ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4499/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023 din camera de consiliu

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2022 la 02.06.2022, la Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal (disjunsă din cererea înregistrată sub nr. x/17.03.2022 la Curtea de Apel Constanța) reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Sulina a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în calitate de Autoritate de Management POR 2014-2020 și Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Est Brăila în calitate de Organism Intermediar POR 2014-2020,

- anularea deciziei de soluționare nr. 147473/16.11.2021 a contestației cu nr. x/23.09.2021, referitoare la proiectul "Restaurarea obiectivului de patrimoniu cimitir multietnic x Cimitirul Comisiei Europene a Dunării din Orașul Sulina" cât și anularea măsurii de respingere a proiectului nr. 23058/DIPOR/09.08.2021 de către Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Est,

- să se constate că sunt îndeplinite condițiile legale și de eligibilitate a proiectului "Restaurarea obiectivului de patrimoniu cimitir multietnic x Cimitirul Comisiei Europene a Dunării" și obligarea pârâtelor să demareze faza de evaluare tehnico-financiară a proiectului.

1.2. Prin sentința civilă nr. 119 din 6 iunie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea, referitor la competența materială, a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și rangul autorității pârâte de autoritate publică locală.

Referitor la competența teritorială, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din aceeași lege, a apreciat că, în cazul în care o persoană de drept public, cum este în cazul de față UAT Sulina, apare în raporturile de drept de administrativ pe care le evocă prin cererea de chemare în judecată în calitate de persoană vătămată "într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri", adică subiect de drept al unor raporturi publice în care nu are calitatea de autoritate publică care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, competența nu poate reveni decât instanței de contencios administrativ competente material de la sediul acesteia.

2.1. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 06.07.2022.

Prin sentința civilă nr. 1538 din 22 noiembrie 2022, Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Tulcea a reținut, în esență, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Cum unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, iar sediul pârâtei este situat în Municipiul Brăila, se degajă concluzia că Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal este competent în soluționarea prezentei pricini.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 28.03.2023.

Prin sentința civilă nr. 231 din 17 mai 2023, Tribunalul Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea hotărârii, Tribunalul a reținut, în esență, că termenul de "autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora" are un sens autonom în Legea 554/2004, fiind definit ca atare. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din lege, prin autoritate publică se înțelege "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

A apreciat instanța că reclamanta UAT Oraș Sulina, deși autoritate publică în sensul Codului administrativ, nu acționează în calitate de autoritate publică, în sensul Legii 554/2004, ci în calitate de persoană vătămată, astfel că instanța de la sediul persoanei vătămate este competentă, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Constatând conflict negativ de competență, Tribunalul, în temeiul art. 133, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

În cauză, problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage calitatea reclamantului instituție publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Aspect necontestat, reclamanta UAT Orașul Sulina are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâta având sediul în Municipiul Brăila.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei UAT Orașul Sulina și a locului situării sediului pârâtei Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Est, în Municipiul Brăila, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Brăila în a cărui circumscripție teritorială se află sediul pârâtei.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta UAT Orașul Sulina și pe pârâta Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Est, în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.