ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 42/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cerera înregistrată la data de 15.02.2022 pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, în temeiul art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, constatarea nelegalității examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului, suspendarea concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova până la soluționarea contestației formulate la Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din România conform prevederilor art. 53 din cuprinsul Legii nr. 213/2004, validarea provizorie, până la soluționarea fondului, a evaluării psihologice din 18.01.2022, cu consecința înscrierii reclamantului pe lista definitivă a candidaților declarați admiși la testarea psihologică. 1.

Prin cererea adițională depusă la data de 03.03.2022, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. t) și ș), art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, având în vedere neregulile de la evaluarea psihologică, suspendarea efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director al Penitenciarului Craiova și suspendarea concursului și efectelor testării psihologice, până va fi restestat psihologic de o comisie superioară celei ce l-a expertizat ca efect al contestației formulate către Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din România conform prevederilor art. 53 din cuprinsul Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România. 1.

La termenul din 17.03.2022 reprezentanții reclamantului au lămurit, la solicitarea Tribunalul Dolj, obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) și art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, au solicitat suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, având în vedere neregulile de la evaluarea psihologica și suspendarea efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director al Penitenciarului Craiova (A.N.P.). 1.

Prin sentința civilă nr. 365/2022 pronunțată la data de 17.03.2022, în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive (invocată de ambii pârâți) excepția prematurității, invocată de pârâtul Ministerul Justiței și acțiunea introdusă de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect suspendare executare, astfel cum a fost precizată. 1.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 1.

Prin decizia civilă nr. 1099/2022, pronunțată la data de 25.05.2022 în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate, a admis recursurile, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că soluționarea cererii este de competența Curții de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022. 2. Hotărârea instanței de fond În rejudecare, prin sentința civilă nr. 177 din 28 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității și a admis cererea de suspendare, dispunând suspandarea executării actului administrativ Ordinul M.J. nr. 3065/C/2020, în ceea ce privește organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, precum și suspendarea efectelor juridice ale raportului de evaluare psihologică privind pe reclamant. 3. Căile de atac exercitate în cauză Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 de mai sus au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor. 3.1. Prin calea de atac formulată, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, argumentând, printr-un prim set de critici, în sensul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât din perspectiva manierei în care instanța de fond a soluționat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, a inadmisibilității acțiunii și prematurității acesteia, cât și din perspectiva fondului cauzei, câtă vreme prima instanță a aplicat procedura de suspendare unor acte care nu au caracter administrativ, ci reprezintă simple acte premergătoare. În ceea ce privește exceptia lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justitiei, recurentul a arătat că instanța de fond trebuia să dea eficiență faptului că prin actiunea introdusă de intimatul-reclamant nu a fost contestată legalitatea unui act administrativ emis de ministrul justiției, ci a unor acte premergătoare emise de comisia de evaluare psihologică din cadrul A.N.P., fiind irelevant, în opinia recurentului, că, în anumite etape ale concursului, Ministerul Justiției are o implicare conform art. 98 indice 2 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare. În subsidiar, recurentul a menționat că și în situația în care instanța de recurs va aprecia că actele contestate sunt acte administrative, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive se impunea în raport de faptul că emitentul actelor contestate nu a fost Ministerul Justiției. În ceea ce privește excepția inadmisibilității actiunii, recurentul a susținut că prima instanță a evaluat greșit pretențiile reclamantului, câtă vreme, din modalitatea de formulare a acestora, rezultă că reclamantul a solicitat instanței să realizeze un control al activității de testare psihologică, ceea ce echivalează cu un control profesional și metodologic al activității Serviciului Psihologia Personalului din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Din această perspectivă, recurentul a subliniat că un astfel de demers este de competența exclusivă a Comisiei aplicative de specialitate constituită în cadrul Colegiului Psihologilor conform art. 26 din cuprinsul H.G. nr. 788/2005 și art. 53 din Legea nr. 213/2004. Prin urmare, în opinia recurentului, întrucât reclamantul a contestat legalitatea desfășurării examinării psihologice din cadrul