ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3873/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la data de 11.06.2019 sub nr. x/2019 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Banca Națională a României a solicitat:

1) să se constate refuzul pârâtei de a soluționa cererea NOTIFICARE nr. 61 din 11.03.2019 transmisa prin BEJ B., prin care reclamantul a solicitat să i se restituie 31 de monede din aur din care 5 zecchino venețieni cu titlul 999%, în greutate brută totală de 17,4700 grame, cu un conținut de 17,4525 grame aur fin, 5 galbeni mari, Austro Ungaria cu titlul 985%, în greutate brută totală de 69,8180 grame, cu un conținut de 68,8405 grame aur fin, 4 Icosari, Turcia, cu titlul 830%, în greutate brută totală de 6,2000 grame, cu un conținut de 5,1460 grame aur fin, 17 Mahmudele cu titlul 800%, în greutate brută totală de 78,2000 grame, cu un conținut de 62,5600 grame aur fin, confiscate abuziv în anul 1951 de autoritățile comuniste tatălui C., aflat la Penitenciarul Gherla și predate B.R.P.R.în anul 1953;

2) obligarea pârâtei, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, să plătească daune materiale și morale în valoare estimată la 220.000 RON ce urmează a fi stabilită prin expertiză, pentru prejudiciul cauzat timp de 3 luni, de întârzierea soluționării cererii NOTIFICARE nr. 61 din 11.03.2019 transmisă prin BEJ B.;

3) obligarea pârâtei să plătească daune cominatorii sau penalități de 100 RON/zi de la data rămânerii definitive a sentinței, dacă întârzie să soluționeze cererea NOTIFICARE nr. 61 din 11.03.2019 transmisă prin BEJ B..

Totodată a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6370 din 04.10.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a - contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secțiile contencios administrativ și fiscal.

Astfel, dosarul fost înregistrat la data de 27.11.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub același număr unic, respectiv sub nr. x/2019.

Hotărârea ce fac obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți

Prin sentința civilă nr. 84 din 05 februarie 2020 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile insuficientei timbrări, inadmisibilității acțiunii în constatare și autorității de lucru judecat.

Deopotrivă, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta BANCA NATIONALA A ROMANIEI, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 84 din 05 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A. și, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și admiterea cererii prin care a solicitat:

1) să se constate refuzul pârâtei de a soluționa cererea NOTIFICARE nr. 61 din 11.03.2019 transmisa prin BEJ B., prin care reclamantul a solicitat să i se restituie 31 de monede din aur din care 5 zecchino venețieni cu titlul 999%, în greutate brută totală de 17,4700 grame, cu un conținut de 17,4525 grame aur fin, 5 galbeni mari, Austro Ungaria cu titlul 985%, în greutate brută totală de 69,8180 grame, cu un conținut de 68,8405 grame aur fin, 4 Icosari, Turcia, cu titlul 830%, în greutate brută totală de 6,2000 grame, cu un conținut de 5,1460 grame aur fin, 17 Mahmudele cu titlul 800%, în greutate brută totală de 78,2000 grame, cu un conținut de 62,5600 grame aur fin, confiscate abuziv în anul 1951 de autoritățile comuniste tatălui C., aflat la Penitenciarul Gherla și predate B.R.P.R.în anul 1953;

2)obligarea pârâtei, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, să plătească daune materiale și morale în valoare estimată la 220.000 RON ce urmează a fi stabilită prin expertiză, pentru prejudiciul cauzat timp de 3 luni, de întârzierea soluționării cererii NOTIFICARE nr. 61 din 11.03.2019 transmisă prin BEJ B.;

3) obligarea pârâtei să plătească daune cominatorii sau penalități de 100 RON/zi de la data rămânerii definitive a sentinței, dacă întârzie să soluționeze cererea NOTIFICARE nr. 61 din 11.03.2019 transmisă prin BEJ B..

Totodată a solicitat plata cheltuielilor de judecată, respectiv 350 RON taxă de timbru achitată la fond și 175 RON, pe care o va achita la recurs.

