ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4354/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 17.12.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C., a solicitat anularea Deciziei nr. 2583 din data de 13.10.2020 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din data de 10.09.2020 și pe cale de consecință, anularea Deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din data de 10.09.2020 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și menținerea în vigoare a Certificatului de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată seria x nr. x, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 299 din 21 mai 2021, Curtea de Apel Timișoara:

- a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;

- a anulat actele administrative emise de A.N.A.F. - D.G.A.M.C., reprezentate de Decizia privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din data de 10.09.2020 și Decizia nr. 2583 din data de 13.10.2020 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din data de 10.09.2020;

- a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Marilor Contribuabili, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței de fond și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, în sensul menținerii ca temeinice și legale, a actelor administrative reprezentate de Decizia privind anularea din oficiu a codului de TVA nr. 2267/10.09.2020 și Decizia de soluționare a contestației nr. 2583/13.10.2020.

Criticile de nelegalitate subsumate acestui motiv de casare au fost prezentate la dosar.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a se casa sentința atacată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Instanța de fond, soluționând cauza, a admis acțiunea în anulare și a anulat Decizia privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267/10.09.2020, precum și Decizia nr. 2583/13.10.2020 de soluționare a contestației, reținând, în esență, că Decizia nr. 2267/10.09.2020 nu cuprinde motivele de fapt care să justifice anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, întrucât organul fiscal nu a arătat situația concretă în care reclamanta s-ar încadra, ci, doar a precizat temeiul de drept al emiterii actului, și anume dispozițiile art. 316 din Codul fiscal, raportat la art. 316 alin. (11) lit. c) din același cod, indicând generic că această măsură a fost determinată de împrejurarea că "persoana impozabilă/asociații/administratorii are/au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau atragerea răspunderii solidare cu debitorul".

Recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a criticat această soluție, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că prima instanță a dat o interpretare greșită art. 46 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 207/2015, referitoare la motivarea actului administrativ contestat deoarece, motivarea deciziei rezultă din dispozițiile legale indicate de organul fiscal - art. 316 alin. (11) lit. c) din Codul de procedură fiscală, respectiv existența unei fapte înscrise în cazierul fiscal al societății.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt fondate.

Decizia privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din 10.09.2020, emisă de recurenta-pârâtă D.G.A.M.C., este un act administrativ fiscal. Motivarea actului administrativ este menită a evita dobândirea de către autoritatea administrativă a unei puteri discreționare, precum și a asigura exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil, reglementat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, condiție a cărui nesocotire atrage anulabilitatea actului. Prin urmare, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității măsurii.

Prin art. 49 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, legiuitorul a stabilit nulitățile absolute exprese, însă, motivarea actului administrativ fiscal nu este apreciată la această categorie. În aceste condiții, lipsa motivării actului urmează să fie apreciată ca o nulitate virtuală.

Așa cum de altfel a reținut și instanța de fond, motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, inclusiv actului administrativ fiscal, o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

În plus, motivarea actului administrativ fiscal trebuie apreciată în funcție de caracterul standardizat al acestor acte, stabilit prin actele administrative cu forță superioară, emise în executarea legislației fiscale.

Din această perspectivă, observând conținutul deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267/10.09.2020 emisă de A.N.A.F. - D.G.A.M.C., se reține că motivarea emitentului actului există și se concretizează prin mențiunea înserată în cuprinsul actului administrativ fiscal atacat, potrivit căreia "înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal a fost anulată, potrivit art. 316 alin. (11) lit. c) din Codul fiscal, cu data comunicării prezentei decizii, întrucât persoana impozabilă/asociații/administratorii are/au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent".

Or, potrivit normei menționate, "(11) Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol: c) dacă asociații/administratorii persoanei impozabile sau persoana impozabilă însăși au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, de la data comunicării deciziei de anulare de către organele fiscale competente."

În aceste condiții, se reține că simpla inserare a mențiunii existenței înscrierilor în cazierul fiscal este suficientă, nefiind necesare detalii cu privire la natura faptelor ce au făcut obiectul acelei înscrieri, referitor la acest aspect reclamanta având posibilitatea contestării separate a înseși înscrierii în cazier.

Or, sub aspectul caracterului standardizat al actului administrativ fiscal, după natura acestuia și contextul adoptării acestei decizii, în concret, instanța de control judiciar apreciază că există o motivare suficientă în fapt și în drept a deciziei contestate. În acest context, criticile recurentei-pârâte sunt considerate întemeiate.

Un argument în plus în sensul existenței motivării explicite a Deciziei nr. 2267/2020 este că posibilitatea atacării în procedura administrativ jurisdicțională și în justiție a actului respectiv nu este iluzorie, deoarece reclamanta a urmat procedura administrativ fiscală, finalizată cu Decizia nr. 2583/2020, iar judecătorul poate cunoaște și verifica motivele care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură și se poate realiza eficient controlul judecătoresc al actelor administrative atacate în prezenta cauză.

Aspectele de detaliu pe care le-a avut în vedere instanța fondului, (în sensul că nu rezultă din motivarea deciziei contestate dacă societatea sau asociații sau administratorii au înscrise în cazier infracțiuni, despre ce anume infracțiuni este vorba sau, aspecte în legătură cu atragerea răspunderii solidare cu debitorul -care debitor, care persoană ar fi răspuns în solidar etc.- neputându-se astfel stabili dacă faptele care au determinat anularea înregistrării în scop de TVA sunt ale reclamantei însăși, ale asociaților acesteia ori ale administratorului) sunt nerelevante din perspectiva dispozițiilor art. 316 alin. (11) lit. c) din Codul fiscal, deoarece nu ne aflăm în ipoteza contestării înscrierii în cazierul fiscal, ci al analizării îndeplinirii condițiilor pentru anularea înregistrării în scop de TVA.

Pe de altă parte, textul de lege menționat se referă la toate categoriile de fapte înscrise și la toate persoanele-asociați, administratori, etc, astfel încât este nerelevant că nu s-a specificat în dispoziția contestată astfel de detalii, textul legal acoperind toate situațiile.

Prin urmare, reținând că prima instanță a apreciat exclusiv și excesiv obligația de motivare a Deciziei de anulare, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din 10.09.2020, Înalta Curte constată că instanța de fond a lăsat nesoluționat fondul cauzei.

Așa fiind, casarea cu trimitere se impune pentru soluționarea în mod efectiv a fondului cauzei, cu respectarea principiului contradictorialității și a accesului părților la dublul grad de jurisdicție.

În rejudecare, instanța va analiza fondul cauzei prin verificarea elementelor de fapt și de drept pe baza cărora s-a emis Decizia nr. 2267/2020, prin administrarea tuturor mijloacelor de probă considerate utile.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 497, 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 299 din 21 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 octombrie 2023.