ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4097/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 872/CA/06.11.2020 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența unei hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile definitive nr. 145/CA/25.02.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2020 și autoritatea provizorie de lucru judecat a sentinței civile nr. 553/CA/02.06.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020. Revizuentul a precizat că motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are rolul de a asigura un remediu pentru îndreptarea unor situații juridice prin care s-au realizat dezlegări diferite și contradictorii a acelorași stări de fapt, eliminarea unor erori judiciare produse prin hotărâri judecătorești definitive și diferite, toate acestea pentru a da eficiență principiului stabilit de art. 6 din C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Decizia ce face obiectul prezentului recurs Prin Decizia nr. 479/R/2022 din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității cererii de revizuire și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 872/CA/06.11.2020 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul x/2020, ca tardiv formulată.

Recursul Împotriva Deciziei nr. 479/R/2022 din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs revizuentul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. În motivare, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se susține că, raportat la prevederile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 54 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 304/2004, prima instanță nu a judecat cererea de revizuire în compunerea prevăzută de lege, completul de judecată fiind compus din trei judecători, în loc de un judecător. Astfel, recurentul a susținut că a formulat cererea de revizuire împotriva sentinței civile nr. 872/CA/06.112020 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2020, judecata fiind în primă instanță. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că intimații au formulat întâmpinare prin care au invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, însă, cu ignorarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., instanța de judecată nu pășit la punerea în discuția părților a admisibilității acesteia și nu s-a pronunțat în consecință. Din această perspectivă consideră că instanța a încălcat reguli de procedură care conduc la nulitatea hotărârii pronunțate. A mai susținut recurentul că instanța de revizuire a pus în discuție din oficiu excepția tardivității formulării cererii, fără ca aceasta să fi fost invocată prin întâmpinare de către intimați. Totodată, instanța de revizuire a considerat că rămânerea definitivă a hotărârii revizuite s-a produs la data de 18.052022, însă pronunțarea deciziei civile nr. 324 a avut loc prin punerea acesteia la dispoziția părților la grefa instanței. Decizia civilă nr. 324 s-a redactat la data de 09.062022 și a fost comunicată revizuentului la data de 20.06.2022. În atare condiții, începerea curgerii termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi mai devreme de data de 09.062022, dată la care decizia prin care a rămas definitivă sentința revizuită a fost pusă la dispoziția părților la grefa instanței. În opinia recurentului, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. trebuie interpretate prin coroborarea acestora cu prevederile art. 396 alin. (2), art. 402 și art. 403 C. proc. civ. Această interpretare ar trebui să se realizeze, în opinia noastră, în sensul asigurării dreptului părților la realizarea unei judecăți echitabile, justiția fiind un serviciu public. Suprimarea accesului subsemnatului la o cale de atac prevăzută de lege prin aplicarea și interpretarea restrictivă a prevederilor legale este de natură să încalce principiul liberului acces la justiție și principiul soluționării echitabile a cauzelor, stabilite în preambulul C. proc. civ. În susținerea încălcării dreptului recurentului la acces la justiție și la un proces echitabil, a arătat că prin decizia recurată instanța de revizuire a suprimat și dreptul la o cale de atac, expres prevăzută de art. 513 alin. (5) și (6) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată, iar pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, care este de competența Completului de 5 judecători.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității acestuia. Excepțiile inadmisibilității și nulității au fost respinse de instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul A. este nefondat pentru considerentele care urmează: Primul motiv de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., are în vedere nelegala alcătuire a instanței. Din perspectiva acestui caz, recurentul a învederat o pretinsă greșită compunere a completului care a judecat cererea sa de revizuire, raportată, în opinia sa, la un număr necorespunzător de judecători. În mod eronat, însă, susține recurentul că, la soluționarea cererii sale de revizuire, completul trebuia să fie compus din același număr de judecători ca și la instanța ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, în speță, dintr-un singur judecător. Acest motiv de casare este nefondat pentru următoarele considerente: Revizuirea soluționată prin hotărârea atacată în cauză a fost formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se existența unor hotărâri potrivnice. În recurs se invocă faptul că deși hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunțată de un judecător, în primă instanță, revizuirea a fost soluționată de trei judecători, ignorându-se dispozițiile art. 54 din Legea nr. 304/2004. Cu alte cuvinte se susține că revizuirea fiind o cale de atac de retractare ar trebui judecată de un complet format din același număr de judecători precum cel care a pronunțat hotărârea atacată prin cererea de revizuire. Specific căilor de atac de retractare este faptul că se soluționează chiar de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și care vizează retragerea propriei hotărâri și pronunțarea uneia legale. Or, potrivit art. 510 alin. (2) prima teză C. proc. civ. "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre." Mai mult, legat de soluțiile pe care le poate pronunța această instanță, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre. Ca atare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri