ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3101/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, la data de 20.04.2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., prin Sindicatul "DD.", au chemat în judecată în calitate de pârâți, Ministerul Finanțelor și Ministrul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, D.G.R.F.P. Timișoara și Autoritatea Vamală Română, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța, să dispună:

- obligarea Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală să propună Ministrului Finanțelor modalitatea de elaborare a procedurii de constituire și utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017;

- obligarea Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală la elaborarea procedurii de acordare a premiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 și emiterea ordinului corespunzător;

- obligarea pârâtului Ministrul Finanțelor la elaborarea procedurii de constituire și utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 și emiterea ordinului corespunzător;

- obligarea pârâtelor de rang 2, 4 și 5 la plata premiilor astfel stabilite și prevăzute la art. 2 coroborat cu art. 1 din O.U.G. nr. 116/2017, începând cu luna ianuarie 2018 și până la data de emiterii ordinelor menționate anterior la pct. 2 și pct. 3, precum și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;

- obligarea pârâtelor de rang 2, 4 și 5 să plătească reclamanților dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor salariale menționate anterior, începând cu datele indicate și până la data achitării efective a sumelor, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 534 din 19.10.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul "DD.", în reprezentarea membrilor de sindicat indicați, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că obiectul cauzei este o obligație de a face, respectiv obligarea unor autorități publice centrale la emiterea unor acte administrative, situație în care a apreciat că stabilirea competenței materiale a instanței de judecată se face potrivit rangului autorității, competența materială de soluționare a prezentei cauze aparținând Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, a reținut competența aceleiași instanțe, față de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința nr. 40 din 08.03.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamantul Sindicatul "DD.", a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, independent de modalitatea în care a fost redactată cererea de chemare în judecată, pretențiile reclamanților se grefează pe dispozițiile art. 530 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, ceea ce conduce la competența materială a Tribunalului, astfel cum este menționată în art. 536 din același act normativ.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

Obiectul demersului judiciar al reclamantului Sindicatul "DD.", în reprezentarea membrilor de sindicat indicați în cerere, vizează obligarea Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală să propună Ministrului Finanțelor modalitatea de elaborare a procedurii de constituire și utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017; obligarea aceluiași pârât la elaborarea procedurii de acordare a premiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 și emiterea ordinului corespunzător; obligarea pârâtului Ministrul Finanțelor la elaborarea procedurii de constituire și utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 și emiterea ordinului corespunzător.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtelor de rang 2, 4 și 5 la plata premiilor astfel stabilite și prevăzute la art. 2 coroborat cu art. 1 din O.U.G. nr. 116/2017, începând cu luna ianuarie 2018 și până la data de emiterii ordinelor menționate anterior la pct. 2 și pct. 3, precum și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective; precum și obligarea acelorași pârâte să le plătească dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor salariale menționate anterior, începând cu datele indicate și până la data achitării efective a sumelor, cu cheltuieli de judecată.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență de față vizează stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță, prin raportare la obiectul acțiunii deduse judecății și normele legale aplicabile în materie.

Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, aceasta este structurată pe mai multe petite, aflate în raport de interdependență, reflectând etapele ce trebuie parcurse pentru obținerea drepturilor prevăzute la art. 2 coroborat cu art. 1 din O.U.G. nr. 116/2017, precum și plata acestor drepturi salariale reglementate legal.

Din modalitatea în care reclamanții au înțeles să își motiveze în fapt și în drept pretențiile deduse judecății, rezultă că folosul practic material, direct și imediat pe care îl urmăresc prin demersul judiciar inițiat îl reprezintă obținerea unor drepturi de natură salarială, în baza unor prevederi legale ce reglementează acordarea premiilor pentru participarea la obținerea unor rezultate performante în activitatea de colectare a veniturilor la bugetul general consolidat.

În motivarea acțiunii introductive, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara și Autorității Vamale Române și că desfășoară o activitate prin care participă în mod activ la colectarea sumelor de bani la bugetul general consolidat, salarizarea lor făcându-se în temeiul Legii nr. 153/2017.

Au mai susținut că prevederile legale prin care se reglementează acordarea premiilor solicitate au caracter imperativ, iar instituțiile pârâte au încălcat aceste prevederi, precum și principiile ce guvernează raporturile lor de muncă, întrucât fac parte din categoria de personal avută în vedere la adoptarea actului normativ în discuție, iar drepturile salariale constând în premii pentru rezultatele de performanță obținute în colectarea veniturilor la bugetul general consolidat trebuia să le fie acordate începând cu anul 2018, ceea ce determină, în contextul admiterii acțiunii formulate, actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală aferentă diferențelor salariale.

În drept, au invocat dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 4 din O.U.G. nr. 116/2017 privind unele măsuri bugetare și pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și normele cuprinse la art. 26 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Conform O.U.G. nr. 116/2017, care prevede aceste măsuri începând cu anul 2018, fondul de premiere al angajaților Agenției Naționale de Administrare Fiscală va fi limitat de legea unică de salarizare (art. 2 alin. (2), stipulându-se că acordarea premiilor lunare "se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare", limita fiind de 5 % din fondul de salarii (art. 26 alin. (1) din Legea nr. 153/2017).

Față de cele precizate, este de observat că pretențiile formulate de reclamanți sunt derivate din raporturile de serviciu avute de aceștia, în calitate de funcționari publici, cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Autoritatea Vamală Română.

Faptul că reclamanții au solicitat și obligarea celorlalți pârâți, de rang 1 și 3, la emiterea unor acte de elaborare a procedurii de constituire și utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 și a procedurii de acordare a acestor premii, în vederea punerii în aplicare a prevederilor acestei ordonanțe de urgență, nu schimbă natura litigiului dedus judecății și circumscris pretenției concrete a părților reclamante, respectiv dreptului sau interesului legitim afirmat, natura juridică fiind, prin urmare, aceea a unui litigiu ivit în legătură cu raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.

În acest context, Înalta Curte reține că pentru determinarea instanței competente material să soluționeze prezentul proces prezintă relevanță natura dreptului pretins de reclamanți și calitatea acestora de funcționari publici, respectiv raporturile juridice dintre autoritățile pârâte chemate în judecată și titularii demersului judiciar.

Astfel, litigiul creat se circumscrie dispozițiilor art. 536 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, competența materială în primă instanță revenind secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului competent teritorial, indiferent de poziționarea autorității publice pârâte în cadrul sistemului organelor administrației publice (rangul autorității).

În considerarea argumentelor arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., toți prin Sindicatul "DD.", în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Ministerul Finanțelor și Ministrul Finanțelor, Autoritatea Vamală Română, D.G.R.F.P. Timișoara și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.