 2016; reclamanta nu a respectat obiectul și durata contractului. În acest sens, a fost avută în vedere adresa nr. x/23.12.2016 în care S.C. B. S.A. București precizează că au fost suspendate începând cu 21.12.2016 serviciile de asistența tehnică până la întrunirea tuturor condițiilor care vor permite reluarea lor.

Din raportul lunar a rezultat că nu au fost execuatate lucrări de anteprenorii desemnați prin contractual de execuție a lucrărilor nr. 47/06.07.2012 (C. S.A., Hidroconstrucția S.A., și D. SA), pe care S.C. A. S.R.L. era obligată sa le urmărească, astfel că societatea verificată nu a prestat servicii, ori au fost prestate cu încălcarea obiectului și termenelor contractuale.

A mai invocat recurentul că serviciile de asistență tehnică nu au fost asigurate permanent pe șantier, fiind încălcate prevederile contractuale, dat fiind că: din informațiile fiscal obținute din baza de date ANAF, extrase pentru persoanalul permanent al contractului, s-a constatat că domnul diriginte rezident, a obținut în luna decembrie 2016 venituri și din alt contract încheiat cu E. S.R.L., fapt ce rezultă că acesta nu a respectat contractul x/01.09.2015, mai exact art. 3.5 din copntract.

Mai mult, având în vedere că din analiza raportului lunar întocmit pentru tuna decembrie 2016 de către reprezentanții A. S.R.L. nu rezultă că în luna decembrie 2016 antreprenorul a executat lucrări la obiectivul minier Mătăsari și Dragotești, în mod clar specialiști săi nu puteau să presteze servicii de asistență tehnică pentru lucrări execuate la acest obiectiv în luna respectivă.

3.2./Recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova

Cererea de recurs a fost întemeikate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că sentința atacata nu respectă prevederile art. 425 alin. (1), lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, nu s-au arătat motivele pentru care s-au înlăturat cererile D.G.R.F.P. Craiova. Motivarea sentinței nu este clara, și nu s-a răspuns în fapt și în drept la toate susținerile formulate de D.G.R.F.P. Craiova, în speță aspectele privind încălcarea prevederilor legale și contractuale de către reclamanta. Instanța de judecată nu a făcut o analiză efectivă a probelor administrate și a motivelor invocate de D.G.R.F.P. Craiova, fiind prezentate aspecte teoretice, reținute din afirmațiile reclamantei, și care sunt în contradicție cu prevederile legale în domeniu.

În susținerea incidenței cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat si aplicat greșit dispozițiile art. 2 din Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1545/2012, art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 94/2011, art. 3 alin. (2) lit. d), H.G. nr. 101/2012, art. 28 alin. (1) și (4) din H.G. nr. 101/2012, art. 74 din O.G. nr. 92/2003, art. 32 alin. (7) dir Legea nr. 273/2006, art. 85 din Legea nr. 207/2015 când a considerat a Măsura nr. 1 din Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF 1587/22.05.2017 este nelegala .

Echipa de inspecție economico-financiară a constatat nedeclararea sau neînregistrarea sediilor secundare, pentru obiectivele miniere unde au fost prestate serviciile de asistență tehnică, în cauza obiectivul minier Mătăsuri ș Dragotești și la care sunt în derulare contracte de prestări servicii de asistenți tehnică, respectiv contractul nr. x/01.09.2015.

A arătat recurenta că potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1545/2012 "(1) Pentru exercitarea inspecției economico-financiare, competența revine acelui organ de inspecție economico-financiară în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al operatorului economic, în condițiile legii. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru sediile secundare ale operatorului economic competența de exercitare a inspecției economico-financiare revine și organului de inspecții economico-financiară în a cărui rază teritorială se află sediul acestora.".

Competența a revenit DGRFP CRAIOVA, prin compartimentul Gorj, acesta nefiind în raza teritorială unde se află domiciliul fiscal al operatorului economic (societatea având sediul social în Baia de Arieș, județul Alba, ca urmare a faptului ca acesta trebuia în mod obligatoriu sa dețină un sedii secundar (punct de lucru) pe raza județului Gorj.

Reclamanta avea la data verificării declarate sedii secundare la mai multe puncte de lucru, iar instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca societatea, având obiectul principal de activitate activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea, pentru obiectivele miniere unde au fost prestate serviciile de asistență tehnică, în județele Bihor, Covasna, Bacău și Bistrița-Năsăud a deschis sedii secundare(puncte de lucru) la Voivozi, Baraolt, Comănești si Rodna, ca urmare a masurilor dispuse de organele de inspecție din cadrul DGRFP-urilor din aria de competenta teritoriala a obiectivelor miniere, iar referitor la măsura dispusa de DGRFP Craiova pentru obiectivul minier Mătăsari -Dragotești, instanța concluzionează că nu se impune declararea sediului secundar. Întrucât măsura a fost dispusa și de alte organe de inspecție economico-financiara din tara, iar societatea a deschis puncte de lucru, aceasta este legala și ca se impune deschiderea unui punct de lucru și la Mătăsari-Dragotești, județul Gorj.

