ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3497/2022

Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus la data de 19.12.2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 681 din 23.07.2019 a secției pentru procurori a CSM privind aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a procurorilor în funcții de execuție, cu privire la art. 5 alin. (1) teza 1 și art. 5 alin. (2) și, pe cale de consecință, să dispună emiterea unui act administrativ prin care să completeze regulamentul mai sus amintit, cu mențiunea că la concursurile pentru funcții de execuție aferente gradului de parchet de pe lângă tribunal, pot participa și magistrații care îndeplineau la momentul intrării în vigoare a Legii 242/2018, o vechime de 5 ani în funcția de judecător sau procuror și că la calcularea condiției minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare în funcțiile de execuție se ia în considerare perioada în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiție. 1.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel Oradea Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 54/CA/2020-PI din 22.06.2020, a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, ca neîntemeiată. 1.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecatăasfel cum a fost formulată. Au criticat recurenții reclamanți sentința atacată, în esență, sub următoarele aspecte: Consideră recurenții că, în temeiul art. 44 alin. (1) lit. a) prin raportare la art. 17 alin. (5), din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară Legii 242/2018, au dobândit dreptul de a participa la concursul de promovare, pentru obținerea gradului profesional de procuror la parchetul de pe lângă tribunal, contrat celor reținute de către instanța de fond . Afirmă recurenții că, față de aspectul anterior menționat, având în vedere că au îndeplinit aceste condiții din data de 07.10.2018, înainte de întărea în vigoare a Legii 242/2018, fapt recunoscut de pârât, prin adresele nr. x/2019, conform cărora, la data de 10.10.2018, deci cu 8 zile înainte de intrarea în vigoare a legii de modificare, recurrnții aveau o vechime în magistratură de 5 ani și 9 zile. Pe cale de consecință, având în vedere că norma în vigoare la data de 10.10.2018, prevedea o vechime minimă de 5 ani în funcția de procuror, fiind luată în considerare și perioada în care au avut calitatea de auditor de justiție, consideră că au dobândit acest drept, iar intervenția ulterioară, prin modificarea regulamentului de concurs, face posibilă prezența a două situații juridice realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, astfel încât apciază că în mod greșit a fost prevăzută în regulamentul de concurs aplicarea noilor reglementări acestor situații și pe cale de consecință, ne-a fost respinsă participarea la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție din data de 20 octombrie 2019, legea noua neputând fi aplicată în astfel de situații. In concret, recurenții susțin, identificarea celor două astfel de situații realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi. În primul rând, absolvirea INM-ului, pe care recurenții au obținut-o în a nul 2015, și care, în temeiul art. 17 alin. (5), din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară Legii 242/2018, a produs efecte definitive, care nu mai pot fi afectate prin modificări legislative ulterioare, respectiv recunoașterea acestei perioade care vechime în magistratură, inclusiv pentru participarea la concursurile de promovare, atât vreme cât, la momentul resj ectiv, legea nu prevedea nicîo mențiune în sensul că vechimea în funcția de auditor de just: ție nu constituie vechime în vederea promovării procurorului. În al doilea rând, cealaltă situație reprezintă îndeplinirea, cu începere din data de 07.10.2018, cu luarea în considerare a perioadei petrecute ca auditor de justiție în cadrul INM, a vechii în magistratură necesare, de 5 ani de zile, pentru participarea la examenul de promovare pentru gradul profesional de procuror la parchetul de pe lângă tribunal, înainte de modificarea legii, intrată în vigoare în data de 18.10.2018. Se relevă în continuare că diversele variante de reglementare, prin Legea nr. 303/2004, a efectelor produse de actele, faptele și situațiile juridice referitoare la cariera de judecător au caracterul unor legi civile succesive, prin urmare principiul tempus regit actum și regulile de aplicare a legii civile în timp trebuie să își găsească pe deplin aplicabilitatea și în cazul dispozițiilor privind promovarea judecătorilor. Regula neretroactivității legii civile noi, enunțată prin art. 6 alin. (1) C. civ., ca o reflectare a art. 15 alin. (2) din Constituție, se opune aplicării legii noi situațiilor juridice definitiv formate, respectiv constituite, modificate sau stinse și efectelor pe care acestea le-au produs înainte de