În dezvoltarea criticilor sale recurentul susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., respectiv art. 6&1 din Convenție Europeana a Drepturilor Omului si art. 20 din Constituția României, care prevede ca legislația națională trebuie interpretată în concordanță cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar in situația existentei unor neconcordante, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat si in cauza S.C. Pilot Service C.Romaniei din iunie 2008 ca obligația de a executa o hotărâre nu se limitează fa dispozitiv, 'învederând ca art. 6 &. 1 din Convenție nu face nici o distincție intre hotărârile prin care se admite acțiunea si cele prin care se respinge acțiunea si ca indiferent de rezultat, hotărârea trebuie sa fie respectata si aplicata si a reamintit ca in cauza Zazanis si alții c.Greciei a statuat ca obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autoritățile nu pot 'împiedica si cu atât mai mult nu pot repune in discuție fondul problemei soluționate prin hotărârea judecătoreasca.

De asemenea, în cauza Amuraritei c.Romaniei din septembrie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reamintit ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) trebuie interpretat prin prisma principiului preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat in preambulul' Convenției.

Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune printre altele, ca soluțiile definitive date de instanței judecătorești sa nu mai poată fi contestata (Brumarescu. României &6).

Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie sa depună diligente pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe si sa interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problema (a se vedea mutatis mutandis Gjonbocari si altli c.Albaniei & 66).

In cauza Amuraritei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca instanțele ar fi trebuit sa tina cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, cu privire la situația terenului din locul numit B.

Repunerea in discuție a situației soluționate prin hotărâri judecătorești definitive nu poate fi justificata prin prisma art. 6 &1 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis, RiabYkh c.Rusiei,&52).

Instanțele sesizate cu acțiunea in revendicare, ar fi trebuit sa tina cont de probele pe care părțile le-au administrat in procedurile anterioare de partaj, nulitate act, in care s-a soluționat definitiv problema suprafeței de teren si nu ar fi trebuit sa mai repună in discuție constatările jurisdicțiilor anterioare.

În concluzie, Curtea, reținând în esență că instanțele nu au respectat dreptul părții la un proces echitabil a constatat încălcarea art. 6&1 din Convenție în acea cauză.

În continuare, recurentul invocă Decizia nr. 1777 din 25 iunie 2015 pronunțată în recurs de secția a II-a civilă a Înaltei Curți, având ca obiect constatare nulitate absolută clauză contractuală, prin care instanța supremă a hotărât că între excepția autorității de lucru judecat și puterea de lucru judecat, există o distincție clară. Astfel, condiția de aplicare a autorității de lucru judecat presupune identitatea de acțiuni (părți, obiect și a juridică) ce oprește repetarea judecății, iar puterea, prezumția de lucru judecat, impune ecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre. În speță, înalta Curte a reținut că, în mod corect, instanța de apel a precizat că nu respinge acțiunea în baza autorității de lucru judecat, ci are obligația de a judeca în fond, însă soluția trebuie să țină cont de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept dedusă judecății, dând eficiență prezumției de lucru judecat, că a mai fost odată dezlegată chestiunea litigioasă.

Totodată, invocă și Decizia nr. 2357 din 5 iunie 2015 pronunțată în recurs de secția de contencios administrativ si Fiscal a Înaltei Curți de Casație si Justiție, având ca obiect acțiune în anulare.

Recurentul solicită instanței a avea în vedere dispozițiile art. 52 din Constituția României, care prevăd că persoana vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea într-un termen legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și recuperarea pagubei.

Susține că aceleași dispoziții sunt cuprinse și în prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată.

Prin Legea nr. 554/2004, s-a reglementat obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ fiscal. Astfel, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din legea menționată, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei și eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Cererea de despăgubire morală este o cerere accesorie petitului principal, prin care se stabilește dacă un act administrativ sau refuzul de a se soluționa o cerere au caracter vătămător pentru persoana care pretinde acest lucru.