Referitor la faptul ca instanța are în vedere adresa nr. x/28.11.2013 emisă de DGFP București către B. S.A.. prin care se precizează ca legiuitorul nu condiționează verificarea și avizarea deconturilor justificative de existența unei subunități a operatorului economic care prezintă spre avizare deconturi, pe aria de competență a structurii teritoriale a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, arată recurenta că adresa nr. x/28.11.2013 nu este izvor de drept și nu poate anula prevederile legale incidente, iar competenta teritoriala revine DGRFP Craiova, nu DGFP București, întrucât obiectivele miniere Mătăsari și Dragotești se afla în județul Gorj.

Rezulta ca instanța nu a reținut ca obiectivul inspecției economico-financiare este verificarea și, după caz, avizarea sumelor alocate de la bugetul general consolidat, conform solicitării nr. 52/21.03.2017, înregistrată la D.G.R.F.P. Craiova sub nr. x/23.03.2017, pentru perioada 01-31.12.2016. Adresa emisă de DGFP București a fost emisă la solicitarea B. S.A. și a privit formularea unui punct de vedere privind competența legală de avizare a deconturilor întocmite pentru activitatea de monitorizare postînchidere a unor mine și cariere, astfel că se poate deduce că a fost solicitat un "punct de vedere privinc competența legală de avizare a deconturilor întocmite pentru activitatea c/e monitorizare posthchidere a unor mine și cariere", însă A. nu a prestat, în perioada verificată, servicii de asistență tehnică la execuție lucrărilor de monitorizare postînchidere a unor mine și cariere, ci a prestat servicii de asistență tehnică la execuția lucrărilor de închidere și ecologizare a unor mine și cariere.

Competența teritorială pentru efectuarea inspecțiiloi economico-financiare pentru avizarea deconturilor justificative este a organului de inspecție economico-financiară în a cărui rază teritorială se află "sediile secundare ale operatorului economic" și "unde se situează obiectivul la care s-au efectua lucrările de închidere", conform prevederilor art. 2 alin. (2) din Ordinulul ministrului finanțelor publice nr. 1545/2012. Pe cale de consecință, instanța de fond nu a apreciat că, de vreme ce inspecția economico-financiară a avut a obiectiv verificarea și, după caz avizarea sumelor alocate de la bugetul genera consolidat, măsura privind obligarea înregistrării sediului secundar pentn obiectivul minier Mâtăsari și Drăgotești, s-a realizat cu depășirea obiectivului inspecției economico-financiare.

A invocat recurenta incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2011privind atribuțiile organelor de inspecție economico-financiară, a prevederilor H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea organizarea și funcționarea inspecției economico financiare. Măsura nr. 1 a fost dispusă în aplicarea prevederilor legale pentru înlăturarea și corectarea unor nereguli, constând în nedeclararea sediilor secundare constatate în activitatea operatorului economici A. S.R.L., în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) și (4) din Hotărârea Guvernului nr. 101/2012. În fapt, societatea nu a declarat sediul secundar la obiectivele miniere la care a prestat servicii de asistență tehnică, activitate de supervizare legată de șantierele deschise de antreprenorii (executanții) lucrărilor de închidere a minelor, lucrări a căror durată a fost mai mare de 6 luni, prin înregistrarea sediilor secundare cu minimum cinci angajați, la organul fiscal pe raza căruia se află sediul secundar, în termen de 30 de zile de la data înființării (data începerii activității). Sediul secundar este obiectivul minier Matăsari și Dragotești, județul Gorj, la care este în derulare contractul de prestări servicii de asistență tehnică nr. 25/01.09.2015, unde activitățile durează mai mult de 6 luni, iar societatea verificată era obligată să înregistreze sediile secundare cu minimum cinci angajați, la organul fiscal pe raza căruia se află sediul secundar respectiv Serviciul Fiscal Orășenesc Motru din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Gorj, în termen de 30 de zile de la data înființării (data începerii activității - septembrie 2015).

Incidente cauzei sunt dispozițiile O.G. nr. 92/2003 - art. 74, Legea nr. 273/2006, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Legea nr. 241/2005.

O altă critică a recurentei-pârâte privește faptul că instanța de fond a interpretat si aplicat greșit clauzele contractului nr. x/01.09.2015, art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 1008/2006, art. 6 alin 1 din legea nr. 82/1991, art. 10, art. 159 si art. 168 din legea 53/2003, art. 1270 si art. 135 noul C. civ., Ordinul ministrului economiei și finanțelor 1826/2003, Ordinulul ministrului economiei și finanțelor nr. 2634/2015, art. 24, alin. (1), lit. a) dii Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2011, art. 6 lit. d), art. 17 alin. (1) art. 24 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 94/2011, punctul 57, alin. (2) din OMFI nr. 1802/29.12.2014, atunci când a analizat legalitatea Măsurii nr. 2.

Instanța de fond a reținut doar aspecte de formă, neluând în considerație ceea ce este imperios necesar, anume fondul operațiunilor.