concursului și a actelor emise în cadrul acestei etape, respectiv rapoartele de examinare și avizul psihologic, nu sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 554/2004. A mai arătat recurentul că, potrivit art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (2) și (3) din Regulamentul privind modul de organizare și desfășurare a concursurilor examenelor de ocupare a posturilor vacante de polițist de penitenciare și a Procedurii privind desfășurarea verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare, aprobat prin O.M.J. nr. 3065/C/2020 ("Regulamentul"), testarea psihologică nu este nici măcar o probă sui generis în cadrul concursului, ci este o etapă strâns legată de verificarea dosarelor candidaților înscriși la concurs, care trebuie să conțină, printre altele, și avizul psihologic care reflectă aptitudinea candidatului pentru postul vizat. Referitor la excepția prematuritătii introducerii acțiunii, recurentul a arătat că, din prevederile art. 15 alin. (2) din O.M.J. nr. 3065/2020, reiese faptul că doar rezultatul final al concursului este calificat de lege ca fiind un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar câtă vreme concursul nu s-a încheiat, actul administrativ care se poate ataca, respectiv rezultatul final al concursului, nu a fost încă emis. Din această perspectivă, recurentul a opinat că până la emiterea acestui act, se urmează exclusiv procedura prevăzută de Regulament, care oferă candidaților posibilitatea de contestare în fiecare etapă a acestuia, nefiind de conceput, în opinia recurentului, suspendarea concursului la fiecare etapă și la fiecare act premergător emis în cadrul procedurii, controlul de legalitate urmând a avea loc cu privire la ansamblul concursului. A mai subliniat recurentul că pentru etapa intermediară a examinării psihologice, reclamantul a uzat de dreptul la contestare prevăzut de Regulament, contestația fiind respinsă în acord cu prevederile art. 6 alin. (6) și (7) din acesta. Printr-un alt set de argumente, recurentul a învederat că instanța a suspendat aplicabilitatea Regulamentului de concurs (O.M.J. nr. 3065/C/2020), în loc să suspende însăși procedura de concurs (O.M.J. nr. 4136/C/09.08.2021), însă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază această decizie, aspect încadrabil, în opinia recurentului, în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de prevederile art. 2 alin. (1) teza I din Regulament, concursul a fost demarat prin O.M.J. nr. 4136/C/09.08.2021 și prin anunțul nr. x/10.08.2021, motiv pentru care, dacă a apreciat ca întemeiată cererea reclamantului, instanța ar fi trebuit să suspende aplicarea O.M.J. nr. 4136/C/09.08.2021 și a anunțului de concurs, iar nu a Regulamentului de concurs aprobat prin O.M.J. nr. 3065/C/2020. Totodată, recurentul a subliniat că, prin acțiunea introductivă, intimatul-reclamant nu a criticat negalitatea regulamentului de concurs, ci modalitatea de desfășurare a concursului demarat și derulat în baza O.M.J. nr. 4136/C/09.08.2021. În acest context, recurentul a apreciat că instanța de fond s-a pronunțat pe altă problemă decât cea semnalată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. 3.2. În cauză a formulat recurs și pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care, în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor. În susținerea căii de atac promovate, recurenta a evocat caracterul eronat al soluției Curții de Apel Craiova de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor, arătând că, și dacă postul pentru care a fost organizat concursul este cel de director al Penitenciarului Craiova, nu Administrația Națională a Penitenciarelor este cea care organizează acest concurs, ci Ministerul Justiției, conform art. 20 din Legea nr. 145/2019. Totodată, recurenta a făcut trimitere la art. 98 indice 3 din Legea nr. 145/2019 și la capitolut II din OMJ nr. 3065/C/2020 din 23 iulie 2020, apreciind că prima instanță a reținut, în mod eronat, o egalitate între atributul organizării concursului, ce incumbă Ministerului Justiției, și obligația de sprijin, ce incumbă Administrației Naționale a Penitenciarelor, în ce privește organizarea concursului ce face obiectul cauzei pendinte. În opinia recurentei, Administrația Națională a Penitenciarelor nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu deoarece Ministerul Justiției este singura instituție care ar putea suspenda concursul în cauză sau dispune reluarea unor proceduri de testare psihologică și față de care avizul psihologic își produce efectele, fiind singura entitate față de care este efectiv opozabilă o eventuală hotărâre dată în prezenta cauză. Cu alte cuvinte Administrația Națională a Penitenciarelor - aparat central nu are posibilitatea unei inițiative sau unor demersuri proprii în cadrul unui concurs organizat de altă instituție (Ministerul Justiției), neputând să realizeze acțiuni (testări psihologice) fără o dispoziție din partea Ministerului Justiției. Printr-un alt set de agumente, recurenta - pârâtă a apreciat eronat și modul în care instanța de fond a dispus suspendarea OMJ nr. 3065/C/2020, subliniind că ordinul ministrului justiției prin care s-au scos la concurs 32 de posturi vacante de director penitenciar, inclusiv cel în litigiu, a fost OMJ nr. 4136/C/2022. În acest sens, recurenta a subliniat că actul suspendat (OMJ nr. 3065/C/2020) este un act administrativ cu caracter normativ chiar și în accepțiunea an. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar singurul act administrativ cu caracter unilateral a fost OMJ 4136/C/2022, fiind eronată reținerea, de către prima instanță, a caracterului individual al OMJ nr. 3065/C/2020. A mai arătat recurenta că nelegalitate actul administrativ poate fi contestată într-un termen de 1 an de la momentul luării la cunoștință, OMJ nr. 3065/C fiind publicat în 2020, iar excepția de nelegalitate nu poate fi invocată în cazul unui act administrativ cu caracter normativ. De asemena, recurenta a învederat că instanța de fond nu a precizat și nu a analizat dispozițiile din OMJ nr. 3065/C/2020. În ceea ce privește testele psihologice organizate de către instituțiile militare din subordinea Ministerului Apărării Naționale, precum Institutul de Muzici Militare la care a apelat reclamantul, recurenta a arătat că ele intră în aria de incidență a Ordinului ministrului apărării naționale nr. 124/2017 din 4 octombrie 2017 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind chemarea/rechemarea în activitate, în corpul ofițerilor, al maiștrilor militari sau al subofițerilor, în vederea încadrării unor funcții de execuție din structurile Ministerului Apărării Naționale, iar art. 15 din acest ordin prevede evaluarea psihologică pentru sistemul militar. În opinia recurentei, acest ordin are o limită clară de aplicabilitate, redusă la Ministerul Apărării Naționale (conform art. 1 alin. (1) din actul normativ antereferit), iar Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile penitenciare nu fac parte din structurile Ministerului Apărării Naționale, ci sunt subordonate Ministerului Justiției. Prin urmare, recurenta a apreciat eronat modul în care instanța de fond a reținut faptul că rezultatul testării psihologice realizate de Institutul de Muzici Militare ar reprezenta un argument pentru a se reține aparența aptitudinii psihologice a reclamantului prin raportare la funcția de director de penitenciar, ocupată temporar de acesta. A mai arătat recurenta că activitatea de evaluare psihologică în scop de selecție a personalului este obligatorie, ca etapă prealabilă probelor organizate în cadrul concursurilor de ocupare a posturilor vacante din sistemul penitenciar, și gratuită pentru personalul din sistemul administrației penitenciare, în situația candidaților înscriși la concursul pentru ocuparea postului vacant de director penitenciar cerința de a fi declarat apt la testarea psihologică fiind impusă de art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea 145/2019. Totodată, recurenta a precizat că prima instanță a considerat, în mod eronat, ca fiind relevate testările psihologice anterioare, câtă vreme acestea nu erau similare cu testarea psihologică din cadrul concursului organizat, nu produc același efect și nu urmăresc scopul vizat de testarea psihologică din cadrul concursului pentru ocuparea funcției de director. În opinia recurentei, nu se poate realiza o egalizare a rezultatului testărilor psihologice în contextul în care nu există cadrul legal care să permită acest lucru, iar evaluarea psihologică pentru ocuparea funcției de director penitenciar este una specializată și clar definită legislativ, iar multe dintre testările psihologice evocate au avut loc la alte intervale temporale. A mai arătat recurenta că instanța de judecată nu are competența profesională și legală de a evalua/reevalua psihologic candidații înscriși la concursuri în cadrul sistemului administrației penitenciare, controlul profesional, metodologic și deontologic pentru psihologii care își desfășoară activitatea în instituțiile din domeniul siguranței naționale, realizându-se numai de către membrii comisiei aplicative de specialitate, constituită în cadrul Colegiului Psihologilor din România. Astfel instanța nu se poate subroga și nu poate îndeplini atribuții date în competența exclusivă a unei entități clar definite (art. 26 din cuprinsul H.G. nr. 788/2005 și art. 53 din cuprinsul Legii nr. 213/2004). De asemenea, recurenta a precizat că reclamantul a utilizat cele două mijloace legale aflate la dispoziție sa în situația în care a fost nemulțumit de rezultatul testării psihologice, respectiv contestația reglementată la art. 6 alin. (7) din OMJ 3065/C/2020 și calea reglementată de art. 53 din Legea nr. 213/2004. În ceea ce privește prezumtiva vătămare sau afectare a reclamantului, recurenta a apreciat că, în cauză, nu a fost dovedită o pagubă, întrucât nu se poate vorbi despre afectarea dreptului de a evolua în carieră, câtă vreme reclamantul nu a fost privat de dreptul de a se înscrie la alte concursuri pentru alte funcții de conducere, fiecare dintre acestea având profile psihologice diferite de profilul psihologic cerut pentru funcția de director de penitenciar. De asemenea, recurenta a arătat că, după expirarea termenului de valabilitate a avizului psihologic negativ, reclamantul se poate reînscrie la concurs pentru un post de director în sistemul penitenciar. A mai menționat recurenta că împuternicirea reclamantului în funcția de director al Penitenciarului Craiova nu a generat un drept al reclamantului de a fi "titularizat" pe această funcție, iar reclamantul nu a administrat niciun fel de probe prin care să facă dovada unei pagube de neînlăturat. Recurenta a învederat și că nu a existat o testare psihologică în luna noiembrie cu ocazia prelungirii mandatului de director al Penitenciarului Craiova, întrucât împuternicirea unei persoane se face la propunerea șefilor săi ierarhici, fără să aibă la bază susținerea unei evaluări psihologice prealabile și, implicit, evaluarea corespondenței dintre profilul psihologic al persoanei respective și cerințele psihologice ale postului pentru care aceasta va fi împuternicită, câtă vreme baza legală nu prevede o asemenea cerință. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor depuse de Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, invocând, în principal, excepția nulității acestora, întrucât criticile formulate de recurenți ar fi vizat, în opinia intimatului, motive de netemeinicie a sentinței recurate, iar nu de nelegalitate, nefiind încadrabile în cazurile expres și limitativ prevazute de art. 488 C. proc. civ. A argumentat intimatul în sensul că recurenții nu au invocat pentru prima dată, în fața instanței de control, excepția lipsei calității procesuale pasive sau excepția prematurității formulării cererii de către reclamant, aceste aspecte fiind deja dezbătute și soluționate, astfel că, strict procedural, criticile recurenților puteau viza doar modul de soluționare a acestor excepții de către instanța de fond, nicidecum o reiterare a excepțiilor, fără nicio critică cu privire la considerentele hotărârii judecătorești recurate. De asemenea, intimatul a subliniat că la data de 03.03.2022 cererea de chemare în judecată a fost modificată în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că s-a solicitat, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. t) și ș), art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea actului administrativ individual, cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director al Penitenciarului Craiova, având în vedere neregulile de la evaluarea psihologică și suspendarea efectelor juridice ale raportului de evaluare psihologică întocmite în cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director al unității penitenciare Craiova. A arătat intimatul că, din verificarea dispozitivul sentinței recurate, se poate observa că instanța de fond s-a pronunțat exact pe ceea ce s-a solicitat, motiv pentru care critica formulată în sensul că instanța s-a pronunțat pe "altă problemă decât cea semnalată de reclamant", evocată de recurentul Ministerul Justiție, nu poate fi primită și nu poate fi asimilată motivului de casare prevăzut la pct. 6 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Printr-un alt set de argumente, intimatul -reclamant a subliniat că nu se poate susține că acțiunea a fost prematur introdusă, întrucat nu a făcut altceva decât să semnaleze nereguli în desfășurarea concursului în condițiile în care, fiind respins la examinarea psihologică, nu a mai putut participa la următoarele etape ale concursului. Cât privește motivele de recurs ce vizează calitatea procesuală pasivă a recurenților, intimatul - reclamant a argumentat în sensul că prin decizia civilă nr. 1099 din 25.05.2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, a respins aceleași excepții precum cele examinate de instanța de fond în rejudecare. De asemenea, intimatul a arătat că, potrivit art. 98 2 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 și art. 6 alin. (4) și (5) din OMJ nr. 3065/C/2020, ambii pârâți au competențe în organizarea concursului pentru posturile vacante de director general, director general adjunct, director de direcție și de director de unitate și în derularea etapei testării psihologice. Din perspectiva aspectelor ce vizează fondul cauzei, intimatul - reclamant a arătat că motivele de recurs nu aduc nicio critică sentinței cu privire la modul în care instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, privind îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente, raportat la starea de fapt și piesele dosarului. Or, în opinia intimatului, aceasta este esența dosarului supus controlului judiciar, instanța de recurs nefiind datoare să analizeze criticile recurenților care repun în discuție fondul cauzei, întrucât aspectele ce țin de probe și starea de fapt reprezintă chestiuni de netemeinicie, nicidecum de nelegalitate. Pe fondul cererii de suspendare, în urma unei analize sumare, specifice cererii de suspendare, fără a analiza fondul litigiului, intimatul a argumentat în sensul că instanța a reținut corect că este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, fiind dovedite acele împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ individual, astfel că s-a considerat de către instanță că se impune înlăturarea temporară a caracterului executoriu al acestuia pentru prevenirea unei pagube iminente. Referitor la actul administrativ ale cărui efecte au fost suspendate, intimatul a apreciat că, în mod corect, s-a retinut că acesta are natura unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, fiind emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, prin care s-a dat naștere, au fost modificate sau s-au stins raporturi juridice, fiind incidente dispozitiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și admisibilă cererea de suspendare a actului administrativ cu privire la organizarea concursului și a efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului. De asemenea, intimatul - reclamant a arătat că nu a solicitat ca Administrația Națională a Penitenciarelor sau Ministerul Justiției să recunoască evaluări psihologice efectuate de alte instituții, ci a susținut că, de-a lungul timpului, a fost testat psihologic și a primit calificativul "apt", inclusiv cu ocazia autotestării din data de 18 ianuarie 2022 din cadrul Institutului Militar. De asemenea, intimatul a învederat că a făcut dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente, motivele invocate în cererea de chemare în judecată, privind neregulile de la evaluarea psihologică fiind apte să creeze îndoiala legitimă. A mai argumentat intimatul că, în cauza de față, condiția producerii unei pagube iminente este îndeplinită prin aceea că, în urma obținerii calificativului "inapt" în cadrul evaluării psihologice, nu a mai avut posibilitatea de a participa la următoarele probe ale concursului și, implicit, să ocupe postul pentru care a candidat, concomitent cu diminuarea considerabilă a veniturilor salariale. 