În ceea ce privește susținerile intimatei din întâmpinare, în sensul că monedele nu mai există fizic si de aceea nu pot fi restituite in naturacele 31 monede și invocă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 8923/10.11.2005 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul x/2003, recurentul arată că, în realitate. 5 zecchino venetieni cu titlul 999%, în greutate bruta totala de 17,4700 grame, cu un conținut de 17,4525 grame aur fin au fost confiscate abuziv si predate paratei, alături de alte 26 monede ce au fost topite ilegal (5 galbeni mari, Austro Ungaria cu titlul 985%, in greutate bruta totala de 69,8180 grame, cu un conținut de 68,8405 grame aur fin, 4 Icosari, Turcia, cu titlul 830%, in greutate bruta totala de 6,2000 grame, cu un conținut de 5,1460 grame aur fin, 17 mahmudele cu titlul 800%, în greutate bruta totala de 78,2000 grame, cu un conținut de 62,5600 grame aur fin, nu și cele 5 zecchino venetieni.

Susține că a prezentat dovada abuzului paratei BANCA NAȚIONALA A ROMÂNIEI prin Guvernator - respectiv sentința penală nr. 1250 din 10 iunie 1953 pronunțata de Tribunalul Popular al Raionului Gherla în dosarul nr. x/1953, care reține în considerente ca 5 zecchino venetieni cu titlul 999%, in greutate bruta totala de 17,4700 grame, cu un conținut de 17,4525 grame aur fin nu au fost topite, pr26 monede au fost topite ilegal in laboratorul Băncii de Stat (5 galbeni mari, Austro Ungaria cu titlul 985%; în greutate bruta totala de 69,8180 grame, cu un conținut de 68,8405 grame aur fin, 4 Icosari, Turcia, cu titlul 830%, in greutate bruta totala de 6,2000 grame, cu un conținut de 5,1460 grame aur fin, 17 Mahmudele cu titlul 800%, in greutate bruta totala de 78,2000 grame, cu un conținut de 62,5600 grame aur fin), deși erau exceptate de la cedare fostei BNR și sentința civila nr. 8923/2005 pronunțată în dosarul nr. x/2003, prin care Judecătoria Sectorului 2 București a dispus obligarea BNR la plata sumei 6729,74 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând c/val. monedelor ridicate abuziv de la autorul C.. Pentru a da aceasta soluție instanța a reținut în motivare:

"In cursul anului 1951, autorul reclamantului, numitul C. se afla In Penitenciarul Gherla în executarea unei pedepse privative de libertate Cu ocazia unei percheziții corporale efectuate asupra acestuia, organelle DGP au descoperit în proteza de lemn a piciorului, un număr de 31 monede de aur pe care le-au ridicat in vederea confiscării. Autorul reclamantului a fost trimis in judecată și condamnat prin sentința penală nr. 1250/10 iunie 1953 a Tribunalului Popular al Raionului Gherla, rămasa definitivă prin dec.pen. nr. 5165/6 sept. 1953 a Tribunalului Regional Cluj la o pedeapsa de 3 luni închisoare corecțională pentru săvârșirea infractiunilprev.de art. 14 alin. (1) si 2 din Legea nr. 284/1947, dispunandu-se totodată si confiscarea a 5 zechini venetieni si predarea către inculpate a sumei de 1266,16 RON, reprezentând c/valoarea celorlalte 26 monede, care s-a reținut a nu fi interzise la deținere ș care fuseseră topite in intervalul cuprins intre data ridicării lor si cea a pronunțării sentinței de condamnare.

Mai retine instanța ca cei 5 zecchino venetieni aveau un conținut de 17,4525 grame aur fin, având la data efectuării expertizei o valoare de 762,67 RON, iar celelalte 26 de monede un conținut de 136,5465 grame aur fin in valoare de 5.967,07 RON.

