ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4376/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 28.10.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat: obligarea pârâtului la plata sumei totale de 195.335,39 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare, pentru plata cu întârziere a despăgubirilor datorate în urma soluționării unui număr de 50 de cereri de despăgubire formulate în baza Legii nr. 213/2015, perioada de calcul al dobânzii începând să curgă ulterior depășirii termenului legal de 30 zile (în care pârâtul era obligat să achite despăgubirea), respectiv de la data ulterioară acestei scadențe și aleasă în baza dreptului de dispoziție al reclamantului pentru o mai simplă și uniformă calculare, respectiv de la data de 01.01.2017 și până la data de 01.02.2022 reprezentând o dată anterioară plății efective a despăgubirilor de către pârât în zilele de 16, 17, 18 februarie 2022; dobânda legală solicitată: - în principal, dobânda legală penalizatoare între profesioniști calculată conform art. 3, alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 13/2011; - în subsidiar, dobânda legală penalizatoare calculată conform art. 3 alin. (2) coroborat cu alin. (3) din același articol al O.G. nr. 13/2011, în situația în care instanța va considera că pârâtul nu este un profesionist care acționează în exploatarea unei întreprinderi în sensul art. 3, alin. (3) din C. civ.. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de bani reprezentând actualizarea debitului deja achitat cu indicele de inflație în perioada 01.01.2017 și până la 01.01.2022, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București

Prin sentința civilă nr. 3201/2023 din 21 martie 2023, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că temeiul juridic invocat de reclamantă în susținerea acțiunii vizează art. 2 alin. (1) lit. a) și h) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportate la art. 1349 și art. 1357 C. civ.. Totodată, ceea ce susține reclamanta, în esență, este că fapta ilicită săvârșită de pârâtă ar consta în nesoluționarea cererii de despăgubire în termenul de 30 de zile stabilit de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, care ar fi generat un prejudiciu pârâtei, egal cu contravaloarea dobânzii legale penalizatoare.

Enunțând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, precum și ale art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a reținut că, din perspectiva competenței materiale, nu este nicidecum lipsit de relevanță faptul că, în cauză, aprecierile reclamantei - în sensul că în speță ar exista sau nu un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ce i-ar fi pricinuit o pagubă - se impun a fi analizate în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, text care, în mod firesc, se completează cu dispozițiile art. 1357 și următoarele C. civ. în ceea ce privește repararea prejudiciului la care se face referire la art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Deși reclamanta nu a solicitat, printr-un capăt de cerere principal, ca instanța să stabilească că pârâtul, autoritate publică centrală, nu a răspuns în termenul legal, pentru a stabili existența faptei ilicite, este necesară această operațiune juridică, nefiind posibilă analiza celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale fără a se stabili acest aspect.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.04.2023, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1065 din 14 iunie 2023, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență că, deși în speță nu se critică o decizie emisă de pârât de respingere a sumelor pretinse, finalitatea urmărită de reclamantă este aceea de acordare a despăgubirilor pentru soluționarea cu întârziere a cererilor de plată.

În egală măsură a reținut incidența în speță a considerentului de la pct. 77 din decizia nr. 22/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căruia, "Cererea pentru despăgubiri formulată pe cale separată, întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care să fi fost admisă acțiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, tipic sau asimilat, pentru că repararea pagubei persoanei vătămate este o latură intrinsecă litigiului administrativ. În caz contrar, reclamantul nu poate recurge decât la calea dreptului comun pentru angajarea răspunderii delictuale a autorității publice, în condițiile prevăzute de C. civ.."

Or, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat o acțiune în răspundere civilă delictuală solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 195.335,39 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a despăgubirilor datorate în urma soluționării unui număr de 50 de cereri de despăgubire formulate în baza Legii nr. 213/2015.

Prin urmare, curtea de apel a reținut că reclamanta nu a solicitat despăgubiri, întemeindu-se pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, ceea ce implica premisa legală esențială a existenței unei hotărâri judecătorești privind cenzurarea unui act administrativ tipic sau asimilat emis de pârât, iar instanța nu poate schimba obiectul și limitele cererii formulate având în vedere dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Aplicând prevederile art. 100 C. proc. civ. și întrucât valoarea obiectului cererii este sub 200.000 RON, Curtea de Apel București a constatat că îi revine Judecătoriei sectorului 2 București competența de soluționare a prezentei cereri.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În sensul celor expuse anterior, la pct. I.1 din prezenta decizie, Înalta Curte constată că obiectul litigiului constă în solicitarea de obligare a pârâtului la plata unor sume de bani pentru prejudiciul cauzat prin fapta ce a constat în soluționarea cu întârziere a cererilor de plată formulate de reclamantă.

Așadar, reclamanta nu se prevalează de existența unei hotărâri judecătorești de anulare a unor acte administrative, de refuzul nejustificat sau de tăcerea administrației stabilită, în prealabil, prin hotărâre judecătorească.

Totodată, acțiunea formulată de reclamantă nu este legată de o cerere principală de anulare a unui act administrativ, de o cerere de constatare a refuzului nejustificat sau de o acțiune menită să înlăture tăcerea administrativă prin obligarea autorității să răspundă cererii formulate.

Așa cum s-a reținut deja în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 2108 din 22 octombrie 2020, pronunțată de secția a II-a civilă într-un regulator de competență), acțiunile patrimoniale având ca obiect obligarea unei instituții publice la plata unei sume de bani sunt de competența instanței civile, atunci când nu se cere, sau nu s-a solicitat anterior, anularea unui act administrativ pretins nelegal, nu se solicită constatarea caracterului nejustificat al unui refuz, ori solicitarea de plată nu are legătură cu un contract administrativ.

Prin urmare, față de valoarea obiectului cererii, care este mai mic de 200.000 RON, competența materială revine judecătoriei, fiind aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. k), coroborate cu cele ale art. 123 C. proc. civ., din punct de vedere teritorial competentă fiind instanța civilă de la sediul pârâtului, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 octombrie 2023.