ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3747/2023

Ședința publică din data de 12 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea deciziei nr. 5/10.06.2019 emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, de soluționare a contestației administrative; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor referitoare la Ordinele de finanțare nerambursabilă din POP 2007 - 2013 nr. 46/04.11.2010 și nr. 67/10.02.2011, încheiate între DGP AMPOP și A., Cod proiecte x și y; exonerarea în întregime de ia plata obligației de restituire a sumei în cuantum de 3.447.598,40 RON, stabilită în sarcina sa; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată care vor fi ocazionate de prezentul litigiu.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 623 din 20 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat, respingând, totodată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 623 din 20 aprilie 2021pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în urma rejudecării, anularea Deciziei nr. 5/10.06.2019 emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.09.2016 referitoare la Ordinele de Finanțare nerambursabilă din POP 2007 - 2013 nr. 46/04.11.2010 și nr. 67/10.02.2011 și, pe cale de consecință, exonerarea în întregime de la plata obligației de restituire a sumei în cuantum de 3.447.598,40 RON, stabilită în sarcina sa, iar în subsidiar, anularea, în parte, a Procesului-verbal nr. x/28.09.2016 și exonerarea de la plata obligației de restituire a sumei în cuantum de 1.492.598,40 RON.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a susținut, în esență, că.

Prin recurs, după expirarea situației de fapt recurenta-reclamată invocă două aspecte de nelegalitate ale sentinței atacate pronunțată în dosarul nr. x/2019, față de soluția rejudecării din dos nr. x/2017 în baza deciziei de casare nr. 2699/20.06.2018.

În raport de sentința de fond, prin care s-a respins în al doilea dosar acțiunea în anulare a reclamantei având ca obiect procesul-verbal nr. x/28.09.2016 și noua decizie de soluționare a contestației administrative nr. 5 din 10.06.2019 recurenta-reclamantă invocă ca motive de casare dispozițiile art. 488 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă nerespectarea puterii de lucru judecat la soluția definitivă raportat la soluția definitivă din dosarul nr. x/2017.

În esență se invocă faptul că prima instanță nu a respectat dispozițiile art. 431 alin. 2 C. proc. civ. raportat la soluția definitivă pronunțată în primul dosar nr. x/2017 prin care s-a dispus definitiv anularea primii decii de soluționare a contestației administrative pentru nemotivare - aceasta fiind privită ca element intrisec al legalității primei decizii administrative.

Recurenta-reclamantă susține că a doua decizie de soluționare a contestației nr. 5/10.06.2019 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal nr. x/28.09.2016 este nemotivată sub aspectul reținerii neregulii în sarcina reclamantei.

Se arată că noua decizie nu aduce elemente de noutate față de prima decizie și nu poate fi acoperită prin decizia de soluționare a contestației motivul esențial de nulitate al procesului-verbal din 28.09.2016 prin care nu a fost analizat raportul la situația de fapt existenta neregulii și a culpei reclamantei în calitate de beneficiar. Reclamanta a susținut pe tot parcursul litigiului că există o culpă a autorității și o eroare sistemică aspect care nu a făcut obiectul analizei în cadrul procesului-verbal și în cadrul deciziilor succesive de soluționare a contestației.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 501 C. proc. civ. de către instanța de fond în raport de soluția definitivă dată în dosarul nr. x/2017.

Se arată faptul că instanța care a pronunțat sentința atacată nu a ținut cont de considerentele deciziei de casare nr. 2699/20.06.2018, în analiza neregulii și a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate. Iar aspectul litigios esențial îl reprezintă faptul că lipsa formală a licenței în acvacultură nu este hotărâtoare pentru neacordarea compensației, dacă beneficiarul dovedește că a respectat pe toată perioada restricțiile aferente Sitului Natura 2000.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă în subsidiar interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 30 alin. 5 lit. c) din Regulamentul nr. 1198/2006 și a jurisprudenței comunitare în special în ceea ce privește capătul de acțiune subsidiar.

