ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 320/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.05.2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securitații și B., în temeiul art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, anularea adeverinței nr. x/11.03.2020 și constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator a pârâtului B., în sensul reglementat la art. 2 lit. a) și lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 144 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 144 din 31 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de dispozițiile art. 6 și art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea de Apel București, pentru a respinge contestația formulată de reclamant, a reținut "în urma obținerii răspunsului instituțiilor sesizate în procedura de verificare, că pârâtul a întocmit nota de constatare a rezultatului verificărilor, în care a reținut lipsa materialului probator cu privire la pârâtul B..

De asemenea, prima instanță a constatat că prin raportare la dispozițiile art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul CNSAS a întreprins toate verificările prevăzute de actul normativ, în scopul identificării datelor cu privire la eventuala calitate a pârâtului B. de lucrător sau colaborator al fostei Securități, rezultatul acestor verificări fiind în mod corespunzător menționat în cuprinsul Notei de constare".

Curtea de Apel a respins contestația formulată în temeiul notei de constatare nr. x/25.09.2019.

Or, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 "în baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcția de specialitate întocmește o notă de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării".

Așadar, art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede obligația întocmirii unei singure note de constatare pentru fiecare persoană care este supusă verificării.

Din analiza notei de constatare x/25.09.2019 se poate observa că aceasta a fost întocmită cu ocazia pretinsei verificări a unui număr de 72 de persoane, numitul B. figurând la poziția nr. 62.

Prin urmare, nu este respectată condiția prevăzută la art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fie întocmită o notă de constatare cu privire la fiecare persoană verificată.

Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 24/2008 "Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității sau la solicitarea persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu_o_anumită persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate.

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, la cererea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pune la dispoziția acestuia toate informațiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării".

Potrivit notei de constatare nr. x/25.09.2019, activitățile s-au desfășurat cu privire la 72 de persoane, iar înscrisurile atașate notei de constatare atestă că nu s-a identificat material probator cu privire la B..

Nu există niciun înscris care să ateste efectuarea vreunui demers efectiv și concret de către intimată la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor sau instituții care mai dețin documente create de Securitate, așa cum prevede art. 6 din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-reclamant precizează că potrivit Notei de constatate, au fost interogate baze de date privind evidența persoanelor lucrate de DI și preluate de CNSAS, iar ulterior distruse de fosta Securitate, categoriile informatori și delatori și evidența centralizată a ofițerilor.

Cu toate acestea, prima instanță a reținut că ar fi fost întreprinse demersuri către instituțiile abilitate și ar fi existat răspunsuri ale acestora, care reprezintă informații clasificate.

Conform art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate:

"informații clasificate - informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".

Conform art. 4 din Legea nr. 182/2002:

"Principalele obiective ale protecției informațiilor clasificate sunt:

a) protejarea informațiilor clasificate împotriva acțiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterării sau modificării conținutului acestora, precum și împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate;

b) realizarea securității sistemelor informatice și de transmitere a informațiilor clasificate".

Or, conform considerentelor instanței, rezultă că în Nota de constatare s-a emis în urma obținerii răspunsului de la instituțiile sesizate în procedura de verificare. Conform Notei de constatare însă, nu s-a identificat material probator, aspect incompatibil cu caracterul de informație clasificată și cu obiectivele protecției unor asemenea informații.

Din însăși rațiunea Legii nr. 182/2002 rezultă că aceasta urmărește protecția unor informații, nicidecum protecția lipsei unor informații.

În acest context, argumentul instanței că "nu se poate susține, așadar, că nu ar fi avut loc o verificare efectivă a datelor privitoare la pârâtul B." este rezultatul unor demersuri iluzorii.

Conform jurisprudenței Curții Constituționale:

"constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase din partea instanței asupra întregului material depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității", astfel că instanța judecătorească, învestită cu soluționarea acțiunii în constatare, trebuie să realizeze o evaluare reală a fiecărei situații de fapt, având în vedere elemente precum natura și veridicitatea informațiilor consemnate, gradul de implicare în activitatea de colaborare cu Securitatea ori circumstanțele colaborării.

Totodată, Curtea Constituțională a reținut că nu trebuie să se creeze între părțile acțiunii în constatare - Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în calitate de reclamant, și persoana verificată, în calitate de pârât, un dezechilibru incompatibil cu principiul egalității de arme.

Aceleași principii se aplică și în cazul contestației formulate împotriva adeverinței, instanța neputându-se limita la a constata că sunt întreprinse toate verificările prin demersuri către instituțiile abilitate care au condus la concluzia lipsei unor informații, dar care reprezintă totodată informații clasificate.