4.2. Recurenta - pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea argumentelor evocate de recurentul Ministerul Justiției din perspectiva manierei în care prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a unui astfel de pârât, însă a arătat că achiesează la restul criticilor de nelegalitate aduse de Ministerul Justiției sentinței recurate. 5. Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta - pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor, invocând aspecte similare celor din memoriul de recurs, a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul - reclamant A., ca neîntemeiate. 6. Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 24 octombrie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 11 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate, normele legale incidente și aspectele învederate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor sunt fondate, în limitele și pentru următoarele considerente: Răspunzând punctual criticilor aduse sentinței atacate, Înalta Curte apreciază nefondate argumentele subsumate de recurentul Ministerul Justiției motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate reține, în cauză, nici că hotărârii recurate i-ar lipsi motivarea care să vizeze chestiunea suspendării procedurii concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova și nici că motivele pe care aceasta se întemeiază ar fi străine de natura cauzei. Din această perspectivă, instanța de control judiciar apreciază că indicarea, în cuprinsul paragraful final al considerentelor și în dispozitivul sentinței civile nr. 177 din 28 iunie 2022 a numărului 3065/C/2020 al Ordinului Ministrului Justiției (în loc de numărul 4136/C/09.08.2021) reprezintă doar o eroare materială. Din cuprinsul întregii argumentații expuse de judecătorul fondului rezultă că aspectele verificate de prima instanță au vizat împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și de existența riscului producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil, privite din perspectiva modalității de desfășurare a concursului antereferit (pentru ocuparea funcției de conducere de Director al Penitenciarului Craiova), în cadrul căruia, prin avizul psihologic nr. x/19.01.2022, eliberat de șeful Serviciului Psihologia Personalului din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, în urma evaluării psihologice și a stabilirii corespondenței dintre profilul psihologic și cerințele psihologice ale funcției de Director unitate penitenciară, intimatul - reclamant A. a obținut avizul psihologic "Inapt". Pe cale de consecință, motivarea furnizată de prima instanță a vizat suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova (concurs demarat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 4136/C/09.08.2021), o atare soluție fiind motivată de către judecătorul fondului, prin prezentarea unor argumente ce au legătură cu natura cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta precizată de către reclamant. Totodată, se reține că prima instanță a respectat obligațiile ce îi incumbau în virtutea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sentința atacată cuprinzând argumente care demonstrează că prima instanță a analizat în mod adecvat susținerile părților, indicând elementele de fapt și de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, cu expunerea silogismului logico - juridic ce a stat la baza soluției date, fiind clare rațiunile avute în vedere. Înalta Curte arată că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat de părți, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil fiind suficient ca motivarea să evidențieze că judecătorul a examinat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (în acest sens fiind, spre exemplu și aspectele reținute de Curtea EDO în hotărârea Boldea c. României), elemente ce se regăsesc în cauză. Pe cale de consecință, potențiala lipsă a unui răspuns al instanței la fiecare argument al părții nu poate fi calificată drept lipsă a motivării. Ceea ce trebuie observat este faptul că cerința existenței unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate și care este în concordanță cu natura cauzei, este îndeplinită în litigiul pendinte, fiind respectate garanțiile unui proces echitabil și ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care nu se poate reține incidența cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Pentru aceleași considerente, Înalta Curte apreciază drept nefondate și argumentele prin care pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva suspendării Ordinului Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020, în loc de suspendarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 4136/C/09.08.2021. În raport de aspectele evocate în paragrafele anterioare (privind caracterul de eroare materială a indicării numărului 3065/C/2020 în loc de 4136/C/09.08.2021), instanța de control judiciar apreciază ca nemaifiind necesară realizarea unei analize a naturii Ordinului Ministrului Justiției nr. 3065/C/2020, în sensul evocat de recurentă (de a se verifica dacă acest ordin reprezintă sau nu un act administrativ cu caracter normativ sau dacă acțiunea a fost formulată în termen ori dacă ar fi sau nu admisibilă excepția de nelegalitate). De asemenea, nefondate sunt și argumentele prezentate de ambii recurenți și subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează soluția dată de prima instanță excepțiilor inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive și prematurității, argumente ce, față de gradul de conexitate ce există între aspectele evocate de cele două părți recurente, vor fi analizate în mod grupat. Cât privește chestiunea admisibilității cererii de chemare în judecată, instanța de control judiciar reține că, deși operațiunile administrative, ca acte premergătoare, sunt manifestări de voință care, în principiu, nu produc efecte juridice prin ele însele ci pregătesc emiterea unui act administrativ propriu-zis, în situația particulară incidentă în cauza pendinte, prin emiterea avizului psihologic și a rapoartelor de reexaminare se ajunge la situația imposibilității parcurgerii etapelor ulterioare de concurs, astfel încât, în privința intimatului - reclamant, nu se mai poate vorbi de emiterea unui alt act administrativ care să conțină rezultatul final și care ar putea fi atacat. În acord cu prima instanță, Înalta Curte consideră că ceea ce a solicitat intimatul - reclamant prin cererea de chemare în judecare, astfel cum a fost precizată și lămurită, nu a constat doar în suspendarea unor simple acte premergătoare, ci cererea întemeiată de reclamant pe prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a vizat chiar suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova (reprezentat de Ordinul Ministrului Justiției nr. 4136/C/09.08.2021), împreună cu suspendarea efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director al Penitenciarului Craiova, motiv pentru care, dată fiind solicitarea de suspendare a unui act administrativ cu caracter individual (ce privește Penitenciarul Craiova) este evidentă incidența prevederilor Legii nr. 554/2004. Nefondate sunt și criticile prin care se invocă o încălcare a prevederilor art. 53 din Legea nr. 213/2004 și art. 26 din H.G. nr. 788/2005, câtă vreme, prin actul introductiv de instanță, astfel cum a fost modificat și precizat, nu s-a realizat o învestire a instanțelor de contencios administrativ cu verificarea îndeplinirii condiției cazului bine justificat în raport de argumente privind litigii și abateri deontologice, disciplinare și profesionale ale psihologilor, în sensul unui control profesional, metodologic și deontologic pentru psihologii care își desfășoară activitatea în instituții din domeniul siguranței naționale. De asemenea, nefondate sunt și criticile aduse soluției date de prima instanță excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a celor doi recurenți, câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 98 3 alin. (1) prima teză din Legea nr. 145/2019, Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor au atribuții partajate în organizarea și desfășurarea concursului de director de penitenciar, în sensul că examenele/concursurile pentru ocuparea funcțiilor de conducere vacante prevăzute la art. 97 alin. (2) se organizează de Ministerul Justiției cu sprijinul Administrației Naționale a Penitenciarelor, asigurat prin structurile de resurse umane și psihologia personalului. În cauză nu este în discuție doar demersul de organizare a concursului, ci și procedura de derulare a acestuia, motiv pentru care delimitarea pe care recurenta Administrația Națională a Penitenciarelor o realizează între noțiunea de a "acorda sprijin" și cea de a "organiza", nu prezintă relevanță din perspectiva obiectului cauzei pendinte ce privește, în esență, atât suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, cât și suspendarea efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director al Penitenciarului Craiova. Or această din urmă solicitare vizează, în esență, o activitate asigurată de structurile de resurse umane și psihologia personalului din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Corect este și raționamentul primei instanțe ce a stat la baza soluției de respingere a excepției prematurității, câtă vreme, potrivit alin. (3) al art. 9 din Regulamentul privind activitățile de psihologia personalului în sistemul administrației penitenciare, aprobat prin Decizia nr. 302/04.01.2013 a Directorului General al ANP evaluarea psihologică în scopul selecției de personal are caracter eliminatoriu și este obligatorie în toate situațiile prevăzute de lege. Astfel, după cum s-a arătat și anterior, în ipoteza particulară a cauzei pendinte, întrucât intimatul - reclamant nu mai parcurge etapele ulterioare de concurs și nu se mai poate vorbi de emiterea unui alt act administrativ care să conțină rezultatul final și care ar putea fi atacat, nu se poate reține că dreptul pretins (de a solicita suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova și suspendarea efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul acestuia) nu este unul actual la data sesizării instanței. Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază drept fondate criticile aduse de recurenți prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. manierei în care prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite, în cauză pendinte, condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar reține că, în mod contrar celor afirmate de intimatul - reclamant prin întâmpinarea depusă în cauză, contextul obținerii calificativului "apt" la alte testări și evaluări psihologice anterioare a fost opus de reclamant în prezenta cauză în sensul evocării unor efecte pe care astfel de testări anterioare le-ar produce asupra etapei de evaluare psihologică din cadrul concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, din această perspectivă fiind, de altfel, analizate aceste argumente și de către instanța de fond. Totodată, se observă că, deși prin cererea de chemare în judecată intimatul - reclamant a invocat o gamă mai amplă de aspecte pe care le-a calificat drept nereguli ale procedurii de evaluare psihologică apte a crea o îndoială asupra legalității actului a cărui suspendare a fost solicitată, prin sentința recurată instanța de fond a reținut doar caracterul întemeiat al setului de argumente prin care au fost evocate efectele testărilor și evaluărilor psihologice anterioare ale intimatului - reclamant asupra evaluării realizate în procedura de participare la concurs. Împotriva unei astfel de analize realizate de prima instanță (ce a vizat doar unul dintre seturile de argumente evocate de reclamant) intimatul - reclamant nu a promovat cale de atac, motiv pentru care analiza pe care instanța de recurs o va realiza în cauza pendinte va privi doar verificarea capacității unor astfel de argumente de a intra în sfera de incidență a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Lege nr. 554/2004. Contrar celor reținute de judecătorul fondului, Înalta Curte consideră că, în ipoteza particulară a prezentei cauze, nu se poate reține existența unui caz bine justificat, testările și evaluările psihologice ale reclamantului realizate de-a lungul timpului și în urma cărora acesta a primit calificativului "apt" (inclusiv cu ocazia autotestării din data de 18 ianuarie 2022 din cadrul Institutului Militar, a procedurii din luna noiembrie 2021 de prelungire a mandatului de director al Penitenciarului Craiova, ori a testărilor psihologice și medicina muncii din datele de 26.11.2013, 08.11.2016, 20.12.2016, 04.10.2017, 15.01.2019 și 12.03.2020) nereprezentând împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat. Din această perspectivă, se reține că avizul psihologic are, prin natura sa, un caracter temporar și trebuie să reflecte parametri de stare și de funcționare psihologică a persoanei evaluate la momentul respectiv și prin raportare la caracteristicile, deprinderile sau aptitudinile necesare îndeplinirii activităților pentru care evaluarea este realizată. Fără a influența și afecta fondul cauzei, verificând, în limitele impuse de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, în favoarea cui funcționează aparența de legalitate, instanța de control judiciar constată că, potrivit art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare (forma în vigoare la data organizării concursului, dar și la cea a efectuării evaluării psihologice), printre condițiile obligatorii, ce se impuneau a fi îndeplinite în mod cumulativ pentru participarea la examenul/concursul organizat în vederea ocupării funcțiilor vacante de director general, director general adjunct, director de direcție în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și de director de unitate, se număra și cea de a fi declarat "apt" la testarea psihologică organizată în acest scop. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Regulamentul privind activitățile de psihologia personalului în sistemul administrației penitenciare, aprobat prin Decizia nr. 302/04.01.2013 a Directorului General al ANP, evaluarea psihologică în scopul selecției de personal se realizează în vederea avizării psihologice a candidaților înscriși la concursurile de ocupare a posturilor vacante din sistemul administrației penitenciare, evaluarea în discuție având caracter obligatoriu în toate situațiile prevăzute de lege (conform art. 9 alin. (3) din antemenționatul Regulament). Pe cale de consecință, scopul testării psihologice este unul specific și expres determinat, în cazul art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019 acesta fiind exclusiv cel al selecției de personal în vederea avizării psihologice a candidaților înscriși la concursurile de ocupare a posturilor vacante. Instanța de control judiciar reține și că, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea nr. 145/2019: "Ofițerii pot fi împuterniciți în funcții de conducere vacante în unitatea în care sunt încadrați sau în care au fost detașați, dacă îndeplinesc condițiile specifice postului, potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane." În esență, chestiunea în discuție, în cauza pendinte, verificată doar prin "pipăirea" fondul litigiului, spre a analiza în favoarea cui funcționează aparența de legalitate, este cea de a stabili dacă parcurgerea altor proceduri de evaluare, reglementate de alte texte normative, în cadrul cărora s-a acordat un alt calificativ (în cazul pendinte "apt") poate crea o îndoială asupra legalității unei proceduri de evaluare psihologice realizate în aplicarea prevederilor art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019, în urma căreia s-a obținut un alt calificativ (în cazul pendinte "inapt") Deși se poate susține că, atât în cazul împuternicirii în funcția de conducere vacantă (prin trimiterea, din cuprinsul potrivit art. 125 alin. (3) din Legea nr. 145/2019, la îndeplinirea condițiilor specifice postului), cât și în cazul ocupării funcției de conducere vacante prin concurs (conform art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019) este reglementată condiția comună a evaluării psihologice, îndeplinirea condițiilor specifice postului, în ceea ce privește aptitudinile psihologice necesare, este verificată prin proceduri distincte, după modalitatea de ocupare a funcției și în scop diferit, motiv pentru care, contrar celor evocate de intimatul - reclamant și reținute și prin sentința recurată, Înalta Curte apreciază că cele două tipuri de evaluări nu pot fi asimilate în