Aceasta deoarece reclamanta a solicitat în subsidiar anularea în parte a procesului-verbal din 28.09.2016 cel puțin pentru suma de 1.492.598 RON reprezentând diferența dintre compensația la care ar fi avut dreptul (1.810.000 RON) și suma stabilită de organele de control 3.447.598,40 RON.

Aceasta deoarece reclamanta-recurentă a activat efectiv în acvacultură și a suportat consecințele negative generate de restricțiile impuse de activarea în cuprinsul unui sit Natura 2000.

Un alt aspect de nelegalitate invocat în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. privește nelegala respingere a excepției prescripției dreptului la emitere a titlului de creanță, respectiv de neanalizare a termenelor prevăzute de art. 21 alin. (26) și art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011 în care trebuia emis procesul-verbal.

Se invocă în raport de acest aspect legat de natura juridică a termenului prevăzut pentru emiterea deciziei de corecție financiară, jurisprudența CJUE în cauza C 197 Regatul Spaniei împotriva Comisiei Europene.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecarea în fond prin admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată atât în ceea ce privește capătul de acțiune principal cât și în ceea ce privește cererea subsidiară.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Motivat în ședința publică din 12.09.2023 Curtea a respins excepția nulității recursului constatând că aspectele de nelegalitate invocate pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. 1 C. proc. civ.

Curtea analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține ca fondat aspectul de nelegalitate invocat în cadrul acestui motiv de casare respectiv încălcarea dispozițiilor art. 431 alin. 2 C. proc. civ. raportat la soluția definitivă din dosarul nr. x/2017.

Aceasta deoarece prin decizia de casare nr. 2699/20.06.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 s-a dat îndrumări concrete instanței în vederea lămuririi situației de fapt. Iar în consecință, în rejudecare prin sentința nr. 1039/18.03.2019 rămasă definitivă prin nerecurare a fost obligată autoritatea să soluționeze motivat contestația administrativă în raport de situația de fapt și cu luarea în considerare a tuturor apărărilor reclamantei.

Iar prezenta cauză are ca obiect pe fond legalitatea Deciziei nr. 5/10.06.2019 prin care plângerea prealabilă împotriva procesului-verbal din 28.09.2016 a fost respinsă.

În cauză nu există problema de drept sau chestiuni litigioase dezlegate prin decizia de casare din primul ciclu sau din sentința nr. 1039/18.03.2019 de natură a opera autoritatea de lucru judecat în sensul art. 431 alin. 2 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca nefondat în cauză neputând fi reținută interpretarea și aplicarea greșită a legii care vizează încălcarea dispozițiilor nr. 66/2011 incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 683/2016 cu privire la situația concretă a reclamantei în calitate de beneficiar al compensațiilor din zonele Sit Natura 2000 luându-se în considerare susținerile reclamantei care a invocat riscul sistemic și faptul că lipsa formală a autorizației de mediu și licența de acvacultură nu sunt de natură a concluziona că a beneficiat necuvenit de compensație în condițiile în care reclamanta a susținut că a desfășurat neîntrerupt activitate de acvacultură pentru perioada 9. XI.2007-25.08.2009.

Prima instanță a analizat motivat toate aspectele de nelegalitate reiterate și în recurs respectiv inexistența unei nereguli, existența unei erori sistemice, recunoașterea autorității privind desfășurarea activității de acvacultură, încălcarea principiilor încrederii legitime al accesibilității și cel al prezibilității legii.

Verificările au fost efectuate în baza Notei de control nr. x.09.2014, prin care a fost stabilit caracterul sistemic al neregulii, fiind aprobată de către ministrul agriculturii și dezvoltării rurale efectuarea de controale la toți beneficiarii de compensații din cadrul programului NATURA 2000, în vederea "întocmirii de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, individualizate la nivel de beneficiar și operațiune, după reverificarea fiecărui caz dintre cele care este posibil să fi fost afectate de această neregulă", conform art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011.