Reclamanta era obligată să presteze servicii de asistență tehnică doar pe durata de execuție a lucrărilor (intervalul de timp în care se execută lucrări) de către antreprenorul desemnat prin contractul de execuție. Or, reclamanta a solicitat necuvenit suma de 15.835 RON prin decontul lunii decembrie 2016, perioadă în care antreprenorul nu au executat lucrări. În mod nelegal nu au fost analizate probele administrate, dat fiind că pe baza raportului lunar s-a constatat că nu au fost executate lucrări către antreprenorii desemnați, prestarea de servicii de asistență tehnică nerespectând obiectul și durata contractului, respectiv a urmărit lucrări care nu au existat, asistenta tehnica în acest caz fiind fără obiect.

În mod eronat nu s-a reținut ca Rapoartele zilnice și săptămânale precum și raportul lunar nu au numere de înregistrare la A. S.R.L., nu au fost transmise zilnic la punctul de lucru al B. S.A. din Tg-Jiu precum și săptămânal și lunar la sediul B. S.A. București și nu poartă numere de înregistrare la momentul primirii la B. S.A., ceea ce dovedește ca nu s-a consemnat în nici un document justificativ realitatea asistentei tehnice.

Instanța de fond a reținujt că prin adresa nr. x/29.12.2016, domnul F. șeful Punctului de lucru Tg-Jiu al B. S.A. confirmă primirea acestora, încălcând prevederile contractuale, întrucât Rapoartele zilnice și săptămânale precum și raportul lunar nu au numere de înregistrare la A. S.R.L., nu au fost transmise zilnic la punctul de lucru al B. S.A. din Tg-Jiu precum și săptămânal și lunar la sediul B. S.A. București și nu poartă numere de înregistrare la momentul primirii la B. S.A..

Conform propunerii tehnice anexate contractului nr. x/01.09.2015 A. S.R.L. "transmite zilnic rapoarte la punctul de lucru al S.C. B. S.A. care are în aria de responsabilitate obiectivul conform formularelor anexate;" și "transmite săptămânal și lunar la sediul S.C. B. S.A. rapoarte de activitate conform formularelor anexate.".

Adresa nr. x/29.12.2016 nu poate demonstra realitatea operațiunilor.

Instanța nu a analizat ca potrivit prevederilor punctului 25.1.:,,{1) Orice comunicare între părți, referitoare la îndeplinirea prezentului contract, trebuie sa fie transmisă în scris. (2) Orice document scris trebuie înregistrat atât în momentul transmiterii, cât și în momentul primirii.", reclamanta având obligația să înregistreze înainte de transmitere orice document privind îndeplinirea contractului, iar adresa nr. x/29.12.2016 nu poate sa se substituie prevederilor punctului 25.1.

Motivarea instanței se bazează pe o simpla adresa nr. x/29.12.2016, prin care nu s-a demonstrat ca antreprenorul (4 G. S.A., HIDROCONSTRUCTIA S.A. și D. SA) a desfășurat activitate. Or, în lipsa unor lucrări ale antreprenorului, asistenta tehnica nu putea fi solicitata.

Prin adresa din data de 11.04.2017 înmânată administratorului H., s-au solicitat documente pe baza cărora să constate daci societatea verificată este îndreptățită să deconteze din surse bugetare cheltuielile efectuate în baza contractului și a prevederilor legale incidente, întrucât nu ai fost prezentate documente din care să reiese că au fost înregistrate în evidențe contabilă, conform prevederilor și reglementărilor legale, cheltuielile efectuate în luna decembrie 2016 cu serviciile de asistență tehnică solicitate la avizare și că acestea au fost efectuate conform prevederilor contractului.

Întrucât antreprenorul nu a întocmit decont de cheltuieli coroborat cu faptul că în raportul lunar de activitate, întocmit eronai de reclamanta, nu sunt înscrise cantități de lucrări executate în luna decembrie 2016 de către antreprenor, conform devizului ofertă al acestuia, pentru care reclamanta se obliga să acorde asistență tehnică la execuția acestora conform prevederilor contractului x/01.09.2015, s-a constatat că nu au fost efectuat lucrări conform contractului de execuție a lucrărilor de către antreprenor care trebuiau supravegheate de specialiști A. S.R.L., iar specialiști prestatorului nu aveau ce să asiste tehnic.

Decontul aferent lucrărilor din luna decembrie 2016 a fost însoțit de: situația cheltuielilor de asistență tehnică, foaia colectivă de prezență, stat de plată - salariați Mătăsari, recapitulație și raportul lunar precum și de copii după Certificatul de înregistrare, Actul constitutiv actualizat, adresa nr. x/15.02.2017 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba datele de identificare și lista conturilor, carte de identitate H. actele adiționale nr. x și 6 la contractul nr. x/01.09.2015.

Deși administratorul reclamantei a fost oinformat cu privire la documentele ce trebuiau puse la dispoziția echipei de inspecție, acesta nu le-a transmis la termenul stabilit, încălcând prevederile art. 24, alin. (1), lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2011.

Administratorul societății H., a transmis prin posta electronică câteva documente, care nu au fost întocmite și prezentate pana la data solicitării nr. 52/21.03.2017, înregistrată la D.G.R.F.P. Craiova sub nr. CRR-AIF 905/23.03.2017, ceea ce demonstrează nerealitatea operațiunilor, iar în data de 27.04.2017, domnul I. a prezentat echipei de control în original documentele transmise prin poșta electronică,precum și alte documente.

Instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca documentele necesare avizării până la data întocmirii raportului de inspecție economico-financiară nu au fost prezentate, deși au fost solicitate prin adresa din data de 11.04.2017.

Astfel, nu s-au prezentat: dovada înregistrării fiscale a sediului secundar deschis la obiectivu minier unde a fost prestată activitatea de asistență tehnică; procesele-verbale întocmite de specialistul constructor pentru fiecare eveniment solicitat în program, inclusiv lucrări ascunse; iovada achitării drepturilor salariale ale specialiștilor înscriși în statul de salarii prezentat; notele contabile aferente înregistrării veniturilor și cheltuielilor efectiv realizate; decontul lucrărilor executate și situațiile de lucrări privind stadiile fizici executate de antreprenor în luna decembrie 2016 care au fost verificate și vizate de specialiștii A. S.R.L., evidența lunară a Devizului de lucrări aprobat pe capitole de cheltuieli conform H.G. nr. 28/2008, a ofertei întocmite de constructor și a valorilor efectiv decontate, întocmit de dirigintele coordonator; procesele-verbale de recepție a lucrărilor executate de antreprenor în luna decembrie 2016.

Prima instanța nu a motivat care au fost considerentele pentru care sunt nefondate constatările privind lipsa existenței documentelor care să justifice realitate activității de asistenta tehnica desfășurată de reclamanta.

În ceea ce privește faptuil că personalul permanent utilizat în contractul de asistență tehnică nu poate fi implicat în derularea altui contract după începerea prestării serviciilor care fac obiectul prezentului contract, s-a arpătat de recurentă că din informațiile comunicate de ANAF, extrase pentru personalul permanent al contractului nr. x/01.09.2015, anexate prezentului, a rezultat că domnul J. - diriginte rezident, a obținut în luna decembrie 2016 venituri și din alt contract încheiat cu E. S.R.L.. Prin obținerea de venituri din alte surse decât de la A. S.R.L. pentru munca prestată în baza contractelor individuale de muncă, de către domnul J. - diriginte rezident, personal permanent utilizat în prestarea serviciilor de asistență tehnică, societatea verificată a încălcat prevederile contractului.

Totodată, a fost întocmit un stat de plată nereal, acesta nefiind semnat de salariații nominalizați în acesta și nefiind însoțit de alte documente justificative din care să reiese data efectuării plății către aceștia. Nu trebuie omis că până la 21.03.2017, când s-a depus cererea de plată, salariile nu au fost achitate, ceea ce denota nerealitatea operațiunii.

Decontul justificativ depus de A. S.R.L., privind cheltuielile realizate cu servicii de asistență tehnică la execuția lucrărilor de stabilizare și înlăturare efectelor produse de alunecările de teren din zonele de influență a lucrăriloi miniere de la obiectivele Mătăsari și Dragotești, județul Gorj, conform contractulu de prestări servicii de asistență tehnică nr. 25/01.09.2015 încheiat cu B. S.A. București, are ca sursă de finanțare Anexa 1 la contract Hotărârea Guvernului nr. 1008/2006 poz. 55.

Prin Hotărârea menționată se prevede suma totală de 30.000.000 RON pentru "Lucrări anuale de remedieri, intervenții calamități, documentații, avize, monitorizart post-închidere" dar, întrucât această sumă nu este individualizată pe obiective miniere și defalcată pe activități, la control nu s-a putut pronunța cu privire la încadrarea sumelor solicitate în valoarea aprobată prin hotărâre de guvern deoarece nu exista informații cu privire la obiectivele miniere avute în vedere, ce sume s-au utilizat până la data inspecției și cât a mai rămas din suma aprobată inițial.

Instanța de judecată a reținut doar aspecte de formă, neluând în considerație ceea ce este imperios necesar-fondul operațiunilor, conform dispozițiilor legale incidente cauzei si a contractului, respectiv nerealitatea operațiunilor.

Referitor la rapoartele zilnice și săptămânale, se poate reține lipsa raportului pentru ziua de 20.12.2016. Lucrările realizate de antreprenor la amplasamentul Cătun Monument, înscrise în rapoartele zilnice și săptămânale, respectiv "defrișare, curățare, săpătură manuală" precum și "transport material și persoane" nu au o denumire, un cod de deviz, o unitate de măsură și o cantitate. S-a constatat executarea unor lucrări în afara contractului nr. x/06.07.2012 al antreprenorului, nesolicitate prin decont justificativ la decontare din surse bugetare și care nu se regăsesc cuantificate în raportul lunar de activitate pe luna decembrie 2016.

Referitor la Raportul de activitate al coordonatorului de SSM, pe luna decembrie 2016, acesta nu este înregistrat la operatorul economic, prezintă la modul general o serie de activități (ședințe de analiză mixtă beneficiar-asistență tehnică-antreprenori, controale, verificări, ș.a.), fără a prezenta documente justificative în acest sens, prevăzute în Propunerea tehnică-anexă la contract, respectiv specialistul prestatorului nu avea ce să asiste din punct de vedere al sănătății si securității muncii.