In raport cu situația de fapt reținuta, instanța constată că în drept lipsirea autorului reclamantului de posesia celor 31 de monede din aur de către autoritățile comuniste a fost abuzivă. Pe de altă parte, în privința celor 5 zecchino venetieni, actul normativ în temeiul căruia au fost confiscati-Legea nr. 284/1947-este calificat ca abuziv de dispoz.art. 26 alin. 1A2 lit. bdin O.U.G. nr. 190/2000 republicata, modificata si completata prin Legea nr. 591/2004. Pe de alta parte, în privința celorlalte 26 de monede, chiar prin sentința de condamnare s-a reținut ca acestea nu erau interzise la deținere nici chiar de acest act normativ. In aceste condiții, ridicarea lor de la autorul reclamantului si apoi distrugerea lor prin topire in laboratoarele paratei se înscriu in sfera noțiunii de "preluare abuzivă", în sensul dispoz. O.U.G. nr. 190/2000, restituirea formala a echivalentului lor prin sentința menționată nefiind de natura sa înlăture abuzul, mai ales ca in cauza nu s-a făcut dovada de către parata (reprezentanta statului in prezentul litigiu) ca dispoziția de plata către reclamant a sumei de 1266,16 RON s-a realizat efectiv.

Susține astfel recurentul că instanțele au recunoscut dreptul de proprietate asupra celor 31 monede de aur și au considerat confiscarea lor ca fiind lipsită de orice temei legal. (Sentința civila nr. 8923/2005 pronunțata in dosar nr. x/2003 si sentința penala nr. 1250 din 10 iunie 1953 pronunțata de Tribunalul Popular al Raionului Gherla in dosar nr. x/1953, care reține în considerente că 26 monede de aur au fost topite ilegal in laboratorul Băncii de Stat)

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii sale de chemare în judecată, prin care solicită instanței

1) să se constate refuzul pârâtei de a soluționa cererea NOTIFICARE nr. 61 din 11.03.2019 transmisa prin BEJ B., prin care reclamantul a solicitat să i se restituie 31 de monede din aur din care 5 zecchino venețieni cu titlul 999%, în greutate brută totală de 17,4700 grame, cu un conținut de 17,4525 grame aur fin, 5 galbeni mari, Austro Ungaria cu titlul 985%, în greutate brută totală de 69,8180 grame, cu un conținut de 68,8405 grame aur fin, 4 Icosari, Turcia, cu titlul 830%, în greutate brută totală de 6,2000 grame, cu un conținut de 5,1460 grame aur fin, 17 Mahmudele cu titlul 800%, în greutate brută totală de 78,2000 grame, cu un conținut de 62,5600 grame aur fin, confiscate abuziv în anul 1951 de autoritățile comuniste tatălui C., aflat la Penitenciarul Gherla și predate B.R.P.R.în anul 1953;

2)să oblige pârâta Banca Națională a României prin Guvernator, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, să plătească daune materiale și morale în valoare estimată la 220.000 RON ce urmează a fi stabilită prin expertiză, pentru prejudiciul cauzat timp de 3 luni, de întârzierea soluționării cererii NOTIFICARE nr. 61 din 11.03.2019 transmisă prin BEJ B.;

3) să oblige pârâta Banca Națională a României prin Guvernator să plătească daune cominatorii sau penalități de 100 RON/zi de la data rămânerii definitive a sentinței, dacă întârzie să soluționeze cererea NOTIFICARE nr. 61 din 11.03.2019 transmisă prin BEJ B..

Totodată a solicitat plata cheltuielilor de judecată, respectiv 350 RON taxă de timbru achitată la fond și 175 RON, pe care o va achita la recurs.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantul A. a formulat întâmpinare intimata-pârâtă Banca Națională a Românieei, în cadrul căreia, fără a invoca excepții, a susținut că reclamantul s-a rezumat la a invoca în mod formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., fără însă a argumenta care ar fi aspectele de nelegalitate pe care ar trebui să le analizeze insanța supremă, lipsind așadar, dezvoltarea motivelor de recurs.

Arată că, în cuprinsul recursului reclamantul a expus dispoziții normative ori constituționale, precum și pasaje din hotărâri pronunțate de instanțele naționale ori hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, fără a preciza în concret în ce ar consta conflictul dintre acestea și sentința recurată.

În concluzie, intimata susține că recurentul -reclamant nu a făcut dovada unui prejudiciu și nici a nelegalității sentinței recurate.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea intimatei Banca Națională a României i-a fost comunicată în termenul legal, recurentul A. a nu a combătut apărările acesteia în cadrul unui Răspuns la întâmpinare astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) incidente și în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) și art. 494 C. proc. civ.