Conform art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) În situația în care structurile de control prevăzute la art. 20 constată nereguli de sistem (…) care au implicații de ordin financiar, acestea au obligația întocmirii de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, individualizate la nivel de beneficiar și operațiune, după reverificarea fiecărui caz dintre cele care este posibil să fi fost afectate de această neregulă, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 21."

Modul de acordare a compensației, metoda de calcul și nivelul primelor acordate în baza Programului Operațional pentru Pescuit, privind pierderile de venituri, au fost stabilite prin Decizia nr. 5/29.05.2008 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013, care prevedea calculul primelor în doi pași: Primul pas: suma primei pe hectar va fi calculată în funcție de valoarea producției pierdute și a speciilor de pești; Pasul doi: pe baza suprafeței declarate va fi calculată suma finală a primei, conform formulei: P=V x S. Unde: P - valoarea primei în RON; V - valoarea stabilită conform tabelului 3, în funcție de pierderea medie de producție, prin metode extensive, sau semi-intensive și a speciilor de pește sau organismelor acvatice, RON/ha; S - suprafața pentru care s-a făcut cererea, ha; Pierderea medie de producție va fi stabilită în timpul elaborării planului pentru mediul acvatic pe baza eforturilor angajate pentru protejarea mediului, ca de exemplu, menținerea habitatelor naturale și a habitatelor de specii, măsuri împotriva poluării și metode inofensive pentru protecția împotriva speciilor consumatoare de pește."

Prin urmare, "Prima din cadrul acestei măsuri va reprezenta o singură compensație și va fi alocată conform condițiilor prevăzute în art. 30 al Regulamentului 1198/2006", și vor fi acordate pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate în concordanță cu Natura 2000, numai pentru unitățile de acvacultură care desfășurau activități de acvacultură anterior deciziei.

Înalta Curte reține că modul de calcul a compensației nu s-a făcut în concordanță cu metodologia stabilită de Comitetul de Monitorizare, acte administrative cu caracter normativ care au pus în aplicare prevederile art. 30 din Regulamentul nr. 1198/2006, din care rezultă că nu se procedează la însumarea primei/compensației aferentă pierderilor suferite în fiecare an din cei doi ani prevăzuți de Regulamentul CE, ci calcularea unei compensații unice aferente pierderilor suferite de o fermă de acvacultură într-o perioadă de 2 (doi) ani.

Finanțarea în discuție a fost efectuată în cazul Axei Prioritare 2 Măsura 2.2, Acțiunea 3 din cadrul Programului Operațional Pescuit 2007-2013 ("Compensații pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate conform NATURA 2000, numai pentru unitățile de acvacultură care desfășurau activități de acvacultură anterior deciziei prevăzute de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Regulamentul nr. 1198/2006,,), pentru nerespectarea de către Statul Român a dispozițiilor art. 96 din Regulamentul nr. 1198/2006, Comisia Europeană a blocat plățile din Fondul European pentru Pescuit până la recuperarea sumelor acordate în mod necuvenit beneficiarilor.

Atât decizia Comisiei Europene cât și interpretarea autorității pârâte care a încheiat actul administrativ contestat au fost juste, plecând de la interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Regulamentul nr. 1198/2006, care fac referire la caracterul unic și excepțional al indemnizației acordate ("este alocată o indemnizație excepțională,,). În plus, autoritatea națională a avut în vedere faptul că modul de acordare a compensației, metoda de calcul și nivelul primelor acordate au fost stabilite prin Decizia nr. 5/29.05.2008 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013, care prevedea calculul primelor în doi pași: Primul pas: suma primei pe hectar va fi calculată în funcție de valoarea producției pierdute și a speciilor de pești; Pasul doi: Pe baza suprafeței declarate va fi calculată suma finală a primei, conform formulei: P=V x S. Unde: P - valoarea primei în RON; V - valoarea stabilită conform tabelului 3, în funcție de pierderea medie de producție, prin metode extensive, sau semi-intensive și a speciilor de pește sau organismelor acvatice, RON/ha; S - suprafața pentru care s-a făcut cererea, ha; Pierderea medie de producție va fi stabilită în timpul elaborării planului pentru mediul acvatic pe baza eforturilor angajate pentru protejarea mediului, ca de exemplu, menținerea habitatelor naturale și a habitatelor de specii, măsuri împotriva poluării și metode inofensive pentru protecția împotriva speciilor consumatoare de pește".

