ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3688/2023

Ședința publică din data de 29 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat contestație împotriva rezoluțiilor emise de pârâta Inspecția Judiciară în dosarele nr. x și nr. y, solicitând a se constata că în soluționarea dosarului de revizuire nr. x/2017 al Tribunalului București, secția II-a contencios administrativ și fiscal, în toate cele 3 etape procesuale parcurse, judecătorii au dat dovadă de "gravă neglijență", producându-i prejudicii morale și materiale.

La data de 6.11.2019, reclamanta a formulat cerere în completarea motivării contestației, învederând că în cauză sunt pe deplin aplicabile și prevederile art. 99 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 242/2018, constituind abateri disciplinare și situațiile prevăzute la lit. "ș".

Prin sentința nr. 180 din 27 octombrie 2021 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată, astfel cum a fost completată, de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea hotărârii și, urmare a constatării comiterii de către magistrații din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. "ș" și "ț" din Legea nr. 303/2004, trimiterea dosarului la Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, în vederea stabilirii măsurilor legale sancționatorii ce se impun.

Recurenta a invocat "superficialitatea cu care instanța de fond a tratat acest dosar", arătând că judecătorul a evitat să constate abaterea disciplinară, deosebit a gravă, a sancționării unui minor de 7 ani cu o sancțiune prevăzută de C. pen.. Instanța, deși este solicitată expres a stabili dacă o sancțiune penală aplicată unui minor este ceva legal și nu o gravă eroare judiciară a magistratului, deplasează total eronat situația, trecând în revistă doar activitatea curentă a inspectorului judiciar și precizând că acesta a respectat regulamentul, omițând în totalitate problema sancțiunii penale.

Sub un al doilea aspect, recurenta a criticat neconstatarea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. "ș" din Legea nr. 303/2004, instanța susținând, în mod eronat, că nu poate discuta acest aspect cât timp nu s-au făcut "verificări prealabile" de către Inspecția Judiciară. Deși Inspecția Judiciară a pretins și susținut constant că o astfel de verificare nu i s-ar fi cerut, prima instanță nu a verificat în niciun mod această justificare și nu s-a pronunțat dacă este sau nu reală.

Verificarea situației învederate se putea face extrem de simplu, câtă vreme prin cele două memorii adresate inițial Parlamentului României și Guvernului României s-a menționat expres neaplicarea deciziei Î.C.C.J. nr. 5/2012, plângerea formulată împotriva rezoluțiilor Inspecției Judiciare a cuprins și situația abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. "ș" din Legea nr. 303/2004. De asemenea, atât Curtea de Apel București cât și Curtea de Apel Ploiești s-au eschivat de la analizarea aplicării deciziei Î.C.C.J. nr. 5/2012, o solicitare expresă în acest sens fiind făcută și la termenul din data de 13.10.2021.

Un ultim aspect învederat de recurentă a vizat pretinsul refuz al inspectorului judiciar de a analiza abaterile disciplinare comise în dosarul nr. x/2017, acesta reținând, în mod nelegal că ar fi fost în discuție hotărârea judecătorească din anul 2014, iar răspunderea disciplinară ar fi prescrisă.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că argumentele recurentei vizează în exclusivitate situația de fapt. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă în cauză, recurenta-reclamantă a depus răspuns la aceasta, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă. A precizat, totodată, că motivele de recurs formulate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata Inspecția Judiciară, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, chiar dacă în mod formal a fost indicată în cuprinsul răspunsului la întâmpinare incidența cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., conform cărora casarea unor hotărâri se poate cere "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", respectiv "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", o astfel de precizare impunea identificarea explicită a normei sau a normelor de drept material aplicabile cauzei și prezentarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material. Or, astfel de precizări nu se regăsesc în cuprinsul cererii de recurs, astfel cum a fost aceasta formulată în termenul legal de depunere a căii de atac, de 15 zile de la comunicarea sentinței.

De asemenea, argumentele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi încadrate în vreunul dintre celelalte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs limitându-se la prezentarea situației de fapt care a condus la formularea cererii de chemare în judecată, fără a fi aduse critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a se face referiri la vreunul dintre considerentele instanței de fond).

Constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de normele C. proc. civ.. și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară.

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 180 din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 29 iunie 2023.