Referitor la Nota de fundamentare a cheltuielilor indirecte, societatea verificată nu a putut face dovada faptului că la formularea ofertei s-au fundamentat cheltuielile indirecte pentru obiectivul minier Mătăsarî-Dragotești, operatorul economic solicitând practic în luna decembrie la decontare cheltuieli ce privesc întreaga activitate, respectiv: privind serviciile bancare, alte cheltuieli (contul 628), prime de asigurare, salarii pentru personalul necuprins în anexa la contract care lucrează pentru închideri mine.

Deși prin adresa nr. x/29.12.2016 B. S.A. prin domnul F. șefuL Punctului de lucru Tg-Jîu transmite societății verificate faptul că copnfirmă înaintarea rapoartelor zilnice, săptămânale și lunar precum și a raportului de mediu și a raportului coordonatorului SSM pentru lucrările executate în luna decembrie 2016, acestea fiind conforme cu prevederile contractuale, administratorul societății, H., prin adresa nr. x/13.04.2017 prin care a transmis-o către B. S.A. a afirmat că "firma de asistență este în imposibilitatea de a prezenta documentele solicitate de organele de control.".

Reclamanta nu a prezentat la control Graficul de prestare pentru personalul nepermanent și Graficul de execuție a lucrărilor pentru lunî decembrie 2016, prezentând Graficul de eșalonare fizică și valorică a lucrăriloi pe anul 2016.

Referitor la Graficul de eșalonare fizică și valorică a lucrărilor pe anul 2016, prezentat la control, aprobat prin semnătură și ștampilă de directorul general al B. S.A. K., semnat și ștampilat de reprezentanți executantului, acesta nu conține toate mențiunile necesare, pentru a produce efecte.

Prin urmare, instabnțșa de fond a pronunțat hotărârea recurată cu greșita interpretare și aplicare a clauzelor contractuale, a H.G. nr. 1008/2006, a Legii nr. 82/1991, Legii nr. 53/2003, republicată, a C. civ., a Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 1826/2003; Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 2634/2015.

4.1/Întâmpinarea intimatei reclamantei A. SRL

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

În apărare, a arătat că se impune a se observa, în primul rând, puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 300/2022 pronunțata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosarul civil nr. x/2018 Prin această decizie pronunțată în dosarul civil nr. x/2018, avand aceleași partî, aceeași cauza dar obiect diferit -anularea unei dispoziții obligatorii vizând alte obiective si alte perioade - instanța a tranșat cu putere de lucru judecat aspectele juridice cuprinse in dispoziția obligatorie a cărei anulare face obiectul prezentului dosar, privind: a? obligația declarării sediului secundar; aspecte în legătură cu prestarea servicilor de asistenta tehnica nu doar pe durata execuției lucrărilor, ci si in afara acestei durate, pentru perioade in care antreprenorii desemnați prin contractele de execuția lucrărilor, pe care societatea verificata era obligata sa le urmărească, nu au executat lucrări; prestarea serviciilor de personalul permanent implicat in derularea si a altor contracte, deși trebuiau sa fie in permanenta pe șantier pe durata prestării serviciilor de asistenta tehnica la execuția lucrărilor la obiectivul minier; întocmirea decontului justificativ și solicitarea decontării cheltuielilor realizate care ar trebui făcută pe baza cheltuielilor efectiv realizate (plătite inainte de solicitare).

Astfel decizia civila definitiva 300/2022 pronunțata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosarul civil nr. x/2018 are putere de lucru judecat atât in ceea ce privește suficienta motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instanței si pentru care au fost înlăturate apărările recurentelor, cat si cu privire la aplicarea de către instanța a normelor de drept material.

În continuare, referitor la criticile formulate, intimata reclamantă a arătat că organele de control si-au depășit competentele stabilite prin 4 alin. (6) din Hotărârea nr. 997/2010 respectiv art. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, aspectele privind declararea ori înregistrarea de sedii secundare la organele fiscale neputand face obiectul controlului economico-financiar și nici a masurilor dispuse ca urmare a unui astfel de control. Relevante sunt în acest sens prevederile art. 4 alin. (6) din Hotărârea nr. 997/2010, privind obiectul activității de verificare si avizare a decontului justiticativ.

În căzui unei inspecții financiar fiscale propriu-zise, atribuțiile organelor de control sunt expres prevăzute de art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 94/2011 și în art. 3 alin. (2) lit. d) din Normele Metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2012.

Pe cale de consecința, in mod nelegal si depasindu-si atribuțiile prevăzute de lege organele de control au extins obiectul controlului la aspecte de natura fiscala (înregistrarea ori declararea de sedii secundare), care nu au legătura nici cu verificarea si avizarea decontului justificativ, si nici cu utilizarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat.

