ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3471/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății a solicitat instanței să dispună, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului OLAPARIB (denumire comercială LYNPARZA) pentru indicația terapeutică adenocarcinom de prostată fără mutație brca 1 și brca 2 (negativ), iar în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 85 din 24 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsei calității procesuale pasive a pârâților Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

Totodată, s-a admis excepția lipsei plângerii prealabile și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamantul A., invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

În motivarea recursului a susținut că instanța de fond, în mod eronat, a admis excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-ar fi formulat, anterior promovării cererii de chemare în judecată, o cerere adresată și pârâților.

În acest sens, a anexat, în copie, cererea adresată pârâților și dovezile de comunicare prin poștă cu confirmare de primire.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac și menținerea sentinței Curții de Apel Cluj ca fiind temeinică și legală. A arătat că instanța de fond a admis în mod corect excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reținând că nu există un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în condițiile în care data sesizării instanței de judecată este aceeași cu data formulării solicitărilor către autoritățile pârâte, respectiv 31.01.2022.

Pe fondul cauzei, a reiterat apărările prezentate în fața primei instanțe, prin întâmpinare.

Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pe cale de excepție, iar pe fond ca neîntemeiată.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 22 iunie 2023, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Cererea de recurs este întemeiată, în drept, pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticându-se de către recurentul-reclamant soluția primei instanțe prin care s-a admis excepția lipsei plângerii prealabile, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv de casare nu este incident, fiind corectă interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale incidente.

Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a actualiza lista medicamentelor compensate 100%, cu medicamentul OLAPARIB (denumire comercială LYNPARZA) pentru indicația terapeutică adenocarcinom de prostată fără mutație brca 1 și brca 2 (negativ).

Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

Totodată, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".

Accesul la instanța de contencios administrativ este condiționat de parcurgerea procedurii administrative prealabile. Art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează caracterul obligatoriu al acestei proceduri, condițiile și termenele în care se exercită, precum și cazurile în care, prin excepție de la regulă, procedura prealabilă nu este obligatorie.

În cauză, instanța de control judiciar constată că soluția de respingere a acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă, se impune a fi menținută, fiind reținut în mod corect de prima instanță că, la dosarul de fond, lipsește orice dovadă că reclamantul s-ar fi adresat în prealabil autorităților pârâte cu solicitările în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate.

În ceea ce privește înscrisurile atașate cererii de recurs prin care recurentul-reclamant susține că reprezintă dovezile de comunicare prin poștă cu confirmare de primire a cererilor adresate autorităților pârâte, Înalta Curte constată că acestea nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

În acest sens, se observă că data prezentării cererilor de către recurentul-reclamant la oficiul poștal este 28.01.2022, iar confirmarea primirii cererilor de către instituțiile pârâte este 31.01.2022 (pentru Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România), respectiv 01.02.2022 (pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României), în timp ce acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 31.01.2022 (astfel cum reiese din ștampila aplicată la fila x), fiind predată prin serviciul specializat de curierat la data de 29.01.2022 (astfel cum reiese din mențiunile înscrise pe plicul aflat la fila x).

Prin urmare, nu se poate reține că recurentul-reclamant a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie, câtă vreme data înregistrării cererilor la autoritățile pârâte Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România este aceeași cu data înregistrării acțiunii pe rolul instanței (31.01.2022), iar în ceea ce privește pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României, data care atestă confirmarea primirii cererilor de aceste instituții este ulterioară sesizării instanței de judecată, respectiv 01.02.2022.

Or, în această situație Înalta Curte constată că autorităților pârâte nu li s-a dat posibilitatea să răspundă solicitantului în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererilor, astfel cum permit dispozițiile Legii nr. 554/2004, pentru ca instanța de contencios administrativ să poată analiza existența unui refuz nejustificat sau o nesoluționarea în termen legal a unei cereri.

În concluzie, având în vedere că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii și este obligatorie, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, iar criticile de nelegalitatea formulate nu pot atrage casarea sentinței atacate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 85 din 24 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.