nu este o cale de retractare propriu-zisă, întrucât este de competența altei instanțe decât cea care a pronunțat hotărârea atacată, și anume instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, care nu poate face altceva decât să anuleze cea din urmă hotărâre, acest argument neputând sta, astfel, la baza concluziei că ar trebui judecată de un complet format din același număr de judecători precum cel care a pronunțat hotărârea atacată prin cererea de revizuire. De asemenea, nu poate reprezenta un argument în acest sens referirea la prevederile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată", având în vedere că aceste prevederi ale C. proc. civ. nu reglementează compunerea completului de judecată cu un anumit număr de judecători, cu excepția câtorva dispoziții speciale din cadrul recursului, de exemplu art. 484 alin. (3) pct. 1 sau art. 493 alin. (1) C. proc. civ. Normele ce reglementează compunerea completului de judecată se regăsesc în cadrul art. 54 din Legea nr. 304/2004, la care se face referire și în recurs, dar acestea prevăd doar numărul de judecători pentru judecata în primă instanță, apel și recurs, iar nu și în cazul judecării revizuirilor. În jurisprudența C. proc. civ. de la 1865 (de exemplu, decizia nr. 2093 din 28 mai 2002, secția civilă, CSJ), cod unde se reglementa în cadrul art. 326 alin. (1) că cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, pentru a se ajunge la concluzia că soluționarea cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs a fost în mod greșit soluționată de un singur judecător, s-a reținut că, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, prevăzută în art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., este de competența de soluționare a unei instanțe superioare, în cazul judecării acestei revizuiri de către un singur judecător ar fi încălcat principiul potrivit căruia la instanța superioară completul de judecată se formează cu un judecător în plus față de cel care a pronunțat hotărârea atacată. Nu este lipsit de importanță nici faptul că, în condițiile în care această alcătuire este una ce ilustrează includerea în completul de judecată a unui număr de judecători mai mare decât cel ce este specific judecății în primă instanță, iar decizia asupra cererii de revizuire a fost adoptată de Curtea de apel cu votul unanim al celor cei trei judecători - membri ai completului, prin prisma principiului general cine poate mai mult poate și mai puțin (qui potest plus, potest minus), Înalta Curte apreciază că nu există temei spre a reține incidența în cauză a motivului de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., pentru că finalitatea acestei norme este aceea de a asigura respectarea cerințelor minimale imperative de alcătuire a instanței. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că și acesta este nefondat. Curtea de Apel Brașov a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire, care potrivit art. 248 C. proc. civ. are prioritate de soluționare în raport cu dezbaterile asupra admisibilității cererii de revizuire. Înalta Curte reține că potrivit art. 513 alin. (1) C. proc. civ. o cerere de revizuire "se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată", astfel că în condițiile art. 248 C. proc. civ.,,(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Astfel, Curtea de Apel Brașov a stabilit soluționarea cu prioritate a excepției de tardivitate a cererii de revizuire, având a verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul legal de promovare a prezentei cereri de revizuire, ca și condiție de exercitare a acestei căi extraordinare de atac; admițând-o, au devenit inutile dezbaterile asupra admisibilității cererii de revizuire. Totodată, Înalta Curte mai constată că revizuentul a fost reprezentat de apărătorul său ales la termenul de judecată din data de 14 septembrie 2022, când instanța a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire, excepție pe care a pus-o în discuția părții, reținând apoi cauza în pronunțare pe acest aspect. În ceea ce privește argumentele recurentului referitoare la soluția de admitere a excepției tardivității și respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte le apreciază, de asemenea, a fi nefondate. Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri." În cauză, revizuentul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 872 din 06.11.2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 324 din 18.05.2022 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât aceasta ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 145/25.02.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov, definitivă prin decizia civilă nr. 333/18.05.2021 a Curții de Apel Brașov. Cererea de revizuire formulată de revizuentă a fost înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 08.07.2022, conform datei menționate în ștampila registraturii instanței aplicată pe cerere- dosarul de revizuire. Calculul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) C. proc. civ.: "3. când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni." De asemenea, alin. (2) al aceluiași text de lege dispune: "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează." Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății, reiese că decizia instanței de revizuire este legală, având în vedere că data la care a rămas definitivă sentința civilă nr. 872 din 06.11.2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, este data pronunțării Deciziei nr. 324 din 18.05.2022 a Curții de Apel Brașov, astfel încât termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a fost respectat de către revizuent, aceasta depunând cererea de revizuire la data de 08.07.2022, cu încălcarea termenului stipulat în acest sens. Se mai invocă de către recurent și încălcarea de către instanța de revizuire a normelor de procedură a căror sancțiune atrage nulitatea absolută a hotărârii, prin blocarea accesului la calea de atac a recursului odată cu inserarea greșită în dispozitivul hotărârii atacate a mențiunii "definitivă". Înalta Curte constată că mențiunea din dispozitivul Deciziei nr. 479/R/2022 din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că aceasta este definitivă, nu împiedică partea în a declara calea de atac prevăzută de lege, ceea ce s-a și întâmplat în speță. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul ca nefondat.