intrarea sa în vigoare (facta praeterita), cum este dobândirea dreptului de a participa la concursul de promovare sau dreptului de a avea recunoscută ca vechime în magistratură a perioadei petrecute ca auditor în justiție, ca urmare a absolvirii INM. In conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) C. civ., în ceea ce privește promovarea procurorilor, faptul juridic al îndeplinirii vechimii de 5 ani în funcția de procuror pentru dobândirea gradului profesional de procuror ia parchetul de pe lângă tribunal, produs înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu poate genera alt efect decât cel prevăzut în legea în vigoare la data producerii acestuia, respectiv dobândirea unei vocații concrete pentru promovare prin concurs. De asemenea, invocând adresa nr. x/2019 prin care pârâtul recunoștea, la data de 10.10.2018, cu 8 zile înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 242/2018 de modificare a Legii nr. 303/2004, că recurenții aveau o vechime în magistratură de 5 ani și 9 zile, precum și faptul că norma în vigoare la data de 10.10.2018 prevedea o vechime minimă de 5 ani în funcția de procuror pentru a putea participa la concursul de promovare, fiind luată în considerare și perioada în care au avut calitatea de auditori de justiție, recurenții au susținut că au dobândit dreptul de a participa la concursul pentru funcții de execuție aferente gradului de parchet de pe lângă tribunal anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 242/2018. Atâta timp cât absolvirea Institutului Național al Magistraturii s-a realizat în anul 2015, când legea recunoaște această perioadă ca fiind vechime în magistratură, inclusiv pentru participarea la concursurile de promovare, iar condiția vechimii în magistratură de 5 ani, calculată cu luarea în considerare a perioadei în care au fost auditori de justiție, potrivit dispozițiilor în vigoare la data de 07.10.2018, era îndeplinită anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 242/2018, consideră recurenții că legea noua nu putea fi aplicată în astfel de situații realizate în întregime anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 242/2018. A fost invocat principiul neretroactivității legii civile noi, enunțat prin art. 6 alin. (1) C. civ., ca o reflectare a art. 15 alin. (2) din Constituție, principiu ce se opune aplicării legii noi situațiilor juridice definitiv formate, respectiv constituite, modificate sau stinse și efectelor pe care acestea le-au produs înainte de intrarea sa în vigoare (facta praeterita), cum este dobândirea dreptului de a participa la concursul de promovare sau a dreptului de a avea recunoscută ca vechime în magistratură și perioada petrecută ca auditor în justiție. Au precizat recurenții că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din C. civ., faptul juridic al îndeplinirii vechimii de 5 ani în funcția de procuror pentru dobândirea gradului profesional de procuror la parchetul de pe lângă tribunal, produs înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu poate genera alt efect decât cel prevăzut în legea în vigoare la data producerii acestuia, respectiv dobândirea unei vocații concrete pentru promovare prin concurs, după cum nici absolvirea INM-ului, produsă înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu poate genera alt efect decât cel prevăzut în legea în vigoare la data producerii acestuia, respectiv considerarea acestei perioade ca vechime în magistratură. Or, față de cele arătate mai sus și în lipsa unor norme tranzitorii speciale referitoare la vechimea necesară promovării procurorilor, consideră recurenții că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile generale privind aplicarea legii civile în timp, respectiv art. 6 alin. (1) și alin. (2) din C. civ., noua lege neputând afecta situațiile juridice definitiv formate (constituite, modificate sau stinse) și nici efectele produse de acestea înainte de intrarea sa în vigoare. În consecință, apreciază recurenții că Regulamentul de concurs ar fi trebuit să prevadă pentru situația magistraților care îndeplineau condițiile de vechime la data adoptării noii legi, aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 303/2004 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018, raportându-se astfel la toate actele normative de nivel superior iar nu doar la Legea nr. 303/2004 cum a avut în vedere prima instanță. Recurenții au invocat și Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 974/2017 prin care au fost avizate negativ propunerile de modificare a legilor justiției, precum și considerentele Deciziei CCR nr. 436/08.07.2014. Conchid recurenții, în sesnul că îndeplinirea vechimii necesare pentru participarea la concursul de promovare pe loc și absolvirea INM, anterioare modificării Legii nr. 303/2004, din data de 18.10.2018, reprezintă facta praeterita din perspectiva conflictului de legi civile în timp, realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi și pentru care, dacă s-ar aplica o lege ulterioară, ar însemna să i se atribuie efect retroactiv. În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, a protocolului 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și a art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, recurenții au invocat dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție referitoare la aplicarea cu prioritate a reglementărilor internaționale, dacă există neconcordanță între acestea și legile interne, solicitând aplicarea directă a dreptului european în vederea admiterii acțiunii formulate. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul- pârât Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că prin recursul declarat s-au reluat criticile din fond. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 5 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenții-reclamanți sunt elemente care țin de temeinicia admiterii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond. Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile incidente în cauză. Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate. Recurenții-reclamanți au reiterat, prin cererea de recurs, nemulțumirile supuse deja controlului judiciar anterior, referitoare la faptul că Hotărârea nr. 681 din 23.07.2019 a secției pentru procurori, cu privire la art. 5 alin. (1) teza I și a art. 5 alin. (2) este nelegală, fiind adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2) din C. civ., art. 1 alin. (5) și art. 15 alin. (2) din Constituție, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, protocolul 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a drepturilor Omului și art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice pe care curtea de apel le-a examinat în cadrul unui silogism judiciar expus corect și detaliat, fiind stabilită situația de fapt pe baza aprecierii probatoriului administrat și aplicate normele de drept substanțial incidente, cu consecința neidentificării neconcordanței între actul atacat și legislația primară, precizându-se că, controlul de legalitate exercitat de către instanță se limitează la verificarea eventualei contrarietăți dintre două categorii de reglementări, în speță regulament și lege organică. Astfel, este de necontestat că, reclamantții s-au înscris la concursul de promovare pe loc a procurorilor care a avut loc la data de 20.10.2019. La data de 30.09.2019 a fost publicat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, tabelul privind candidații procurori participanți la concursul de promovare p.e loc în funcții de : .execuție din data de 20.10.2019, reclamanții fiind declarați respinși ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de vechime. Motivul respingerii cererii de înscriere la concurs a fost că reclamanții nu îndeplinesc condițiile de vechime pentru promovare, vechime calculata conform dispozițiilor art. 44 din Legea 303/2004 în forma în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 681 din 23.07.2019. Prin Hotărârea nr. 681 din 23.07.2019 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a procurorilor în funcții de execuție. Hotărârea reglementează procedura de promovare în funcții de execuție a procurorilor, fiind emisă în aplicarea dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, art. 5 alin. (1) teza 1 hotărâre stabilește că, "pot participa la concursul de promovare pe loc, în gradul profesional imediat superior, procurorii care îndeplinesc la data expirării perioadei de înscriere la concurs condițiile de vechime prev. de art. 44 alin. (1) din Legea 2303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată și cu completările ulterioare..." (modificată prin Legea 242/2018) iar art. 5 alin. (2) stabilește că, "La calcularea condiției minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare nu se ia în considerare perioada în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiție" (modificată prin Legea 242/2018). Este de observat că, prima instanță a analizat legalitatea normelor regulamentare contestate de recurenții-reclamanți atât prin prisma dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 303/2004 - forma în vigoare la momentul adoptării Hotărârii nr. 681/23.07.2019 a secției pentru procurori, cât și prin raportare la principiul neretroactivității legii civile consacrat de dispozițiile art. 6 din C. civ. și art. 15 alin. (2) din Constituția României. Totodată, principalul argument al recurenților - reclamanți constă în esență în pretinsul caracter retroactiv al modificărilor aduse art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin Legea nr. 242/2018, având drept consecință, în opinia acestora, afectarea perioadei de vechime recunoscută ca împlinită de legea veche și implicit