Prin urmare, "Prima din cadrul acestei măsuri va reprezenta o singură compensație și va fi alocată conform condițiilor prevăzute în art. 30 al Regulamentului 1198/2006", și vor fi acordate pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate în concordanță cu Natura 2000, numai pentru unitățile de acvacultură care desfășurau activități de acvacultură anterior deciziei.

Acest modul de acordare a compensației, metoda de calcul și nivelul primelor acordate în baza Programului Operațional pentru Pescuit, privind pierderile de venituri au fost preluate și prin Decizia nr. 16/02.03.2010 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013, act administrativ cu caracter normativ care a pus în aplicare prevederile art. 30 din Regulamentul 1198/2006, din care rezultă că nu se procedează la însumarea primei/compensației aferentă pierderilor suferite în fiecare an din cei doi ani prevăzuți de Regulamentul CE, ci calcularea unei compensații unice aferente pierderilor suferite de o fermă de acvacultură într-o perioadă de 2 (doi) ani.

Pe lângă corecta interpretare a dispozițiilor regulamentare, Înalta Curte reține că actele administrative naționale de interpretare cu caracter normativ nu au fost contestate de către reclamantă.

Înalta Curte constată că toate argumentele reclamantei legate de temeinicia cererii în discuție și inexistența prejudiciului, nu se susțin. Din aceeași perspectivă a interpretării regulamentare, invocarea de către reclamantă a lipsei oricărei culpe din partea sa și implicit a incidenței prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011 este lipsită de suport.

De asemenea, cuprinsul Ghidului Solicitantului este lipsit de relevanță, în contextul în care acesta nu a asigurat o corectă implementare de Regulamentului nr. 1198/2006 și a deciziilor Comitetului de monitorizare.

Se reține că, urmare a Deciziei Comisiei Europene de blocare pentru România a plăților din Fondul European pentru Pescuit, a fost întocmit Memorandumul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 20/5309/26 martie 2013, prin care s-a constatat că suma de 19.560.747,07 -din care 14.670.560,3 RON din Fondul European pentru Pescuit și 4.890.186,77 RON din bugetul național - a fost acordată necuvenit pentru cei 26 de beneficiari ai compensației. Prin art. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2013 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 5 august 2013, s-a stabilit că "Din sumele aprobate în bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2013 la capitolul 83.01 «Agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare», titlul 56 «Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile (FEN) post-aderare», suma de 14.671 mii RON se utilizează pentru reîntregirea contului Fondului European pentru Pescuit, în contul sumelor plătite necuvenit beneficiarilor măsurii «Plăți compensatorii pentru proiectele sit Natura 2000» din cadrul Programului operațional de pescuit 2007-2013, finanțat din Fondul European de Pescuit."

Prin Legea privind unele măsuri referitoare la plățile beneficiarilor Sit Natura 2000, s-a prevăzut faptul că Statul nu își va mai recupera aceste creanțe, acestea urmând să fie suportate integral din bugetul de stat, iar titlurile de creanță emise de autoritățile administrative sunt anulate prin efectul legii.

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 683/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 56/19.01.2017) a fost admisă obiecția de neconstituționalitate a acestei legi, Curtea reținând că dispozițiile acesteia sunt neconstituționale. În cuprinsul acestei Decizii o serie de considerente care sprijină dispozitivul, dobândind astfel caracterul obligatoriu al acestuia și impunându-se Curții, sunt relevante pricinii de față.