Totodată, arată că declarațiile pe propria răspundere ale numitului B. nu reprezintă înscrisuri care au puterea să ateste faptul că acesta nu a fost lucrător sau colaborat al Securității.

Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii contestației formulate împotriva adeverinței nr. x/11.03.2020, emise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.), și constatarea calității de lucrător sau colaborator al fostei Securități a pârâtului B..

Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, având în vedere că actul a cărui anulare se solicită a fost emis cu respectarea tuturor exigențelor legale.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 09 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea adeverinței nr. x/11.03.2020, prin care s-a adeverit faptul că nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securității, în sensul legii, cu privire la B..

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății, reținând în esență că prin raportare la dispozițiile art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul CNSAS a întreprins toate verificările prevăzute de actul normativ, în scopul identificării datelor cu privire la eventuala calitate a pârâtului B. de lucrător sau colaborator al fostei Securități, rezultatul acestor verificări fiind lipsa materialului probator în mod corespunzător menționat în cuprinsul Notei de constatare.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de dispozițiile art. 6 și art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 24/2008:

"(1) Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității sau la solicitarea persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate.

(2) Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, la cererea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pune la dispoziția acestuia toate informațiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării."

Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate.

Potrivit dispozițiilor art. 7 din același act normativ:

"(1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcția de specialitate întocmește o notă de constatare cu privire la calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării."

Sub acest aspect, recurentul-reclamant și-a exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că "în baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcția de specialitate întocmește o notă de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării", iar dispozițiile art. 7 alin. (1) prevăd obligația întocmirii unei singure note de constatare pentru fiecare persoană care este supusă verificării.

Această critică nu poate fi primită având în vedere că, deși dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 menționează că în baza verificărilor se întocmește o notă de constatare pentru persoana care a făcut obiectul verificării, aceste dispoziții nu stabilesc în mod expres că pentru fiecare persoană se întocmește câte o notă de constatare, pentru a fi fondat raționamentul recurentului-reclamant.

Înalta Curte constată că prin modalitatea de formulare a textului de lege, acesta nu poate fi interpretat în mod restrictiv, astfel cum a solicitat recurentul-reclamant, în sensul că fiecărei persoane care a făcut obiectul verificărilor i se întocmește câte o notă de constatare distinctă, ci notele de constatare pot viza mai multe persoane.

Faptul că, în urma sesizării, pârâtul CNSAS a întreprins demersuri către instituțiile abilitate în comunicarea informațiilor relevante, iar în urma acestor demersuri s-a emis adeverința nr. x/11.03.2020, prin care s-a constatat că nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securității, în sensul legii, cu privire la B., nu poate fi răsturnat decât prin dovada contrară, or, recurentul-reclamant nu a făcut o asemenea dovadă.

De altfel, chiar dacă a invocat încălcarea și aplicarea greșită a art. 6 și art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, cu excepția faptului că nu s-a întocmit câte o notă de constatare pentru fiecare dintre persoanele verificate, recurentul-pârât nu a arătat în concret care sunt aspectele interpretare sau aplicate greșit de către instanța de fond și cum se impunea ca acestea să fie interpretare ori aplicate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că prin raportare la dispozițiile art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul CNSAS a întreprins toate verificările prevăzute de actul normativ, în scopul identificării datelor cu privire la eventuala calitate a pârâtului B. de lucrător sau colaborator al fostei Securități, rezultatul acestor verificări fiind în mod corespunzător menționat în cuprinsul Notei de constatare; că nu se poate susține că nu ar fi avut loc o verificare efectivă a datelor privitoare la pârâtul B., informațiile atașate la Compartimentul de informații clasificate infirmând criticile reclamantului formulate în sensul menționat.

Tot în mod corect a reținut instanța de fond că, deși reclamantul a arătat că deține informații cu privire la calitatea pârâtului de colaborator/lucrător al fostei Securități, contrară concluziilor expuse în conținutul Adeverinței contestate, acesta nu a probat susținerile sale.

În consecință, Înalta Curte constată că intimatul-pârât CNSAS a dispus eliberarea unei adeverințe către recurentul-reclamant, cu respectarea dispozițiilor art. 9 și art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008 având în vedere că, în urma obținerii răspunsului instituțiilor sesizate în procedura de verificare, pârâtul a întocmit Nota de constatare a rezultatului verificărilor, în care a reținut, cu privire la pârâtul B., lipsa materialului probator.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauza de față motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale, este corectă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 144 din 31 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 144 din 31 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2023.