ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4007/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Aleșd la data de 01.07.2022, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Deciziei nr. 46827/05.05.2022 prin care s-a dispus respingerea Cererii de plată înregistrată la FGA sub nr. x/20.10.2021, pe care a formulat-o ca urmare a decesului lui B. ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 29.04.2021 și pe cale de consecință să se dispună acordarea despăgubirilor de 50.000 RON solicitate prin cererea de plată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 247/22.02.2023, Judecătoria Aleșd a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Aleșd, invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 aplicabilă în prezenta cauză, art. 10 din Legea 554/2004, apreciind că cererea reclamantului de anulare a Deciziei FGA nr. 46827/05.05.2022 reprezintă o cerere de anulare a unui act administrativ, care este supusă regulilor de competență prevăzută de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

La data de 04.04.2022 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București cu nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 772 din data de 08.05.2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București invocată din oficiu și a declinat cauza privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Judecătoriei Aleșd.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că norma de procedură ce reglementează competența se stabilește în raport de dispozițiile art. 24 C. proc. civ., fiind norma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, normele de procedură fiind de imediată aplicare.

Așadar, competența materială de soluționare a cererii este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 arătată, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanță, respectiv cum așa au fost modificate prin intrarea în vigoare la 24.09.2021 a O.U.G. nr. 102/2021 art. I pct. 23 și III alin. (1), dispoziții care prevăd următoarele:

"(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Prin urmare, dispozițiile speciale de competență sunt foarte clare și aplicabile cauzei, în defavoarea celor generale de competență prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în cauză aflându-ne în prezența unei norme de competență expres prevăzută de lege pentru contestarea deciziilor FGA, în activitatea desfășurată de aceasta în temeiul legii nr. 213/2015.

În ceea ce privește dispoziția prevăzută de art. VI din O.U.G. nr. 102/2021 invocată de reclamant, care prevede că "Procedurile administrative gestionate de Fondul de garantare a asiguraților pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, proceduri care au fost începute anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora", aceasta reglementează normele de drept aplicabile procedurii administrative - din fața Fondului - și nu procedurii judiciare, pentru care sunt aplicabile dispozițiile noi de procedură conform art. 24 C. proc. civ.

De asemenea, s-a mai reținut faptul că, în cauză, sunt aplicabile și dispozițiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd: (3) "În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său" și ale art. 116 C. proc. civ. care reglementează alegerea instanței de către reclamant, în cazul unor instanțe deopotrivă competente, iar în cauză poate fi ori instanța de la sediul pârâtului - Judecătoria Sector 2 București -, fie instanța de la sediul reclamantului- Judecătoria Aleșd.

Prin urmare, interpretând în ansamblul său modificările aduse Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, și observând dispozițiile exprese ale art. 131 C. proc. civ., care îl obligă pe judecător să își verifice competența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, Curtea, în raport de art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și făcând aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., a admis excepția invocată și a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Aleșd, având în vedere valoarea pretenției, de 50.000 RON.

Ca urmare a ivirii conflictului negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Aleșd, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată vizează obligarea pârâtului la anularea Deciziei nr. 46827/05.05.2022 prin care s-a dispus respingerea Cererii de plată înregistrată la FGA sub nr. x/20.10.2021, pe care a formulat-o ca urmare a decesului lui B. ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 29.04.2021 și pe cale de consecință, acordarea despăgubirilor de 50.000 RON solicitate prin cererea de plată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021 (în vigoare începând cu data de 24.09.2021):

"(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Până la data de 24.09.2021, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 prevedea că:

"În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestație, în condițiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare."

Cu alte cuvinte, competența materială de soluționare a cererii este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 arătată, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanță, respectiv cum așa au fost modificate prin intrarea în vigoare la 24.09.2021 a O.U.G. nr. 102/2021 art. I pct. 23 și III alin. (1), dispoziții care prevăd următoarele:

"(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Or, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Aleșd la data de 01.07.2022, ulterior modificărilor legislative sus-menționate și raportat la petitul cererii și la motivele expuse în susținere, Înalta Curte constată că prin acțiunea formulată, reclamantul nu se prevalează de existența unei hotărâri judecătorești de anulare a unor acte administrative, ci obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea FGA să soluționeze cererea de plată formulată de reclamant.

În raport de conținutul cererii, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o acțiune patrimonială dată în competența de soluționare a instanței civile de drept comun, stabilită conform C. proc. civ. și având în vedere dispozițiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd: (3) "În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său" și ale art. 116 C. proc. civ. care reglementează alegerea instanței de către reclamant, în cazul unor instanțe deopotrivă competente, Înalta Curte constată că atât timp cât reclamantul a optat pentru instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul, această instanță este competentă atât material, cât și teritorial să soluționeze litigiul pendinte.

Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Aleșd.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Judecătoriei Aleșd.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.