Astfel sunt relevante considerentele expuse la punctele 34-38 ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 683/2016 privitoare la natura sumelor acordate necuvenit, neprejudicierea beneficiarilor prin măsurile de acordare a sprijinului financiar nelegal și necesitatea acoperirii prejudiciului produs statului.

Astfel, există condiții esențiale în considerarea cărora părțile convin încheierea unui contract, în condițiile în care obiectul contractului de finanțare vizează executarea în viitor a prestațiilor părților. În schimb, astfel cum este și în cauza de față, există situații în care condițiile esențiale ale obținerii sprijinului bănesc al Uniunii Europene, sub forma compensațiilor pentru pierderile suferite ca urmare a acțiunii păsărilor ihtiofage, vizează trecutul, și nu executarea în viitor a unor prestații proprii ale beneficiarului/solicitantului. De exemplu, prima prevăzută de regulament a fost încasată pentru anii 2008 și 2009 ca urmare a simplei încadrări a persoanelor juridice respective cu activități în domeniul acvaculturii anterior instituirii zonei NATURA 2000 în condițiile stabilite prin Ghidul solicitantului. Cu alte cuvinte, suma bănească primită, deși denumită indemnizație/primă, este o compensație, ceea ce înseamnă că are natura juridică a unei despăgubiri. În aceste condiții, nu se poate susține că, în principal, beneficiarul cererii de finanțare (…) a avut în vedere, atunci când a depus cererea, activitățile ex post semnării acesteia, ci prima/despăgubirea plătită din FEP și bugetul național pentru pierderile cauzate de păsările ihtiofage din trecut (pentru anii 2008 și 2009).

Scutirea de la restituirea primei, în condițiile în care aceasta nu a fost plătită pentru activitățile viitoare ce trebuie executate în considerarea vreunui contract și în considerarea căreia beneficiarul ar fi depus cererea de finanțare, apare ca fiind o abatere de la principiul egalității, scutirile putând fi aplicate numai în privința beneficiarilor unor sume de bani plătite necuvenit în executarea contractului și în considerarea cărora părțile au convenit contractul. Curtea constată că scutirea vizează o primă pentru situații trecute, anterioare deschiderii sesiunii de proiecte referitoare la compensarea pierderilor pricinuite de păsările ihtiofage, situație în care scutirea nu se justifică, ea prezentându-se mai degrabă sub forma unui privilegiu conferit de legiuitor beneficiarilor de proiecte a căror încheiere, la data depunerii cererii de finanțare, nu depindea, în mod esențial, de prestațiile viitoare la care s-au obligat părțile. Prin urmare, aplicarea pentru aceste situații a unor scutiri reprezintă o încălcare a principiului egalității între beneficiarii de proiecte, constituind premisa normativă pentru îmbogățirea fără justă cauză a beneficiarilor legii criticate.

Situația în care se află beneficiarii legii supuse controlului de constituționalitate diferă, în esență, de cea în care se află beneficiarii unor contracte de finanțare ce presupun prestații viitoare realizate în considerarea obiectului contractului; cei îndreptățiți la asemenea facilități sunt cei din urmă beneficiari, dar și aceștia numai în măsura în care statul apreciază ca necesară o atare măsură. Prin urmare, simplul fapt al plății de către stat a unor prime în mod necuvenit nu poate constitui temei pentru scutirea de la restituirea acestora, scutirea trebuind să aibă în vedere un criteriu obiectiv și rezonabil care să țină de o condiție esențială în considerarea căreia contractul ar fi fost sau nu convenit. În consecință, prin măsura adoptată, statul, neținând cont de criteriile enunțate la paragraful 35 al prezentei decizii, a favorizat categoria beneficiarilor indemnizațiilor plătite în temeiul art. 30 alin. (5) din Regulamentul nr. 1.198/2006 față de alți beneficiari ai sprijinului din fonduri europene aflați în ipoteza art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011.