Cu o zi înainte de termenul de judecată din data de 13.09.2023, respectiv la data de 12.09.2023, recurentul - reclamant a transmis pe e-mail la instanță Concluzii Scrise, la care a atașat Procura specială nr. 804/12.09.2022, copia sentinței civile nr. 6110/2021 din 19.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 și copia Deciziei 3003/19.11.2021, privind admiterea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul -Lege nr. 118/1990 republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 16.12.2020 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 13.09.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, după soluționarea cu prioritate a excepției nulității recursului, în conformitate art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepție invocată oral în ședința publică de la acest termen de judecată de către reprezentantul intimatei - pârâte Banca Națională a României, în sensul respingerii acesteia, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate, la apărările din întâmpinare și la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru motivele arătate în continuare:

În prealabil, în ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată oral de reprezentantul intimatei - pârâte Banca Națională a României, în ședința publică de la acest termen de judecată, amintește Înalta Curte că a fost soluționată înainte de a se deschide dezbaterile pe fondul recursului, în sensul respingerii acesteia, considerentele avute în vedere de instanță la pronunțarea acestei soluții regăsindu-se în practicaua prezentei hotărâri.

Trecând la analizarea cererii de recurs, ca o primă observație, constată Înalta Curte că, în ceea ce privește motivele de recurs formulate, deși, în preambulul recursului recurentul - reclamant a invocat încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor sale acesta nu a a expus însă argumente de nelegalitate referitoare la încălcarea de către instanța de fond a unor reguli de procedură, din cuprinsul recursului nefiind identificate norme de procedură pretins a fi încălcate de către judecătorul fondului.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", iar potrivit prevederilor art. 175 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură este lovit de nulitate dacă, prin nerespectarea cerinței legale, s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.

Or, lecturând cererea de recurs, Înalta Curte constată că prin criticile formulate de către recurent, acesta nu evocă niciuna dintre ipotezele reglementate de pct. 5 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., astfel că instanța de recurs nu poate analiza hotărârea recurată din această perspectivă, invocarea acestui motiv de nelegalitate fiind doar formală.

Așadar, problema de drept dedusă judecății în această cale de atac este aceea a verificării legalității hotărârii ce face obiectul judecății din perspectiva corectei interpretări și aplicări de către prima instanță a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, motivele de recurs fiind încadrabile doar în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Constată Înalta Curte că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Analizând dacă acest motiv de casare este incident în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește contextul factual, prezentul demers judiciar vizează solicitarea reclamantului A., întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, de a se constata refuzul pârâtei Banca Nțaională a României, prin Guvernator, de a soluționa cererea de Notificare nr. x din 11.03.2019 transmisă prin BEJ B., prin care a solicitat să i se restituie 31 de monede din aur din care 5 zecchino venețieni cu titlul 999%, în greutate brută totală de 17,4700 grame, cu un conținut de 17,4525 grame aur fin, 5 galbeni mari, Austro Ungaria cu titlul 985%, în greutate brută totală de 69,8180 grame, cu un conținut de 68,8405 grame aur fin, 4 Icosari, Turcia, cu titlul 830%, în greutate brută totală de 6,2000 grame, cu un conținut de 5,1460 grame aur fin, 17 Mahmudele cu titlul 800%, în greutate brută totală de 78,2000 grame, cu un conținut de 62,5600 grame aur fin, confiscate abuziv în anul 1951 de autoritățile comuniste tatălui C., aflat la Penitenciarul Gherla și predate B.R.P.R.în anul 1953;

Deopotrivă, recurentul - reclamant a solicitat, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei Banca Națională a României prin Guvernator la plata daunelor materiale și morale în valoare estimată la 220.000 RON ce urmează a fi stabilită prin expertiză, pentru prejudiciul cauzat timp de 3 luni, de întârzierea soluționării cererii NOTIFICARE nr. 61 din 11.03.2019 transmise prin BEJ B., precum și la plata de daune cominatorii sau penalități de 100 RON/zi de la data rămânerii definitive a sentinței, dacă întârzie să soluționeze cererea.

Astfel, față de temeiul de drept invocat de recurentul - reclamant prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.".

Totodată, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."