efectele pe care le produc. O evaluare psihologică anterioară, realizată în vederea aplicării prevederilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 145/2019 nu poate nici exonera candidatul ce a ocupat anterior, prin împuternicire, funcția pentru care s-a înscris la concurs, de la parcurgerea etapei evaluării psihologice reglementate de art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019, coroborat cu art. 9 din Decizia nr. 302/04.01.2013 a Directorului General al ANP, și nici suplini o astfel de evaluare, iar obținerea unor calificative diferite nu este suficientă spre a crea o aparență de nelegalitate a actului a cărui suspendare s-a solicitat. De asemenea, existența unui aviz psihologic anterior, emis în condițiile art. 20 și din Decizia nr. 302/04.01.2013 a Directorului General al ANP (evaluarea psihologică periodică), aflat în perioada de valabilitate, prin care intimatul - reclamant a fost considerat apt pentru desfășurarea activității de la acel moment, nu poate suplini condiția realizării unei evaluări psihologice în scopul specific al selecției de personal pentru ocuparea funcției de conducere, prin concurs, întrucât primul a fost obținut în cadrul unei alte proceduri și are un scop diferit de cel necesar în condițiile reglementate de art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019 (forma în vigoare la data organizării concursului, dar și la cea a efectuării evaluării psihologice). În ceea ce privește efectuarea unei autotestări în ziua de 18.01.2022, anterior evaluării pentru concurs, instanța de control judiciar consideră că aceste aspecte nu pot genera o îndoială serioasă asupra legalității actului a cărui suspendare a fost solicitată, întrucât evaluarea a fost realizată în cadrul Institutului Militar, din subordinea Ministerului Apărării Naționale, iar nu în condițiile și conform parametrilor reglementați de art. 97 și art. 98 3 alin. (1) prima teză din Legea nr. 145/2019. Se reține că testele psihologice organizate de către instituțiile militare din subordinea Ministerului Apărării Naționale sunt reglementate de Ordinul ministrului apărării naționale nr. 124/2017 din 4 octombrie 2017 și vizează funcțiile de execuție din structurile Ministerului Apărării Naționale, iar nu unități subordonate Ministerului Justiției, precum cele din sistemul penitenciar. Totodată, întrucât sunt neclare criteriile de evaluare utilizate cu ocazia autotestării din 18.01.2022 spre a se ajunge la calificativul "apt", emiterea unui astfel de aviz nu poate fi calificată drept un indiciu suficient spre a se reține o aparență de nelegalitate a ordinului de organizare a concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, în raport de evaluarea psihologica și rapoartele de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului. De asemenea, efectuarea controlului medical periodic de medicina muncii nu poate suplini condiția obținerii avizului apt psihologic în cadrul evaluării pentru susținerea concursului de ocupare a funcției de conducere, întrucât, conform art. 22 din Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 302/04.01.2013 a Directorului General al ANP, acesta se încadrează în evaluarea psihologică periodică, având un scop distinct de cel reglementat de art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019. Totodată, în raport și de aspectele evocat de Ministerul Justiției prin notele de ședință depuse la data de 9 ianuarie 2023 și de Administrația Națională a Penitenciarelor prin precizările depuse la data de 11 ianuarie 2023, instanța de control judiciar va reține și că, prin sentința civilă nr. 1256 din 4 iulie 2022 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia nr. 2706 din 7 decembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2022, acțiunea prin care intimatul - reclamant a solicitat constatarea nelegalității examinării și reexaminării psihologice, anularea efectelor avizului psihologic acordat în cadrul concursului și înscrierea sa pe lista definitivă a candidaților declarați admiși la testarea psihologică a fost respinsă în mod definitiv, aspectele de nelegalitate analizate în dosarul nr. x/2022 fiind exact cele evocate în cauza pendinte drept indicii de nelegalitate. Prin urmare, analizând sentința atacată, motivele de recurs și apărările formulate în întâmpinări în limitele trasate prin aspectele recurate prin căile de atac exercitate, Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe, prin care s-a apreciat ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, a fost dată cu aplicarea și interpretarea eronată a textelor normative expuse în paragrafele anterioare, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme nu există indicii temeinice de nelegalitate care să creeze o îndoiala rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ. Cum prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 impun o întrunire cumulativă a celor două condiții reglementate de un astfel de text normativ, în ipoteza neîndeplinirii condiției cazului bine justificat nu se mai impune analiza criticilor și apărărilor ce privesc condiția iminenței producerii unei pagube. În raport de considerentele expuse, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, va casa în parte sentința civilă nr. 177 din 28 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și, rejudecând, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul A., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată, menținând hotărârea primei instanțe în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității, excepției lipsei calității procesuale pasive și excepției prematurității.