Faptul că beneficiarii compensației s-au angajat să respecte restricțiile prevăzute de legislația privind siturile NATURA 2000 nu este o obligație suplimentară și distinctă impusă pentru aprobarea cererii de finanțare față de alți operatori economici din zonele Sit NATURA 2000, ele trebuind a fi respectate indiferent de depunerea/aprobarea cererii de finanțare, întrucât art. 52 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, în forma în vigoare în aprilie 2010, prevedea următoarele:

"(1) Respectarea prevederilor din planurile de management și regulamentele ariilor naturale protejate, aprobate conform legislației specifice, este obligatorie. (2) Pe suprafața ariilor naturale protejate este interzis accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanți fosili în scopul practicării de sporturi, cu excepția drumurilor permise accesului public. (3) Pe suprafața ariilor naturale protejate, pe lângă interdicțiile prevăzute în planurile de management și regulamente, este interzisă exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naționale, rezervațiile naturale, rezervațiile științifice, monumentele naturii și din zonele de protecție strictă, zonele de protecție integrală și zonele de management durabil ale parcurilor naturale. (4) În ariile naturale protejate sunt interzise: orice activități de obținere, cultivare, depozitare, prelucrare, comercializare a organismelor vii modificate genetic. (5) Orice plan ori proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual ori în combinație cu alte planuri sau proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potențiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, ținându-se cont de obiectivele de conservare a acesteia, potrivit legislației specifice în domeniu. (6) Procedura de evaluare adecvată se finalizează cu emiterea avizului Natura 2000 sau a deciziei de respingere a proiectului ori planului, după caz".

Față de aceste împrejurări, precum și prin raportare la prevederile art. 10 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Ordinul de finanțare nr. x/7.02.2011 ("orice rambursare excedentară constituie plată necuvenită, iar beneficiarul are obligația de a restitui sumele necuvenite în concordanță cu Codul de procedură fiscală,,) se reține că nu se poate vorbi, în mod justificat, despre încălcarea unor drepturi câștigate, excesul de putere al autorității publice sau prejudicierea reclamantei, prin încheierea actului, prin care se urmărește repararea pagubei produse, prin plata necuvenită a compensației nedatorate. În același timp, în acest context se constată lipsa de relevanță a aprobării cererii de finanțare, precum și a rezultatelor verificărilor anterioare.

Prin urmare, a fost corect determinată neregula, ca abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prima instanță a apreciat corect pe situația de fapt în sensul că recurentei-reclamante i s-a aprobat două cereri de compensare pentru pierderile de producție înregistrate în anii 2008-2009 și a încasat suma totală de 3765.000 RON deși în calitate de beneficiar nu a deținut licența de acvacultură pentru toată perioada cuprinsă cei doi ani luați în calcul 2008 și 2009 deși Ghidul solicitantului pentru Măsura 22 impunea ca solicitantului să desfășoare activitatea în domeniul acvaculturii și să dețină licența în acvacultură.

Așadar, în mod evident, se impunea plata către recurenta-reclamantă a unei singure compensații pentru cei doi ani, raportată la perioada în care beneficiarul a deținut licența de acvacultura, în valoare totală de 317.401,6 RON.

Recurenta -reclamantă i-au fost acordate două compensații, pentru întreaga perioadă, în valoare totală de 3.765.000 RON. Or. potrivit art. 96 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006:

"Statul membru efectuează corecțiile necesare în raport cu neregulile individuale sau sistemice detectate în operațiuni sau în programul operațional. Corecții efectuate de către statul membru constau în anularea întregii contribuții publice la Programul Operațional sau a unei părți a acesteia. Statul membru ia în considerare natura și gravitatea neregulilor precum și pierderea financiară înregistrată de FEP."

Conform art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor te în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora: "În situația în care structurile de control constată nereguli de sistem sau deficiente ale sistemelor de management și control potențial generatoare de nereguli cu caracter sistemic care au implicații de ordin financiar, acestea au obligația întocmirii de procese-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, individualizate la nivel de beneficiar și operațiune, după reverificarea fiecărui caz dintre cele care este posibil să fi fost afectate de această neregulă cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 21."

