ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3992/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 18.11.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 2868/17.11.2022 emisă de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători prin care i-a fost respinsă cererea de transfer din etapa a II-a de la Judecătoria Botoșani la Tribunalul Botoșani.

La data de 30 mai 2023, contestatorul a depus o cerere, prin care precizează că a fost transferat la Tribunalul Suceava de la 1 mai 2023 și pe cale de consecință renunță la judecata cererii deduse judecății, iar acțiunea nu mai prezintă interes.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat să se ia act de cererea recurentie de renunțare la judecată.

Din actele dosarului rezultă că Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea unei contestații formulate împotriva Hotărârii nr. 2868/17.11.2022 emisă de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători prin care contestatorului A. i-a fost respinsă cererea de transfer din etapa a II-a de la Judecătoria Botoșani la Tribunalul Botoșani.

La data de 30 mai 2023, contestatorul a depus o cerere, prin care a precizat că a fost transferat la Tribunalul Suceava de la 1 mai 2023 și solicită să se ia act că renunță la judecata contestației.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că, renunțarea la judecată este un act procesual de desistare prin care reclamantul urmărește abandonarea instrumentului procesual instituit de lege pentru realizarea sau, după caz, protejarea dreptului său subiectiv civil.

Practic, reclamantul renunță la exercitarea mijloacelor procesuale pe care le-a pus în mișcare începând cu momentul formulării cererii de chemare în judecată, întrerupând parcursul procesual pe care îl putea parcurge până la o posibilă realizare a drepturilor și intereselor sale legitime.

În acest sens relevante sunt dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează că "reclamantul poate renunța la judecată pe tot parcursul procesului, în orice fază a acestuia, renunțarea putând fi făcută atât verbal, în fața instanței de judecată, cât și în formă scrisă, inclusiv printr-un înscris sub semnătură privată".

Având în vedere că, manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, conform căruia părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare, ci și libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenției supuse judecății, Înalta Curte va lua act de renunțarea contestatorului la soluționarea contestației deduse judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 2868 din 17 noiembrie 2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 C. proc. civ., ia act de renunțarea contestatorului A. la judecata contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 2868 din 17 noiembrie 2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.