afectarea dreptului (vocației) câștigat în condițiile acesteia. Textul anterior citat, în reglementarea sa actuală, așa cum bine a punctatat instanța fondului, stabilește condițiile legale de participare a judecătorilor și procurorilor la concursul de promovare într-o funcție de execuție, pentru instanțele și parchetele superioare. Având în vedere caracterul de imediată aplicare a dispozițiilor redate (neexistând prevederi tranzitorii cu privire la aspectele semnalate de reclamanți), de la momentul intrării în vigoare a legii, acestea sunt noile condiții de vechime în vederea participării la concursurile de promovare în funcții de execuție, vechimi ce trebuie îndeplinite la data înscrierii la concurs. Contrar susținerilor recurenților, prima instanță nu a aplicat greșit dispozițiile legale ce reglementează principiul neretroactivității legii civile. Normele regulamentare contestate au fost emise în aplicarea dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții ce reglementează - condițiile de participare la concursul de promovare, printre care și condiția referitoare la vechimea minimă în magistratură pentru participarea la examenul de promovare în funcții de execuție aferent gradului de parchet de pe lângă tribunal și neluarea în considerare, la calcularea acestei vechimi minime, a perioadei în care magistratul a avut calitatea de auditor de justiție. Dispozițiile regulamentare contestate au același conținut ca si dispozițiile legale cuprinse în art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 - forma în vigoare la momentul aprobării Regulamentului de concurs, iar din contextul cadrului legislativ actual nu se poate reține o aplicare retroactivă a acestor prevederi sub aspectul condiției minime de vechime și a neluării în considerare la calcularea acestei vechimi minime a perioadei în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiție. Împrejurarea că anterior modificărilor aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 242/2018, intrată în vigoare la data de 18.10.2018, condiția minimă de vechime pentru promovarea la parchetul de pe lângă tribunal era de 5 ani vechime în funcție, cu luarea în calcul și a perioadei în care magistratul a avut calitatea de auditor de justiție, nu conduce la concluzia că s-a făcut o aplicare retroactivă a legii prin reglementările contestate cuprinse în Hotărârea nr. 681/23.07.2019 a secției pentru procurori. Fiind vorba de opțiunea legiuitorului de a reglementa condițiile necesare în vederea participării la concursul de promovare, condiții care se aplică doar concursurilor de promovare a procurorilor în funcții de execuție organizate și desfășurate ulterior intrării în vigoare a modificărilor legislative introduse prin Legea nr. 242/2018, îndeplinirea condiției minime de vechime prevăzută de Legea nr. 303/2004 în forma anterioară datei de 18.10.2018 nu reprezintă. din perspectiva conflictului de legi civile în timp, facta praeterita. Mai mult decât atât, situația din speță nu este similară cu cea avută în vedere la pronunțarea Deciziei CCR nr. 436/08.07.2014 prin care s-a constatat că sintagma "nu au fost niciodată sancționați disciplinar" este constituțională în măsura în care dispune numai cu privire la abaterile disciplinare săvârșite după intrarea în vigoare a Legii 303/2004, câci abaterea disciplinară săvârșită anterior apariției unei dispoziții legale reprezintă, din perspectiva conflictului de legi civile în timp, facta praeterita, realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi și pentru care, dacă s-ar aplica o lege ulterioară, ar însemna să i se atribuie efect retroactiv. Or, în speță, așa cum am menționat mai sus, împlinirea unei vechimi de minim 5 ani în magistratură, prin luarea în calcul și a perioadei în care magistratul a fost auditor de justiție, vechime ce reprezenta o condiție minimă prevăzută de Legea nr. 303/2004 în forma anterioară datei de 18.10.2018 pentru participarea la un concurs de promovare în funcție, nu reprezintă, din perspectiva conflictului de legi civile în timp, fada praeterita, căci prin modificarea condițiilor de participare la un concurs de promovare sub aspectul cerințelor de vechime nu se aduce atingere dreptului magistratului la promovare, ci doar se amână exercițiul acestui drept până la îndeplinirea vechimilor prevăzute de lega în vigoare la momentul participării la concursul de promovare. Referitor la criticile recurenților prin care aceștia au susținut aplicarea greșită de către prima instanță a reglementărilor internaționale referitoare la interzicerea discriminării (art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, a protocolului 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice), nu pot fi primite . Înalta Curte constată că actele atacate au fost emise cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale care au modificat condițiile