ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4160/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: în principal obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicația astrocitom anaplazic; iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății să adopte Ordinul privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Prin sentința nr. 1411 din 15 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 1411 din 15 iulie 2022 a Curții de Apel București a exercitat recurs reclamantul A., criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltare a susținut că instanța a admis în mod eronat excepția inadmisibilității pe motiv că nu a formulat cerere adresată pârâților, arătând că, dimpotrivă, anterior promovării acțiunii în fața instanței de contencios administrativ s-a adresat cu o cerere autorităților pârâte, prin care a solicitat: în principal, obligarea la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (Avastin) pentru indicația astrocitom anaplazic. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății să adopte Ordinul privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

În dovedire a anexat cererea adresată pârâților și dovezile de comunicare prin poștă cu confirmare de primire.

Prin întâmpinarea înregistrată la 15.11.2022 intimatul-pârât Ministerul Sănătății a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

La rândul său, intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond pentru motivele arătate. Totodată, a depus răspuns la întâmpinarea Ministerului Sănătății, solicitând admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivare.

Asupra excepției nulității recursului, Înalta Curte s-a pronunțat în ședința publică din data de 28 septembrie 2023, conform celor consemnate în practicaua prezentei decizii.

II. Soluția instanței de recurs.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări, Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că soluția de inadmisibilitate a acțiunii a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea normelor legale aplicabile, incidența acestui motiv de recurs fiind de natură a determina casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

În fapt, prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (Avastin) pentru indicația astrocitom anaplazic; iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății să adopte Ordinul privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Prin sentința nr. 1411 din 15.07.2022 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, reținând instanța de fond că cererea reclamantului nu poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ atât timp cât acesta nu s-a adresat anterior autorităților cu o atare solicitare, astfel încât să fie în măsură să învestească instanța de judecată cu o acțiune întemeiată fie pe motivul nesoluționării în termenul legal a cererii, fie pe motivul refuzului nejustificat de rezolvare a acesteia.

Soluția instanței de fond a fost criticată de reclamant din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., clamând o interpretare și aplicare greșită a legii incidente în contextul reținerii inexistenței unei cereri adresate autorităților pârâte, susținând contrariul conform probatoriului administrat în cauză.

Conform cadrului normativ general în materie, respectiv art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."

În egală măsură, este de observat că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează, prin dispozițiile cuprinse la art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18, un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța are de analizat atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și existența unei vătămări produse reclamantului într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căreia nu poate fi sancționată conduita autorității publice.

În speță, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamantul nu s-a adresat anterior autorităților pârâte cu solicitarea ce face obiectul acțiunii, fără să examineze în mod concret și specific argumentele invocate și să-i pună în vedere părții să administreze dovezi pe chestiunea în discuție, pronunțând astfel o soluție cu încălcarea dreptului său la apărare și fără a intra în fondul chestiunii deduse judecății.

Raportat la dovezile administrate în cauză, așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de recurs, este de observat că sunt fondate susținerile recurentului-reclamant referitoare la admiterea în mod greșit a excepției inadmisibilității acțiunii pe motiv că nu s-ar fi adresat cu o cerere pârâților anterior promovării cererii de chemare în judecată, din înscrisurile arătate reieșind că s-a adresat autorităților pârâte cu o sesizare la data de 26.03.2021, anterior formulării acțiunii în justiție.

În acest context, deși erau îndeplinite condițiile legale necesare exercitării acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamant, cu referire la ipoteza nerezolvării unei cereri adresate autorității publice, prima instanță a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce a dus, în mod nelegal, la o necercetare a fondului litigiului.

Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la un examen efectiv al criticilor invocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată și în susținerea cărora a administrat înscrisurile depuse în recurs, prin raportare la apărările formulate de pârâți și la alte eventuale mijloace de probă necesare a fi administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond esențiale, necesare lămuririi situației de fapt.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. al prezentei decizii, constatând că sentința primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor legale aplicabile, de natură a atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) din același cod, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1411 din 15 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.