De asemenea, potrivit art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004,

"1. Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1) poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea pârâtă să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă,

3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru."

Deopotrivă, Înalta Curte reține ca fiind relevante și dispozițiile art. 2 alin. (2) din același act normativ, respectiv Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce prevăd că " 2. Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

Așadar, dreptul la acțiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate, nu doar în ceea ce privește un act administrativ unilateral, ci și în cazul unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, având în vedere că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea".

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond că cererea recurentului - reclamant are caracterul refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, în sensul dispozițiilor legii contenciosului administrativ, prima instanță respectând întocmai dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., ce prevăd că " Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii.."

Astfel, prin cererea de chemare în judecată recurentul - reclamant a invocat refuzul intimatei - pârâte Banca Națională a României de a soluționa cererea de Notificare nr. x din 11.03.2019 transmisă prin BEJ B..

Or, față de conținutul Adresei nr. x/28.03.2019 emisă de Banca Națională a României și atașată la dosarul înregistrat inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta este un act administrativ în reglementarea dată de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar faptul că reclamantul este nemulțumit de acest răspuns nu poate conduce la admiterea acțiunii sale, neputându-se considera că intimata - pârâtă a refuzat nejustificat să răspundă la Notificarea nr. x din 11.03.2019.

Cum, prin Notificarea nr. x din 11.03.2019 transmisă prin BEJ B., recurentul - reclamant a solicitat intimatei - pârâte cele 31 de monede de aur confirmate abuziv în anul 1951 de autoritățile comuniste tatălui recurentului, C., și predate B.R.P.R în anul 1953, iar prin Adresa nr. x/28.03.2019 Banca Națională a României a răspuns în mod detaliat, aducându-i la cunoștință recurentului - reclamant că restituirea în natură a monedelor este imposibilă din cauza faptului că acestea nu mai există fizic, aspect reținut de altfel și în cuprinsul sentinței nr. 8923/10.11.2005 al Judecătoriei Sector 2 București, instanța de fond, interpretând judicios dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a pronunțat o hotărâre legală, în limitele învestirii, criticile recurentului - reclamant neputând conduce la reformarea acesteia.

În condițiile în care, în cauză este vorba de o acțiune în constatare în materia contenciosului administrativ, în cadrul căreia recurentul - reclamant a solicitat să se constate refuzul pârâtei de a-i soluționa cererea de Notificare nr. x/11.03.2019, nefiind vorba, așadar, de o acțiune în realizarea dreptului, respectiv plata contravalorii celor 31 de monede, Înalta Curte nu poate reține susținerile recurentului referitoare la sentința penală nr. 1250 din 10 iunie 1953 pronunțată de Tribunalul Popular al Raioului Gherla în dosarul nr. x/1953 și sentința civilă nr. 8923/2005 pronunțată în dosarul nr. x/2003, acestea având legătură cu fondul dreptului, ce ar fi putut face obiectul unei acțiuni în realizare, de plată a contravalorii celor 31 de monede confiscate.

Cum excepția autorității de lucru judecat, invocată la fond de către pârâta Banca Națională a României, a fost respinsă de prima instanță, iar această soluție este în favoarea recurentului - reclamant, invocarea de către acesta a dispozițiilor Deciziei nr. 1777 din 25 iunie 2015 pronunțată într-o cauză având ca obiect constatare nulitate absolută clauză contractuală și a Deciziei nr. 2357 din 05 iunie 2015, pronunțată într-o cauză având ca obiect acțiune în anulare, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat distincția dintre autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, nu poate conduce la schimbarea pe fond a soluției dată acțiunii ce face obiectul prezentei cauze, având în vedere că aceasta vizează refuzul pârâtei Banca Națională a României de a soluționa cererea de Notificare nr. x/11.03.2019 și obligarea acesteia la plata daunele materiale și morale pentru prejudiciul cauzat de întârzierea soluționării Notificării, nicidecum obligarea la contravaloarea celor 31 de monede.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, criticile recurentului sub acest aspect, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. neputând conduce la reformarea hotărârii atacate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., astfel cum au fost invocate de recurentul - reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de recurentul - reclamant A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 84 din 5 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.