de înscriere la concurs, în vigoare la data organizării concursului, în acord cu prevederile art. 108 din Legea nr. 303/2004 în actuala sa reglementare, care prevăd că "Dispozițiile prezentei legi sunt de imediată aplicare. Termenele de opțiune prevăzute de prezenta lege încep să curgă de la data intrării sale în vigoare", fiind fără relevanță situația celorlalți colegi din promoția INM - 2014. Analiza cerinței de îndeplinire a vechimii reclamanților s-a efectuat de către Comisia de organizare a concursului, în mod corect, prin raportare la cerințele modificate de participare la concursul de promovare (10 ani de vechime efectivă în magistratură, în loc de 5 ani) cerință care se aplică tuturor persoanelor care se înscriu la concursul organizat în data 20.10.2019. Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1-3) din O.G. nr. 137/2004 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. (2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute Ia alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe. (3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare". În baza dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2004 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situații identice, similare sau analoge în care se află două sau mai multe persoane, față de care se aplică un tratament diferențiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim și fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate și necesare. Jurisprudența Curții Constituționale a statuat că principiul constituțional al egalității în drepturi nu presupune uniformitate, astfel că situații diferite justifică și uneori chiar impun un tratament juridic diferit. Curtea Constituțională a statuat că că instanțele judecătorești, respectiv Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu pot constata existența unor fapte de discriminare derivate din aplicarea legii, fără a se încălca principiul separației puterilor în stat. Instanța apreciază că adoptarea unei dispoziții legale noi referitoare la calculul vechimii necesare în vederea înscrierii la examenul de promovare nu poate fi asimilată unei prevederi, unui criteriu sau unei practici care să dezavantajeze anumite persoane, mai ales că aceasta se aplică în egala măsură tuturor magistraților ce formulează cereri de înscriere la examenul de promovare în funcții de execuție. Prin urmare, soluția adoptată de legiuitor și pusă în aplicare de comisia de organizare a concursului de promovare pe loc a procurorilor în funcții de execuție, organizat în data de 20.10.2019, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru constatarea existenței unui fapt discriminatoriu. Ca atare, legalitatea actelor atacate se analizează prin raportare la prevederile legale care au stat la baza lor în forma în vigoare la data organizării concursului, formă care modifică cerințele pentru înscrierea la concursul de promovare. Este evident că, prin modificarea de către legiuitor a condiției minime de vechime în magistratură pentru promovarea în funcție și a modalității de calculare a acestei condiții de vechime (prin neluarea în calcul a perioadei în care magistratul a avut calitatea de auditor de justiție) nu se poate reține nicio discriminare între recurenți, care intenționau să participe la concursul de promovare din 2019 și procurorii care au dobândit gradul profesional superior în urma concursului din 2018, fiind vorba de două concursuri diferite de promovare, care au fost organizate în baza unor reglementări diferite în ceea ce privește calculul vechimii în funcție necesară pentru participarea la concurs. Recurenții nu se află în situații identice sau nici măcar similare cu procurorii care au dobândit gradul de procuror de parchet de pe lângă tribunal în cadrul concursului de promovare din 2018 întrucât aceștia din urmă au participat la concursul de promovare și au îndeplinit condiția de vechime de la momentul desfășurării respectivului concurs. Este știut faptul că legea dispune numai pentru viitor, iar noile condiții de promovare se aplică în forma actuală doar situațiilor ivite după intrarea sa în vigoare, fiind atributul legiuitorului în a reglementa condiții noi de vechime pentru accederea magistraților la un grad superior celui deținut, fără ca prin aceasta să se poată aprecia că se aduce atingere, în esență, dreptului la promovare al acestora. Recurenții păstrează în continuare dreptul de a dobândi, în condițiile legii, gradul ierarhic superior, cu respectarea noilor cerințe de vechime impuse de legiuitor și reluate doar în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a procurorilor în funcții de execuție. Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, se constată că susținerile reclamanților nu au relevanța atribuită prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul promovat de reclamanți ca nefondat.