Desfășurarea de prestări serviciii de asistenta tehnica la execuția lucrărilor de inchidere a minelor pe șantierele unor terți (antreprenori/executanți) nu intra sub incidența prevederilor art. 85 din Codul de procedură fiscală, si nici a art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

La locul desfășurării activității, societatea are deschis un șantier de construcții (desfasurandu-si activitatea in organizările de șantier puse la dispoziție de antreprenori) astfel ca nu este incidentă ipoteza prevăzuta de art. 85 din Codul de procedură fiscală, si nici nu are organizata vreo "entitate" in sensul art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Pe de alta parte, cu privire la necesitatea/oportunitatea înregistrării trebuie avute în vedere si dispozițiile art. 4 alin. (9) din Hotărârea nr. 664/2007, respectiv ale art. 4 alin. (5) din Hotărârea nr. 997/2010, precum si adresa nr. x/28.11.2013 emisa de DGFP București la solicitarea B. S.A. in interpretarea acestor texte legale, din care rezulta ca legiuitorul nu condiționează verificarea si avizarea deconturilor justificative de existenta unei subunități a operatorului economic care prezintă spre avizare, deconturi, pe aria de coompetenta a structurii teritoriale a Agentei Naționale de Administrare Fiscala.

Mai mult, tinand seama si de ratio legis - evitarea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale - chiar in lipsa înregistrării unui punct de lucru, verificarea si avizarea deconturilor justificative se face de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene de la locul unde se situează obiectivul la care s-au efectuat lucrările de închidere (indiferent de sediul social al operatorului economic care efectuează lucarile), astfel ca înregistrarea unui punct de lucru ar fi nejustificata si practic lipsita de efecte din punct de vedere al verificărilor financiar fiscale.

Referitor la "deficienta" constând în nerespectarea prevederilor art. 3.1.(l) coroborat cu prevederile art. 4.1 alin. 1 din contract, respectiv obiectul si durata acestuia, prin prestarea servirilor de asistenta tehnica nu doar pe durata execuției lucrărilor ci si in afara acestei durate, pentru perioade in care antreprenorii desemnați prin contractele de execuția lucrărilor, pe care societatea verificata era obligata sa le urmărească, nu au executat lucrări, arată ingtimata că toate constatările organului de control pornesc de la premisa eronată că în luna decembrie 2016 executantul lucrărilor/antreprenorul nu a executat lucrări, aspect ce ar rezulta dîn faptul ca nu a întocmit deconturi justificative.

Or, neintocmirea deconturilor justicative pentru perioada 01.12.2016-23.12.2016 reprezintă o opțiune a antreprenorului, care chiar daca s-a aflat in șantier si a executat lucrări, nu avea obligația de a întocmi decont pentru lucrările executate, modalitatea de decontare a lucrărilor de execuție fiind in funcție de realizarea unor cantități de lucrări.

Pe de alta parte, potrivit art. 7.3. din contractul de prestări servicii, prestatorul se obliga sa asigure continuitatea acordării de asistenta tehnica pe toata durata contractului, respectiv a lucrărilor de inchidere indiferent de situațiile care pot părea la un moment dat (restrângeri de activitate, greve) cu încadrarea in valoarea contractata. Din adresa beneficiarului B. S.A. nr. 637/07.04.2015 rezultă că "începerea, sistarea, reluarea prestării serviciilor de asistenta tehnica, precum si părăsirea șantierului de către firma de dirigenție se produc in baza notificărilor, instrucțiunilor si a ordinelor scrise, emise de beneficiar", iar prin adresa nr. x/23.12.2016 beneficiarul B. S.A. a dispus suspendarea serviciilor de asistenta tehnica incepand cu data de 23.12.2016. Astfel, societatea nu avea nici obligația si nici posibilitatea de a sista lucrările ori de a parăsi șantierul înainte de data de 23.12.2016, pe considerentul ca in perioada 01.12.2016-23.12.2016 antreprenorul/executantul lucrărilor de închidere aminelor, deși a executat lucrări, nu a întocmit decont justificativ .

Oricum, faptul ca în perioada în discuție societatea noastră a prestat efectiv servicii de asistenta tehnica in conformitate cu clauzele contractuale rezulta fara echivoc din raportul întocmit de reprezentantul beneficiarului B. S.A. (sef puncte de lucru) în baza art. 15 din Contract.

In concluzie, atâta timp cat societatea noastră a prestat efectiv servicii de asistenta tehnica in perioadele in discuție, este lipsit de relevanta daca constructorul/antreprenorul a întocmit su nu decont justificativ pentru respectivele perioade, aspect confirmat de beneficiarul B. S.A. prin adresa nr. x/07.04.2015.

Referitor la "deficienta" privind nerespectarea prevederilor punctului 3.5.(4) coroborat cu prevederile punctului 3.5.(2) din contract, respectiv prestarea serviciilor de către personalul permanent implicați in derularea si a altor contracte, desi trebuiau sa fie in permanenta pe șantier pe durata prestării serviciilor de asistenta tehnica la execuția lucrărilor la obiectivul minier, a arătat intimata că organele de control interpretează in mod greșit prevederile contractuale, respectiv cele ale art. 3.5 alin. (4) din contractul de prestări servicii, în condițiile în care clauza nu interzice personalului permanent sa realizeze venituri din alte surse pe perioada derulării contractului, indiferent daca acestea provin din încheierea unor contracte de munca cu alți angajatori, din activități indepedente.

O astfel de intepretare este greșita si contrara dispozițiilor Constituției României si Codului muncii privind dreptul la munca si libertatea muncii.

Voința pârtilor contractante a fost ca personalul permanent sa nu poată fi implicat in alte contracte încheiate cu B. S.A., sens in care clauza a fost respectata cu strictețe de societate.

