ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 532/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată la data de 10 aprilie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii 691 din 7 noiembrie 2017 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea la recunoașterea ca vechime necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcție de execuție a judecătorilor și procurorilor a perioadei în care a ocupat funcția de avocat, respectiv personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Prin Sentința civilă nr. 3831 din data de 28 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată la data de 28 noiembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018.

Înalta Curte constată că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicită anularea Hotărârii 691 din 7 noiembrie 2017 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea la recunoașterea ca vechime necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcție de execuție a judecătorilor și procurorilor a perioadei în care a ocupat funcția de avocat, respectiv personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

În motivarea cererii sale, reclamantul arată că în urma publicării anunțului privind organizarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 26 septembrie 2017 s-a înscris pentru ocuparea unui post în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Prin Hotărârea nr. 20 din 30 octombrie 2017 a Comisiei de organizare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție i-a fost respinsă cererea de înscriere, întrucât nu se îndeplinea condiția de vechime prevăzută de Legea nr. 303/2004, republicată.

Împotriva hotărârii Comisiei de organizare a examenului reclamantul a formulat contestație, iar prin Hotărârea nr. 691 din 7 noiembrie 2017 secția pentru procurori a CSM a respins această cerere.

În ședința din data de 16 noiembrie 2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de reclamant împotriva hotărârii nr. 691 din 7 noiembrie 2017. Astfel, în cuprinsul Hotărârii nr. 691 din 7 noiembrie 2017 s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime: 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal sau procuror la parchetul de pe lângă tribunal, 6 ani pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă acestea, respectiv 8 ani pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Reclamantul face referire la jurisprudența CCR, arătând că în hotărârile sale Curtea Constituțională doar a constatat că exista o discriminare pozitivă în favoarea celor care au exercitat anterior intrării în magistratură profesia de avocat. Această discriminare putea, foarte bine, să fie înlăturată și prin recunoașterea pe cale de consecință a vechimii în celelalte profesii juridice prev. în art. 86 din Legea nr. 303/2004, interpretare care vine în concordanță și cu celelalte dispoziții din lege. Art. 86 din Legea nr. 303/2004 stipulează următoarele "Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier și consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ". Conform art. 1 din Legea nr. 303/2004, magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății.

În același sens dicționarul explicativ al limbii române definește magistratura, drept timpul cât o persoană își exercită funcția de magistrat (procuror sau judecător). Art. 86 din Legea nr. 303/2004 stabilește fără echivoc că perioada în care o persoană a ocupat funcțiile menționate în cuprinsul textului de lege este echivalentă activității de magistrat, constituind vechime în profesia de judecător sau procuror.

Cu toate acestea, în motivarea Hotărârii nr. 691/2017, secția pentru procurori din cadrul CSM a considerat că poate fi luată în calcul la îndeplinirea condiției de vechime ca procuror sau judecător doar perioada în care candidatul a fost auditor de justiție, prevalându-se astfel de dispozițiile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, conform cărora "Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror".

Procedând în acest sens, s-a creat o situație discriminatorie, care a avut drept bază doar folosirea de legiuitor a două sintagme diferite în cuprinsul aceleiași legi, respectiv "vechime în magistratură" în art. 86 alin. (1) și "vechime în funcția de procuror sau judecător" în art. 17 alin. (5). Or, cele două noțiuni sunt identice, ceea ce nu ar trebui să atragă aplicarea unor tratamente diferite.

Motivele care au stat la baza considerării perioadei în care o persoană a fost auditor de justiție drept vechime în funcția de procuror sau judecător sunt aceleași și în cazul celorlalte categorii profesionale prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, Plenul CSM a dorit să facă o diferențiere între promovarea în funcțiile de execuție și cele de conducere, raportat la condiția vechimii în cazul persoanelor care sunt prevăzute în art. 33 din Legea nr. 303/2004. Reclamantul consideră că o aplicare ad literam a dispozițiilor din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără a se face o interpretare în coroborare cu alte norme, care să respecte unitatea dintre litera și spiritul legii, conduce la o soluție dogmatică și injustă, deoarece printr-o lege nu se pot prevedea și anticipa toate cazurile concrete la care urmează să se aplice.

În final, reclamantul invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, raportat la dispozițiile art. 16 "Egalitatea în drepturi" și art. 53 "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți" din Constituția României, întrucât creează un tratament juridic diferit pentru persoanele aflate în aceeași situație, în ceea ce privește promovarea la instanțele sau parchetele imediat superioare.

Potrivit art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.

Datorită acestei prevederi legale, cei care au fost auditori de justiție trebuie să exercite în mod efectiv funcția de procuror sau judecător numai pentru o perioadă de 3 ani, înainte de susținerea examenului de promovare la instanța imediat superioară, spre deosebire de cei care devin magistrați în condițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, care trebuie să îndeplinească în mod efectiv funcția de judecător sau procuror pentru o perioadă de 5 ani, înainte de a accede la aceeași funcție.

În drept, reclamantul invocă dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile Legii nr. 303/2004 și art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității și a tardivității contestației, în subsidiar a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

3.1. Analizând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 menționează condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru declanșarea contenciosului constituțional, după cum urmează:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești ... privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

În temeiul art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte trebuie să stabilească ordinea de soluționare a excepțiilor. Procedând în acest sens, apreciază că excepția inadmisibilității contestației primează față de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, dispoziție care devine aplicabilă numai în situația în care, respingând excepția inadmisibilității contestației, instanța va trece la soluționarea fondului cauzei.

3.2. Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității contestației invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și va respinge contestația formulată de petentul A. împotriva Hotărârii nr. 691 din 7 noiembrie 2017 pronunțată de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 691 din 7 noiembrie 2017 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și a solicitat obligarea la recunoașterea ca vechime necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcție de execuție a judecătorilor și procurorilor a perioadei în care a ocupat funcția de avocat, respectiv personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, lege specială în domeniu, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii soluționează contestațiile formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii.

Dispozițiile art. 29 din același act normativ prevăd că:

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

Din coroborarea dispozițiilor legale sus-citate, rezultă că o hotărâre a uneia din secțiile Consiliului în materia carierei și drepturilor magistraților nu poate fi atacată direct la instanța de contencios administrativ, iar contestațiile soluționate de Plen în temeiul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare, au natura juridică a procedurii prealabile administrative.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, hotărârea contestată în cauza pendinte face parte din categoria celor ce privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, categorie ce include orice hotărâre privind numirea judecătorilor și procurorilor, formarea lor profesională continuă și evaluarea periodică, promovarea, numirea sau revocarea din funcțiile de conducere, precum și suspendarea ori încetarea funcției de judecător sau procuror.

De asemenea, din conținutul dispozițiilor sus-citate rezultă fără putință de tăgadă că hotărârile pronunțate de secții pot fi contestate în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, iar în cazul în care solicitantul este nemulțumit de soluția dată cererii sale, poate formula contestație împotriva hotărârii Plenului, în condițiile prevăzute de art. 29 alin. (7) și (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, în speță, reclamantul a arătat că înțelege să conteste Hotărârea nr. 691 din 7 noiembrie 2017 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii direct în fața instanței de judecată, fără a indica o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-ar fi soluționat o eventuală contestație formulată împotriva acestei hotărârii.

În concluzie, având în vedere că excepția inadmisibilității contestației urmează a fi admisă și cauza va fi soluționată fără cercetarea fondului raportului juridic litigios, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, ca inadmisibilă.

Față de cele anterior menționate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge contestația formulată în cauză, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității contestației invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestația formulată de petentul A. împotriva Hotărârii nr. 691 din 7 noiembrie 2017 pronunțată de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM