ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4515/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2023 în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul Consiliul Baroului București a solicitat completarea sentinței nr. 169/29.11.2022 a Curții de Apel Iași, pronunțată în același dosar, arătând că instanța a omis să se pronunțe în privința cheltuielilor de judecată, în cuantum de 800 de RON, solicitate prin întâmpinare. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 14 din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de completare formulată de pârâtul Consiliul Baroului București. S-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 169/29.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022, în sensul că a fost obligată reclamanta A. să îi plătească pârâtului Consiliul Baroului București suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Baroului București pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate și admiterea cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată aferente dosarului de fond în integralitate, respectiv a sumei de 800 de RON reprezentând onorariu de avocat. În esență, a arătat că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului invocând Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 12 octombrie 2023, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În speță, prin recursul formulat, recurentul-pârât a criticat sentința atacată considerând că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. care prevăd posibilitatea instanței de a reduce motivat, chiar și din oficiu, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial. Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat ca temei juridic prin cererea de recurs, respectiv motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținut în ședința publică în cadrul dezbaterilor, nu este suficient să se facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivele invocate să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia. Critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, nu reprezintă o critică de nelegalitate a sentinței, ci o critică de netemeinicie, întrucât vizează exercitarea dreptului de apreciere al instanței sub aspectul proporționalității cheltuielilor de judecată acordate în cauză. În acest sens, în acord cu susținerile intimatei-reclamante, este relevantă Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii prin care s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Astfel, s-a reținut la pct. 34 din considerente: "Or, stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face. Dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său." Este vorba, așadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. În aceste condiții, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecință, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, și art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă și va constata nul recursul formulat de pârâtul Consiliul Baroului București.