La fel de lipsita de temei este si susținerea ca din faptul ca dirigintele rezident J. a realizat venituri din alte surse pe perioada derulării contractului ar rezulta încălcarea clauzei de punctul 3.5 al (2) din contractele de prestări servicii, privind obligația societății noastre de a presta servicii cu specialiști aflați in permanenta pe șantier. Nu exista nici un fel de argument ori dovada in sensul ca dirigintele rezident J. ar fi fost implicat in alte activități generatoare de venituri in timpul programului de lucru aferent contractului de prestări servicii încheiat cu B. S.A., aceasta fiind o simpla supoziție neîntemeiata a organelor de control.

Referitor la inregistrarea cheltuielilor in evidentele contabile ale societății, a arătat intimatav că potrivit documentelor anexate cererii introductive (Anexa 5: balanța de verificare, fisa client B., stat de salarii, fisa contului 704) si prezentate organelor de control, suma de 15.835 RON aferenta decontului justificativ întocmit pentru lucrările de asistenta tehnica executate la obiectivul Matasari si Dragotesti in baza contractului de prestări servicii nr. x/01.09.2015 a fost înregistrata in evidentele contabile ale societății, aspect de altfel recunoscut in Raportul de inspecție economico-financiara la fila x. Greșit susțin organele de control că întocmirea decontului justificativ si solicitarea decontării cheltuielilor realizate pentru serviciile de asistenta tehnica la obiectivele miniere, ar trebui făcuta pe baza cheltuielilor efectiv realizate (plătite inainte de solicitare).

Decontul justificativ a fost întocmit cu respectarea dispozițiile exprese ale art. 4 al (8) din H.G. nr. 644/2007 si ale art. 4 al (4) din H.G. nr. 997/2010 si a contractului de prestări servicii, pe baza cheltuielilor efectiv realizate rezultate din situațiile de lucrări lunare întocmite, legea neimpunand condiția ca respectivele cheltuieli sa fie " plătite înainte de solicitare" asa cum in mod nelegal susțin organele de control.

Prin urmare in mod corect si cu respectarea prevederilor legale societatea a întocmit deconturi justificative pe baza cheltuielilor efectiv realizate rezultate din situațiile lunare de lucrări, chiar daca salariile au fost plătite efectiv doar ulterior încasării sumelor de la beneficiar.

Este o chestiune elementara faptul ca potrivit reglementarilor contabile in vigoare evidențierea in contabilitate a cheltuielilor cu salariile se face inainte de plata efectiva a salariilor, astfel ca susținerile organelor de control privind faptul ca "cheltuielile se realizează prin plata" este greșita si lipsita de orice logica.

4.2./Răspunsul la întâmpinarea intimatrei, formulatr de recurenta pârâtă DGRFP Craiova

Prin răspuns la întâmpinare recurenta pârâtă a solicitat repingerea excepției puterii de lucru judecat a deciziei civili nr. 300/2022 pronunțata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosarul nr. x/2018, arătând că prin dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterio judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Pentru a se opune lucru judecat, este necesar ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care s-a soluționat definitiv anterior. Or, în prezentul litigiu se analizează legalitatea Raportul de inspecții economcio-financiara nr. CRR-AIF 1586/22.05.2017 si Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF 1587/22.05.2017 emise de DGRFP Craiova, precum si a Deciziei nr 1/P/05.01.2018, emise de paratul Ministerul Finanțelor Publice.

In dosarul nr. x/2018 s-a analizat legalitatea Raportul de inspecții economcio-financiara nr. CRR-AIF 1581/22.05.2017 si Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF 1582/22.05.2017 emise de DGRFP Craiova, precum si a Deciziei nr. 10/P/07.02.2018, emisa de paratul Ministerul Finanțelor Publice prin prisma altor operațiuni, situații, masuri si înscrisuri, decât cele analizate de instanța de fond in prezenta cauza.

Fondul operațiunilor si masurilor dispuse si analizate in dosarul nr. x/2018 nu coincide cu cele din prezentul dosar. Prin urmare, chestiunea litigioasa din prezenta cauza nu a fost rezolvată prin decizia civila nr. 300/2022 pronunțata de Curtea de Apel Alba Iulia i dosarul nr. x/2018.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că, în considerarea criticilor formulate de recurenții-pârâți prin cele două recursuri, se impune analiza ambelor căi de atac, împreună, potrivit celor ce vor fi expuse în continuare.

5.1. Criticile recurentei-pârâte DGRFP Craiova, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit normei de procedură invocte, casarea hotărârii se poate solicita atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Se constată că desi, în mod formal, recurenta-pârâtă a invocat incidența acestui caz de casare, în realitate el nu a fost temeinic argumentat prin cererea de recurs. Totodată, din verificarea considerentelor sentinței instanței de recurs, se constată că hotărârea recurată este amplu argumentată, instanța de fond răspunzând motivat tuturor criticilor de nelegalitate invocate de parte cu privire la actele administrative contestate.

Nu se poate reține în mod valid, din lecturarea hotărârii, că nu se poate desprinde din conținutul acesteia raționamentul logico juridic aplicat de instanța fondului la soluționarea cauzei, ori că acesta nu ar susține întrutotul dispozitivul.

