ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3938/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3938/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 19 septembrie 2023
Asupra contestației privind tergiversarea procesului;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată de petenta A., înregistrată la data de 27 iunie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect contestația privind tergiversarea procesului în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, s-a solicitat "pregătirea judecării recursului, judecarea acestuia, pronunțarea unei soluții, motivarea și comunicarea deciziei", față de împrejurarea că recursul a fost înregistrat în dosarul antemenționat la data de 21.04.2023.
Examinând contestația prin prisma actelor și lucrările dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Titlul IV din C. proc. civ. (art. 522-526), sub denumirea "Contestație privind tergiversarea procesului", reglementează un mijloc procesual pus la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situații.
Înalta Curte reține că ceea ce caracterizează toate cazurile de contestație este pasivitatea instanței de judecată, care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părților și terților și nu le folosește, sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
În jurisprudența instanțelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curți, s-a reținut în mod constant că problema soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil, se apreciază în raport de criterii obiective ce țin de datele statistice, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanță/pe completele de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfășurării anumitor proceduri prealabile specifice.
Din această perspectivă, la analiza respectării "termenului optim și previzibil" în soluționarea cauzelor trebuie luate în considerare elementele obiective, care țin de volumul de activitate al instanței, de natura litigiului, de obiectul dosarului. De asemenea, prioritate au anumite cauze care au caracter urgent potrivit legii și regulamentului instanțelor judecătorești, petentul nefiind parte într-o astfel de cauză.
Pe de altă parte, "termenului optim și previzibil" evocă celeritatea procedurii, dar nu o celeritate cu orice preț, ci una "rezonabilă", adică una care să nu sacrifice, în ultimă instanță, calitatea actului de justiție.
Totodată, contestația privind tergiversarea procesului nu trebuie privită ca o posibilitate de sancționare a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care se constată că soluționarea cauzei a fost a amânată nejustificat și se pot dispune măsuri pentru înlăturarea situației care a provocat întârzierea.
În prezenta cauză se solicită "pregătirea judecării recursului, judecarea acestuia, pronunțarea unei soluții, motivarea și comunicarea deciziei" în dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Din verificarea înscrisurilor și a actelor de procedură aflate la dosar se constată că dosarul la care face referire contestatoarea a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.04.2023, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 24.05.2024, la dosar fiind înregistrate cererea de recurs și întâmpinarea.
Pe de altă parte, trebuie precizat că prin recurgerea la această procedură judiciară necontencioasă, părțile litigante nu trebuie să se îndepărteze de la scopul pe care legiuitorul l-a avut în vedere atunci când a reglementat instituția juridică a contestației la tergiversare, în sensul că nu orice întârziere în efectuarea unui act procedural echivalează cu tergiversarea procesului, în a doua situație trebuind dovedită reala nerezonabilitate a întârzierii.
Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că în raport de datele concrete ale dosarului nu se poate reține existența unei tergiversări prin încălcarea termenului optim și previzibil în modalitatea în care a fost instrumentat dosarul în procedura prealabilă și ulterior acesteia.
În acest context, în mod evident, nu se poate susține "pasivitatea instanței de judecată" care, astfel cum s-a stabilit și în doctrină caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 524 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația privind tergiversarea procesului, formulată de contestatoarea A. cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată astăzi, 19 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.