Potrivit art. 96 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006:

"În cazul unei erori și sistemice îi extinde investigațiile pentru a acoperi toate operațiunile care pot fi afectate".

Conform art. 2 lit. d) din O.G. nr. 79/2003:

". . . . . . . . . . . . .creanțele bugetare rezultate din nereguli" "...reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum au la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor unitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrată ori parțială a acestor fonduri".

Din cuprinsul acestor prevederi rezultă obligația statului de a înlătura erorile sistemice a ari restituirea sumelor în cazul tuturor operațiunilor afectate astfel de erori.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 683/2016, pag. 27, teza a II-a, s-a reținut cu privire la creanța analizată că este o creanță bugetară rezultată dintr-o neregula, ea nepierzându-i individualitatea prin faptul că a fost preluată la bugetul de stat, definindu-se, în continuare, ca sumă de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora {art. 2 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011]. Dacă legiuitorul ar fi dorit să se îndepărteze de la această viziune cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, ar fi trebuit să reglementeze o derogare de la conținutul normativ al acestuia în raport cu creanțele vizate de legea criticată, aspect pe care nu l-a realizat; în aceste condiții, creanțe pe care legiuitorul a decis să nu le mai recupereze în temeiul legii criticate sunt, în realitate, astfel cum s-a arătat mai sus, tot creanțe bugetare rezultate dintr-o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011.

Fără a se contesta faptul că reclamanta-recurentă a desfășurat neîntrerupt activitatea în acvacultură, în cauză constatarea neregulii respectiv lipsa deținerii licenței de acvacultură pentru întreaga perioadă raportat la cele două cereri de finanțare și obligația de restituire a sumelor încasate necuvenit, ca urmare a unor controale ulterioare nu înlătură aplicarea art. 10 alin. 1 din anexa I la Ordinele de finanțare în sensul că "orice plată excedentară constituie plată necuvenită, iar beneficiarul are obligația de a restitui sumele necuvenite.

Iar obligația de restituire rezidă din obligația statului de a înlătura erorile sistemice și a erorii restituirea sumelor în cazul tuturor operațiunilor afectate de aceste erori, aceste sume achitate nedatorat fiind rezultate dintr-o neregulă în sensul art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011.

Nu poate fi reținut ca fondat nici aspectul de nelegalitate privind incidența prescripției reglementată conform art. 3 din Decretul nbr. 167/1958 sau a prescripției de 5 ani reglementată conform art. 45 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit Anexei nr. 1, pct. 22 alin. (2) la Ordinele de finanțare, "DGP AM POP are. obligația să efectueze controale pe toată perioada de monitorizare, precum și pentru perioada de până la 3 ani de la data închiderii oficiale a POP 2007-2013". Or, în soluționarea prezentei cauze trebuie avut în vedere faptul că recurenta-reclamanta și-a însușit această clauză prin semnarea în calitate de beneficiar, a Ordinelor de finanțare.

Conform art. 45 alin. {1) din O.U.G. nr. 66/2011:" . . . . . . . . . .dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de ta data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului ": Dată finală a programului operațional a fost stabilită ta 31 decembrie 2013.

În consecință, nu pot fi reținute susținerile recurentei-reclamante privind încălcarea prevăzute pentru verificarea proiectului prin raportare la durata de valabilitate a ordinelor sau "la prevederile art. 21 și art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011."

Pe cauze, cu obiect similare există probată o practică consolidată a instanței de recurs în sensul menținerii ca legal emise a actelor administrative prin care s-au dispus recuperarea sumelor plătite necuvenit beneficiarilor măsurii "Plăți compensatorii pentru proiectele Sit Natura 2000" din cadrul Programului operațional de pescuit 2007-2013 finanțat din Fondul European de Pescuit.

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 623 din 20 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.