De asemenea, nu se identifică considerente contradictorii în conținutul sentinței recurate, aceasta analizând într-un mod coerent aspectele invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și apărările pârâților în legătură cu fiecare măsură contestată, începând cu pagina 8 a sentinței fiind prezentate concluziile sale asupra legalității acestor măsuri, ce rezultă în urma analizei probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente speței.

În concluzie, constatând că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 425 C. proc. civ., Înalta Curte va reține că nu este incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

5.2./Criticile formulate de recurentii-pârâți, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la modul de interpretare și aplicare a normelor de drept material cu ocazia verificării legalității măsurilor contestate.

a/O primă critică subsumată acestui caz de casare se referă la nelegalitatea soluției instanței de fond prin care s-a desființat Măsura nr. 1 din Dispoziția obligatorie nr. 1587/2017, în baza căreia intimata-reclamantă a fost obligată să procedeze la înregistrarea sediului secundar pentru obiectivul minier Mătăsari Dragotești.

Prin sentința recurată, analizând prevederile legale incidente speței, prin care se reglementează procedura de inspecție economico-financiară, instanța de fond a reținut că măsura este nelegală, deoarece "depășește obiectivul inspecției economico-financiare".

Înalta Curte va observa că activitatea de inspecție economico-financiară este reglementată de O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, de H.G. nr. 101/2012 privind Normele metodologice și de H.G. nr. 1008/2006, privind aprobarea închiderii definitive și a monitorizării factorilor de mediu postînchidere a unor mine și cariere, textele fiind invocate ca temei juridic al inspecției inclusiv în cuprinsul Raportului de inspecție economico-financiară.

De asemenea, în Raportul de inspecție se menționează în ce constă "obiectivul inspecției", acesta fiind "verificarea și, după caz, avizarea sumelor alocate de la bugetul general consolidat", controlul fiind declanșat ca urmare a depunerii decontului justificativ pentru lucrările executate în perioada 01-23.12.2016.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, "Organele de inspecție economico-financiară au următoarele atribuții: a)verifică operațiunile efectuate de operatorii economici în scopul creșterii veniturilor, reducerii cheltuielilor și diminuării arieratelor, în fundamentarea și execuția bugetului de venituri și cheltuieli; b)verifică exactitatea și realitatea înregistrărilor în evidențele financiar-contabile prevăzute de lege și de actele de constituire a operatorilor economici; c)controlează respectarea indicatorilor economico-financiari aprobați prin bugetele de venituri și cheltuieli de către operatorii economici, precum și respectarea modului de raportare a acestora; d) verifică realitatea informațiilor cuprinse atât în documentația aferentă fundamentării sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susținerea anumitor activități, cât și în documentele justificative prevăzute de lege pentru acordarea acestora; e)verifică la operatorii economici modul de organizare și exercitare a controlului intern și controlului financiar preventiv; f)verifică modul în care operatorii economici, beneficiari ai finanțărilor rambursabile garantate de stat sau subîmprumutate, constituie și asigură sursele de rambursare și de plată a dobânzilor, comisioanelor și/sau a celorlalte costuri, aferente finanțărilor rambursabile respective; f)verifică modul de utilizare a fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora; g) îndeplinește și alte atribuții stabilite, potrivit legii, în sarcina Ministerului Finanțelor Publice."

Instanța de recurs va mai avea în vedere și dispozițiile art. 14 din actul normativ, care reglementează obligația de informare a operatorului verificat, prin avizul ce i se comunică sau, în cazul verificării documentare, la momentul demarării controlului, asupra obiectivelor inspecției economico-financiare și perioadelor ce urmează a fi supuse inspecției economico-financiare. De asemenea, potrivit art. 17 din actul normativ "(1) Inspecția economico-financiară va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru realizarea obiectivelor inspecției economico-financiare (...)".

Din interpretarea sistematică a tuturor acestor dispoziții, rezultă cu evidență că determinarea obiectivelor inspecției economico-financiare reprezintă o activitate obligatorie, prealabilă demarării activității de control, iar respectarea acestor obiective este obligatorie pentru organul de control, în scopul garantării dreptului la apărare al operatorului verificat, dar și pentru asigurarea respectării principiului predictibilității.

Or, astfel cum rezultă din conținutul Raportului de inspecție economico-financiară din 18.05.2017, obiectul declarat al controlului l-a reprezentat "verificarea și, după caz, avizarea sumelor alocate de la bugetul general consolidat, conform solicitării înregistrate la DGRFP Craiova (...) pentru perioada 01-31.12.2016".

Va observa instanța de recurs că în activitatea de avizare a sumelor alocate de la bugetul general consolidat devin incidente prevederile art. 3 alin. (2) din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 101/2012, potrivit cărora: (2)Verificările efectuate de către aparatul de inspecție economico-financiară la operatorii economici prevăzuți la art. 3 pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2011, vizează, în principal, următoarele: (...) d)fundamentarea și justificarea utilizării, conform destinațiilor stabilite, a sumelor alocate de la bugetul general consolidat pentru susținerea unor activități (…)".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (4) din același act normativ: " (...) Măsurile dispuse prin dispoziția obligatorie pentru înlăturarea, corectarea,